Caliu: Nicidecum altceva, ce să fac altceva – “Ce trece timpul ăsta”, o viață de artist de văzut în cinema [REVIEW]

Caliu din Clejani, după numele lui Anghel Gheorghe, reprezintă pentru țara noastră un tezaur viu, un monstru sacru, un om care și-a dedicat toată viața artei care l-a consacrat. După cum speră chiar el în primele minute ale documentarului care va ajunge în cinematografe din 27 martie, într-o lume normală, cel mai probabil, fizionomia lui va face subiectul unei statui. Până atunci însă, trebuie să ne mulțumim cu acest documentar despre lăutarul care nu doar că a vizitat cele mai îndepărtate colțuri ale lumii cu arta sa, dar a ajuns să lege o prietenie de decenii cu Johnny Depp.

În mod surprinzător, într-un univers cinematografic care gravitează între universul Marvel, megaproducții de desene animate și filme artistice de Oscar pe care nu le vede nimeni, nimic nu mi-am dorit să văd mai tare în 2026 decât Caliu: The Movie. După numele lui întreg ”Caliu: Nicidecum altceva, ce să fac altceva”, acest documentar biografic explică în detaliu faptul că viața ghidată de pasiune, ambiție, artă și frumos nu aduce sub nicio formă doar bucurie, dar din multe puncte de vedere, este mai bine așa. Este clar că personajul principal a vânat aproximativ trei decenii aprobarea și aprecierea celor din jur, dar a făcut-o prin multă muncă, o fascinație perpetuă pentru perfecțiune și, mai ales, printr-o dedicare aproape absurdă muzicii lăutărești. Insist pe ”aproape absurdă” pentru că prin auzul său fin a fost foarte atent, de dragul principiilor, să NU pășească pe tărâmul manelelor care i-ar fi adus probabil de zeci de ori mai multă faimă și bani.

Cum l-am descoperit pe Caliu

Deși am evitat întotdeauna formula de ”monstru sacru” pentru că mi se pare că implicațiile din spate par deseori ancorate în personaje care nu mai sunt printre noi, ce a făcut Caliu până la vârsta de aproximativ 65 de ani și cum a devenit subiect de documentar biografic este cel puțin la fel de interesant și relevant precum lung metrajul pentru care vă invit să-l susțineți în cinematografe. Eu l-am văzut pentru prima oară într-un film cu Johnny Depp din 2000, The Man Who Cried, povestea unei tinere refugiate care călătorește din Rusia în America în căutarea tatălui său pierdut, ca să ajungă să se îndrăgostească de un călăreț de etnie romă. Un rol mult mai semnificativ îl are însă Caliu în pelicula lui Radu Mihăileanu din 2009, Le Concert, o poveste emoționantă răsfrântă pe parcursul a aproximativ trei decenii.

Vezi și:

Cine poate ieși mai devreme la pensie. Trei situații prevăzute de noua lege care îi avantajează pe români

După ce vezi ”Caliu: Nicidecum altceva, ce să fac altceva”, ai fi tentat să crezi că toată viața Caliu a fost un actor, a jucat un rol de artist, de soț, de tată și și-a dat sufletul pe scenă pentru a pune pe harta lumii nu doar Clejani, ci România noastră, a tuturor. În realitate, personalitatea lui este atât de complexă, iar eforturile din spatele realizărilor sale atât de elaborate, încât muzica pe care ne-a oferit-o s-ar putea să reprezinte cea mai mare componentă a ceea ce este Caliu.

Când îi vezi casa în documentar, satul în care s-a născut și în care și-a trăit viața, este clar că scopul său niciodată nu au fost opulența și aroganța, ci ambiția artistică. Sub nicio formă nu o duce rău și probabil a făcut mai mulți bani într-o viață decât vom fi văzut mulți dintre noi la un loc, dar acei bani i-a folosit pentru a-și întreține familia extinsă, din care o mare parte trăiește în continuare alături de el. Probabil această radiografie a consecinței deceniilor de carieră s-ar putea, de fapt, să te atingă cel mai mult. El a fost și va rămâne ”un violonist legendar”, după cum se arată în descrierea documentarului, dar reinventarea sa perpetuă pentru o nouă generație de consumatori de muzică lăutărească nu are neapărat legătură cu bogăția, ci cu menținerea relevanței într-o perioadă deloc ușoară pentru artiștii ancorați în tradiția lăutărească veche de secole a Clejanilor.

De ce să vezi Caliu: Nicidecum altceva, ce să fac altceva

Filmul este emoționant și, cu siguranță, nu este dedicat doar pasionaților de muzică lăutărească. În opinia mea, întreaga construcție care mixează filmări vechi și actuale, uneori parcă de cameră ascunsă, te ajută să înțelegi cât de grea este viața de artist și cât de adevărată este afirmația aceia veche ”ești atât de bun precum ultima ta prestație”. Nu de alta, dar îl vezi pe același Caliu care în urmă cu câțiva ani umplea sala Filarmonicii din Cehia cântând la nunți, încercând să-și stabilizeze grupul de membri ai tarafului, emoționându-se când își aduce aminte de petrecerile cu foști săi colegi din Taraf de Haidouks dintre care mulți nici nu mai sunt printre noi.

Vezi și:

INTERVIU EXCLUSIV „Caliu: Nicidecum altceva, ce să fac altceva?”, filmul în care apare și Johnny Depp. Regizoarea Simona Constantin, despre povestea din spatele documentarului biografic

În particular, vizavi de mixul de ambiție și melancolie care i-au ghidat cei mai recenți ani de carieră surprinși în documentar, m-a fascinat episodul de la Sala Palatului, unde Caliu a ajuns de curând l-a invitația lui Simion Bogdan Mihai. ”20 și ceva de ani de când am dat spectacolul aici, mare frumusețe. Ce era aici, juma din țigănie. Să urce pe scenă. […] Doamne ce a trecut timpul ăsta… Ce trece timpul ăsta”. După cum ziceam și mai sus, este greu de înțeles pe deplin ce este în sufletul lui Caliu, dar deși spune că a trăit mai mult prin străini decât acasă alături de familie, astfel de afirmații nu par ghidate de un regret profund, ci funcționează mai degrabă ca un fel de constatare a sacrificiilor pe care le-a făcut de dragul meseriei, a actului artistic și a unei cariere care începe și se termină cu el, Caliu. Pare și sper să rămână nemuritor, arta sa cu siguranță îl va ajuta să-și atingă scopul. Ține doar de noi să îl descoperim, să îl apreciem și să-i conștientizăm valoarea.

Lista completă actualizată a proiecțiilor pentru documentar o găsești pe pagina de Instagram caliuthemovie și la această adresă, împreună cu posibilitatea achizițiilor de bilete. Documentarul este scris și regizat de Simona Constantin, fiind debutul ei în materie de lungmetraje. Conform paginii sale de IMDb, înainte a mai regizat scurtmetrajul Tractor în 2014.