REVIEW „The One About Matthew Perry”, pe Netflix: Dincolo de râsul lui Chandler Bing, o poveste despre singurătate, dependență și un final nedrept

Sunt seriale pe care le urmărești, te distrează și apoi le uiți. Și sunt seriale care devin parte din viața ta, la care te întorci de fiecare dată când lucrurile nu merg bine și care reușesc, cumva, să te facă să te simți mai puțin singur. Pentru mine, „Friends” este acel serial. L-am văzut de nenumărate ori, de la primul până la ultimul episod, știu aproape toate glumele și, cu toate acestea, continui să râd la ele. Mai mult decât atât, „Friends” m-a ajutat să trec prin unele dintre cele mai grele momente din viața mea. Poate sună exagerat, dar uneori șase personaje fictive dintr-un apartament din New York pot să-ți ofere mai mult confort decât ai crede.

Iar Chandler Bing a fost întotdeauna unul dintre personajele mele preferate. Sarcasmul lui, felul în care transforma orice situație stânjenitoare într-o glumă, vulnerabilitatea pe care încerca permanent să o ascundă în spatele umorului. Matthew Perry avea un talent incredibil de a face oamenii să râdă. Tocmai de aceea, moartea lui, pe 28 octombrie 2023, m-a afectat mai mult decât m-aș fi așteptat vreodată să mă afecteze dispariția unui actor pe care nu l-am cunoscut personal.

Citisem deja autobiografia lui, „Friends, Lovers, and the Big Terrible Thing”, și recunosc că m-a impresionat profund. Am descoperit un om incredibil de inteligent, sensibil, autoironic, dar și teribil de singur, care a dus o luptă aproape permanentă cu dependența. Unele pasaje m-au făcut să plâng. Altele m-au făcut să mă întreb cum este posibil ca un om care a oferit atâta bucurie altora să fi suferit atât de mult. Iar acum, după ce am văzut „The One About Matthew Perry”, documentarul lansat pe Netflix, sentimentul acesta a devenit și mai puternic.

„The One About Matthew Perry” ne arată omul pe care nu l-am cunoscut niciodată cu adevărat

Lansată pe 27 octombrie 2026, cu o zi înainte de împlinirea a trei ani de la moartea actorului, seria documentară regizată de Mary Robertson are trei episoade și urmărește viața lui Matthew Perry, de la copilărie și începuturile carierei până la succesul uriaș din „Friends”, lupta cu dependența și circumstanțele tragice ale morții sale.

Ceea ce mi-a plăcut foarte mult este că documentarul nu încearcă să transforme suferința lui Perry într-un spectacol. Nu este o producție construită exclusiv în jurul dependenței și nici o colecție de momente dramatice menite să stoarcă lacrimi. Din contră, încearcă să ne arate cine era Matthew dincolo de Chandler Bing: un prieten loial, un frate iubitor, un om extrem de generos, dar și cineva care avea dificultăți enorme în a se iubi pe sine.

Printre cele mai emoționante intervenții se numără cele ale surorii sale mai mici, Mia Perry Bowick, care vorbește pentru prima dată în fața camerelor despre fratele ei. Mia a devenit psihoterapeut, în parte din dorința de a înțelege mai bine dependența cu care Matthew s-a confruntat atâția ani. Mărturiile ei sunt sincere, dureroase și lipsite de orice încercare de a idealiza lucrurile. Vorbește despre dragostea pentru fratele ei, despre neputință, despre teamă și despre cât de complicat este să iubești un om care, în ciuda tuturor eforturilor, continuă să se autodistrugă.

La fel de importante sunt poveștile lui David Pressman și Roger Castillo, doi dintre cei mai apropiați prieteni ai actorului, care l-au cunoscut cu mult înainte ca lumea întreagă să știe cine este Chandler Bing. Ei vorbesc despre Matthew cel tânăr, despre ambițiile lui, despre prietenia lor și despre omul care exista înainte de faimă. Roger Castillo povestește inclusiv despre perioada audițiilor pentru „Friends”, când nimeni nu bănuia cât de mult avea să se schimbe viața tuturor.

În documentar apar și Warren Littlefield, fostul președinte NBC Entertainment, scenaristul Jeff Strauss, actorul Kevin Pollak, regizorul Jonathan Lynn, producătorul Doug Draizin, dar și Tim Harrington, un prieten pe care Perry l-a cunoscut în timpul recuperării și care spune că actorul i-a salvat viața.

Mi-a lipsit, totuși, ceva. Niciunul dintre ceilalți cinci actori principali din „Friends”, serialul care a schimbat televiziunea, nu oferă un interviu nou. Jennifer Aniston, Courteney Cox, Lisa Kudrow, Matt LeBlanc și David Schwimmer sunt prezenți prin imagini de arhivă, dar mi-ar fi plăcut enorm să-i aud vorbind despre Matthew acum, după moartea lui. Nu pentru că ar datora publicului explicații, ci pentru că sunt convinsă că ar fi putut adăuga o perspectivă profund personală asupra omului alături de care au petrecut zece ani.

Detaliile noi despre Matthew Perry care m-au impresionat cel mai mult

Pentru cineva care a citit autobiografia actorului, documentarul nu vine neapărat cu dezvăluiri spectaculoase despre dependența sa. Matthew a fost deja brutal de sincer în carte. A vorbit despre alcool, medicamente, operații, perioadele petrecute în centre de recuperare și despre teama permanentă că nu va reuși să se vindece. Cu toate acestea, mărturiile familiei și ale prietenilor adaugă o dimensiune emoțională pe care autobiografia, inevitabil, nu o putea oferi.

Unul dintre momentele care m-au marcat este povestea filmării nunții dintre Chandler și Monica. În acea perioadă, Perry trecea printr-o etapă foarte dificilă a dependenței și urma tratamente de recuperare. Mia povestește că familia urmărea filmarea cu un amestec de emoție și teamă, fără să știe ce îi rezervă viitorul. Pentru ei, acele jurăminte fictive aveau o încărcătură mult mai mare decât pentru telespectatorii care se bucurau de unul dintre cele mai frumoase episoade ale serialului.

Mi s-a părut devastator să mă gândesc că eu am râs și am plâns de fericire la acea nuntă de atâtea ori, fără să înțeleg pe deplin prin ce trecea omul care îl interpreta pe Chandler.

Un alt detaliu impresionant este povestea lui Tim Harrington. Într-un moment în care acesta risca să recadă în dependență și ajunsese în situația de a locui în mașină, Matthew i-a oferit un loc în propria casă. Harrington consideră că gestul i-a salvat viața. Este una dintre mărturiile care arată cel mai bine cât de mult își dorea Perry să îi ajute pe alții, chiar și atunci când nu reușea să se salveze pe sine.

Aflăm și mai multe despre criza medicală din 2018, când actorul a suferit o ruptură de colon, urmată de complicații extrem de grave. Medicii îi acordaseră doar 2% șanse de supraviețuire. Mia, care născuse cu doar câteva săptămâni înainte, ajunsese în situația de a lua decizii medicale pentru fratele ei. Este greu de imaginat presiunea emoțională prin care a trecut.

Există și momente mai luminoase. Povestea pasiunii lui Matthew pentru Batman, figurina care l-a însoțit în spital sau amintirile despre prieteniile sale reușesc să ofere puțină căldură unei povești în care tristețea este aproape permanent prezentă.

Documentarul amintește inclusiv cum Bruce Willis a ajuns să apară în „Friends” după ce a pierdut un pariu cu Perry legat de succesul filmului „The Whole Nine Yards”. Sunt acele detalii mici care te fac să zâmbești și să-ți amintești cât de spontan și de amuzant era.

Cred că acesta este marele merit al producției: chiar dacă știi deja finalul, reușește să îți ofere motive să îl admiri și mai mult pe Matthew Perry.

Moartea lui Matthew Perry și pedepsele care, în opinia mea, sunt mult prea mici

Ultimul episod este, de departe, cel mai greu de urmărit. Documentarul lasă în urmă amintirile frumoase și se concentrează asupra circumstanțelor în care Matthew Perry a murit, la doar 54 de ani, în urma efectelor acute ale ketaminei.

Știam deja detaliile generale ale cazului, dar să le vezi prezentate cronologic, alături de declarațiile oamenilor implicați în anchetă, este cu totul altceva. Fostul procuror federal E. Martin Estrada explică modul în care mai multe persoane au contribuit la furnizarea substanței care avea să îi provoace moartea actorului.

Printre acestea se numără doi medici, Salvador Plasencia și Mark Chavez, traficanta Jasveen Sangha, cunoscută drept „Ketamine Queen”, intermediarul Erik Fleming și Kenneth Iwamasa, asistentul personal al actorului, care îi administra injecțiile.

Unul dintre lucrurile care mă revoltă cel mai tare este faptul că vorbim inclusiv despre medici. Despre oameni care ar fi trebuit să înțeleagă mai bine decât oricine riscurile la care era expus un pacient cu un istoric atât de grav de dependență. În schimb, potrivit anchetatorilor, ketamina a ajuns la Perry printr-o rețea în care interesul financiar a cântărit enorm.

Conform informațiilor oficiale ale autorităților americane, Jasveen Sangha a primit 15 ani de închisoare. Salvador Plasencia a fost condamnat la doi ani și jumătate, Mark Chavez a primit trei ani de probațiune, dintre care opt luni de detenție la domiciliu, iar Erik Fleming a fost condamnat la doi ani de închisoare. Kenneth Iwamasa, asistentul lui Perry, a primit trei ani și cinci luni de închisoare.

Sincer, mi se par pedepse prea mici pentru mulți dintre cei implicați.

Înțeleg că există diferențe juridice între faptele fiecăruia, că unele persoane au colaborat cu anchetatorii și că responsabilitatea penală nu se stabilește în funcție de emoțiile publicului. Înțeleg și că Matthew Perry era un adult care lua propriile decizii și care se confrunta de foarte mulți ani cu o dependență severă.

Dar asta nu îi absolvă de responsabilitate pe cei care au profitat de vulnerabilitatea lui. Mai ales pe cei care aveau pregătirea medicală necesară pentru a înțelege consecințele.

Mi se pare revoltător că un om care încercase de atâtea ori să se recupereze, care cheltuise milioane de dolari pe tratamente și care vorbise public despre cât de greu este să trăiești cu o dependență a ajuns să fie exploatat tocmai din cauza acestei vulnerabilități.

Iar faptul că persoana care a furnizat ketamina fatală primise informații despre moartea lui Perry și încercase ulterior să șteargă conversațiile legate de tranzacții face povestea și mai greu de digerat.

Nu spun că Matthew nu a avut nicio responsabilitate pentru alegerile sale. Dar cred că oamenii care au transformat dependența lui într-o sursă de profit ar fi meritat sancțiuni mai severe, în special cei care au încălcat obligațiile fundamentale ale profesiei medicale.

Un documentar despre durere, prietenie și omul care a făcut milioane de oameni să râdă

Din punct de vedere cinematografic, „The One About Matthew Perry” nu reinventează formatul documentarelor biografice. Avem interviuri, fotografii de familie, secvențe de arhivă, fragmente din producțiile sale și înregistrări audio cu actorul. Structura este relativ clasică, iar unele informații se repetă, mai ales pentru cei familiarizați cu autobiografia.

Dar nici nu cred că este genul de producție pe care o urmărești pentru inovație vizuală sau pentru răsturnări spectaculoase de situație. O urmărești pentru omul din centrul poveștii. Pentru amintirile celor care l-au iubit și pentru ocazia de a-l auzi din nou vorbind, glumind și încercând să explice ce se petrecea în sufletul lui.

Ce m-a durut cel mai mult este contrastul dintre Matthew Perry, omul care încerca permanent să-i facă pe ceilalți fericiți, și Matthew Perry, omul care nu reușea să găsească aceeași fericire pentru sine.

După ce i-am citit autobiografia, una dintre cărțile care au impresionat inclusiv publicul din România, am rămas cu speranța că, în sfârșit, reușise să-și găsească liniștea. Cartea lui avea momente întunecate, dar transmitea și dorința sinceră de a merge mai departe. Să afli că povestea s-a încheiat atât de repede și atât de nedrept continuă să fie greu de acceptat.

Nu pot spune că am terminat documentarul simțindu-mă mai bine. Din contră. M-a întristat, m-a revoltat și m-a făcut să mă gândesc din nou cât de puțin știm, de fapt, despre suferința oamenilor care par mereu veseli.

Dar mi-a amintit și de ce îl iubesc atât de mult pe Matthew Perry. Nu doar pentru Chandler Bing, deși personajul acesta va avea mereu un loc special în sufletul meu, ci și pentru curajul de a vorbi despre dependență, pentru oamenii pe care i-a ajutat și pentru sinceritatea cu care și-a recunoscut slăbiciunile.

Mi-aș fi dorit enorm ca povestea lui să aibă un alt final. Să-l fi văzut îmbătrânind, să mai fi jucat în filme, să mai fi scris o carte și, mai ales, să fi reușit să trăiască împăcat cu sine.

În schimb, ne-au rămas zece sezoane din „Friends”, o autobiografie tulburătoare și acum acest documentar care încearcă să-i păstreze vie memoria.

Verdictul meu: „The One About Matthew Perry” este un documentar sensibil, sincer și dureros, care merită văzut chiar dacă ai citit deja cartea actorului. Nu aduce foarte multe revelații despre dependență, dar oferă ceva poate mai valoros: perspectiva oamenilor care l-au iubit și care au fost nevoiți să privească neputincioși cum se luptă cu propria boală.

Pentru mine, nu a fost o vizionare ușoară. Am plâns, am zâmbit la unele amintiri și m-am înfuriat când am ajuns la detaliile despre moartea lui.

Și știu deja ce voi face după ce voi lăsa puțin timp să treacă: voi deschide din nou „Friends”, probabil voi alege unul dintre episoadele mele preferate și voi râde iar la glumele lui Chandler.

Pentru că Matthew Perry nu mai este, dar lucrul acesta extraordinar pe care l-a făcut pentru milioane de oameni — capacitatea de a ne face să râdem chiar și în cele mai grele momente — nu va dispărea niciodată.