Prima poșetă din dinozaur, dezvăluită la Amsterdam. Cum a fost posibilă creația de designer

O creație spectaculoasă prezentată la Amsterdam stârnește atât fascinație, cât și controverse: o geantă realizată dintr-un material obținut pornind de la colagen extras din fosile de Tyrannosaurus rex. Proiectul vrea să demonstreze potențialul pielii crescute în laborator, dar ridică și întrebări serioase în comunitatea științifică.

Produsul, de culoare teal, este expus la Art Zoo Museum, unde atrage deja curioși și specialiști deopotrivă. După perioada de expunere, geanta urmează să fie scoasă la licitație, cu un preț de pornire estimat la peste 500.000 de dolari, scrie Reuters.

Cum a fost posibilă „pielea de dinozaur” în laborator

În spatele proiectului se află mai multe companii de biotehnologie și design, inclusiv The Organoid Company. Cercetătorii au pornit de la fragmente de proteine antice identificate în rămășițe de dinozaur, pe care le-au folosit pentru a crea colagen în laborator.

Mai exact, aceste fragmente au fost introduse în celule animale moderne, care au fost „programate” să producă colagen. Ulterior, materialul a fost transformat într-un tip de piele sintetică, utilizată pentru realizarea genții.

Vezi și:

Alertă meteo de furtuni în București și alte 12 județe până la ora 23:00. Sunt așteptate vijelii, grindină și ploi torențiale

Procesul nu a fost deloc simplu. Specialiștii au recunoscut că au întâmpinat numeroase provocări tehnice, de la stabilitatea proteinelor până la replicarea unei structuri suficient de rezistente pentru a imita pielea naturală.

Inițiativa nu este una izolată. Echipa implicată a mai atras atenția în trecut printr-un experiment neobișnuit, în care a combinat ADN de mamut lânos cu celule de oaie pentru a crea un produs alimentar experimental.

Entuziasm vs. scepticism sau cât de „real” este, de fapt, materialul

Deși proiectul este prezentat ca o inovație majoră, nu toți experții sunt convinși de termenul „piele de T. rex”. Mai mulți paleontologi subliniază că colagenul găsit în fosile este extrem de fragmentat și provine, de regulă, din oase, nu din piele.

Asta înseamnă că materialul final nu reproduce cu adevărat textura sau structura pielii unui dinozaur, ci mai degrabă folosește o „amprentă” biologică foarte îndepărtată ca punct de plecare.

Criticii susțin că, fără organizarea complexă a fibrelor specifice pielii naturale, produsul nu poate fi considerat autentic, ci mai degrabă o reinterpretare modernă inspirată din trecut.

Chiar și așa, inițiatorii proiectului văd lucrurile diferit. Ei consideră că acest experiment reprezintă cel mai apropiat pas posibil către recrearea unui material inspirat din Tyrannosaurus rex și, mai important, o dovadă că pielea crescută în laborator poate deveni o alternativă sustenabilă la cea tradițională.

Indiferent de tabăra în care te situezi, un lucru e clar: granița dintre știință, tehnologie și design devine tot mai subțire, iar astfel de proiecte ar putea redefini complet industria materialelor în anii următori.

Companiile românești care puteau concura cu Digi pentru cele 196 de milioane de euro din SAFE. Cine putea primi contractul cu SRI