Povestea Cazinoului din Mangalia, o perlă a litoralului. Clădirea care a scris istorie se vinde acum cu aproape 5 milioane de euro
Puține clădiri de pe litoralul românesc au fost atât de cunoscute precum Cazinoul din Mangalia. Timp de zeci de ani, restaurantul amplasat chiar pe faleză a fost unul dintre cele mai populare locuri din sudul litoralului, un punct de întâlnire pentru turiști, localnici și personalități care ajungeau la Marea Neagră. Astăzi, după ani de degradare și abandon, clădirea care odinioară simboliza vacanțele la mare își caută un nou proprietar, fiind scoasă la vânzare pentru aproape 5 milioane de euro.
Cazinoul din Mangalia, un proiect al epocii de aur a litoralului
Povestea Cazinoului din Mangalia începe la sfârșitul anilor ’50, într-o perioadă în care litoralul românesc trecea printr-o transformare amplă. În 1958, autoritățile comuniste au început dezvoltarea unui important ansamblu turistic pe faleza orașului, care includea hoteluri, vile de protocol și restaurantul Cazino.
Clădirea a fost realizată după un proiect semnat de renumitul arhitect Cezar Lăzărescu, unul dintre cei mai importanți arhitecți români ai secolului trecut. Gândit pentru a găzdui sute de turiști în fiecare zi, restaurantul oferea vedere directă spre mare și devenise rapid unul dintre cele mai apreciate locuri de pe litoral.
Locul unde începeau serile de vară
În anii ’60, ’70 și ’80, Cazinoul din Mangalia era aproape imposibil de ocolit pentru cei care ajungeau în stațiune. Aici se organizau mese festive, petreceri, întâlniri oficiale și evenimente care animau sezonul estival.
În perioada de glorie a litoralului românesc, când milioane de turiști veneau anual la Marea Neagră, restaurantul era considerat unul dintre simbolurile Mangaliei. Inițial era frecventat de oamenii veniți la odihnă prin sindicate, iar mai târziu a devenit un loc apreciat inclusiv de personalități și turiști străini.
Poziționarea spectaculoasă, chiar pe faleză, și arhitectura sa modernă pentru acea vreme îl transformaseră într-un reper al litoralului.
După 1989 a început declinul
La fel ca multe alte clădiri turistice construite în perioada comunistă, Cazinoul din Mangalia nu a reușit să țină pasul cu schimbările de după Revoluție.
Restaurantul a fost preluat de SC Mangalia SA, societate care a continuat să îl exploateze, însă fără investiții majore în modernizare. Deși în anii 2000 spațiul mai găzduia nunți, botezuri și alte evenimente private, clădirea începea deja să își piardă farmecul.
Cei care au participat la evenimente în acea perioadă își amintesc că lipsa aerului condiționat și starea tot mai precară a imobilului contrastau puternic cu imaginea pe care o avusese în deceniile anterioare.
Falimentul care a tras obloanele
Lovitura decisivă a venit în 2015, când SC Mangalia SA a intrat în faliment. Compania acumulase datorii de aproximativ 13 milioane de lei, iar creditorii au concluzionat că nu mai există șanse reale de redresare.
După închiderea activității, clădirea a rămas practic abandonată. An după an, lipsa investițiilor și trecerea timpului și-au pus amprenta asupra construcției.
Astăzi, ceea ce odinioară era unul dintre cele mai cunoscute restaurante de pe litoralul românesc arată mai degrabă ca o umbră a trecutului său. Fațadele degradate și aspectul general al clădirii contrastează puternic cu imaginea elegantă pe care o avea în perioada sa de glorie.
O nouă șansă pentru un simbol al Mangaliei
În prezent, proprietatea este scoasă la vânzare împreună cu Hotelul Solymar, pentru aproape 5 milioane de euro. Anunțul de vânzare mizează pe poziția excepțională a complexului și pe dezvoltarea accelerată a zonei, unde au apărut hoteluri moderne de patru și cinci stele, precum New Belvedere, Mera Brise sau Corsa.
Pentru mulți locuitori ai Mangaliei, miza este însă mai mare decât o simplă tranzacție imobiliară. Ei speră că viitorul proprietar va reuși să readucă la viață una dintre cele mai cunoscute clădiri ale litoralului românesc și să salveze un simbol care, timp de decenii, a făcut parte din identitatea orașului și din amintirile generațiilor de turiști care și-au petrecut vacanțele la Marea Neagră.