Răcitor EGR fisurat în interior: cum poate ajunge antigelul în admisie sau evacuare fără să apară pete sub mașină
Completezi puțin lichid de răcire, apoi verifici din nou peste câteva zile. Nivelul a coborât, însă asfaltul de sub mașină e uscat și nu vezi urme clare pe furtunuri. Prima bănuială merge adesea spre garnitura de chiulasă, mai ales dacă evacuarea scoate uneori vapori albi. Pe un motor cu EGR răcit cu lichid există însă și un loc în care antigelul poate părăsi circuitul fără să ajungă pe jos: interiorul răcitorului EGR. Fisura se află într-un schimbător de căldură pe care, din afară, îl poți găsi perfect uscat.
Pe unde trece lichidul când răcitorul cedează în interior
Răcitorul EGR preia căldură din gazele de evacuare care sunt recirculate către admisie. Gazele și lichidul de răcire circulă prin pasaje diferite, separate de pereți metalici. Dacă apare o fisură între ele, diferența de presiune le poate pune în contact. Sensul sau ritmul pierderii pot varia între motorul aflat în sarcină și cel oprit. După oprire, de exemplu, în circuitul de răcire poate rămâne presiune chiar dacă prin răcitor nu mai trec gaze. Antigelul poate atunci să se scurgă către traseul de gaze.
În funcție de configurația EGR și de locul fisurii, lichidul poate ajunge în admisie sau pe partea de evacuare. O parte se poate evapora pe suprafețele fierbinți. Pot apărea vapori albi, un miros specific sau urme neobișnuite în conducte, dar lipsa lor într-o anumită zi nu exclude scurgerea. Nici vaporii albi singuri nu o demonstrează: condensul de la o pornire pe vreme rece este obișnuit. Un indiciu mai valoros este scăderea repetată a nivelului, observată când motorul este rece și mașina se află în condiții comparabile.
Ce verifici înainte să aprobi demontarea chiulasei
Spune atelierului cât de repede scade nivelul, când apar vaporii și dacă observația a început după o reparație la distribuție, la răcire sau la EGR. Cere să fie căutate și scurgerile externe care apar doar la cald, apoi să fie testate circuitul de răcire și răcitorul EGR conform procedurii motorului. În funcție de acces și de model, verificarea poate presupune inspectarea traseului de gaze pentru urme de lichid și testarea separată a etanșeității răcitorului. Faptul că o probă de presiune arată o pierdere nu identifică singur locul prin care scapă lichidul.
Nu deschide vasul de expansiune cât timp motorul este fierbinte. Dacă apare avertizarea de temperatură, oprește în siguranță și urmează indicațiile din manual. Dacă suspectezi că lichidul a ajuns în cilindri, de exemplu după ce motorul a început să se rotească neobișnuit de greu la pornire pe fondul unei pierderi mari de antigel, nu insista cu demarorul; cere transport la service. Lichidul acumulat poate provoca avarii serioase. Chiar și fără un asemenea simptom, completările repetate nu țin loc de diagnostic. Testarea răcitorului ca sursă posibilă te poate scuti de o demontare majoră, dar concluzia trebuie să vină dintr-o probă, nu din culoarea vaporilor.