Orașele mici din România se golesc, unele sunt deja „falimentare”. Resursa care poate schimba soarta localităților

Sute de orașe mici și mijlocii din România încearcă să găsească o soluție la una dintre cele mai dificile probleme apărute după 1990: pierderea populației. Fabricile sau minele închise pot fi înlocuite, infrastructura poate fi modernizată cu fonduri europene, însă fără oameni tineri, educați și activi economic, dezvoltarea devine extrem de dificilă. Tocmai acest „capital uman” ar putea fi resursa decisivă pentru localitățile care vor să renască.

Orașele mici au nevoie de oameni, nu doar de investiții

Călin Hințea, decanul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității Babeș-Bolyai, consideră că adevărata competiție a orașelor mici nu mai este doar pentru fabrici, bani europeni sau infrastructură, ci pentru oameni.

„Pentru ce se bat orașele mici? În principal pentru un lucru: capital uman. Pierd oameni, s-a terminat”, a explicat profesorul în cadrul unui forum economic organizat la Darabani, în județul Botoșani.

Capitalul uman înseamnă, pe înțelesul tuturor, populația care poate susține dezvoltarea unei comunități: tineri, angajați, antreprenori, specialiști, familii cu copii și oameni care pot crea sau ocupa locuri de muncă.

Un oraș poate avea drumuri renovate și clădiri reabilitate, dar dacă tinerii pleacă după terminarea liceului sau facultății și nu se mai întorc, baza sa economică și demografică se reduce permanent.

Vezi și:

Când vine iarna adevărată în România. Prognoze: sunt așteptate ninsorile serioase, cât ar putea ține zăpada

Cum au ajuns unele orașe să piardă jumătate din populație

România are aproximativ 280 de orașe mici, foarte mici și mijlocii, multe dezvoltate puternic în perioada comunistă în jurul unei singure activități economice. Problemele au devenit evidente după 1990. Minele și marile întreprinderi s-au închis sau și-au redus activitatea, iar localitățile dependente aproape integral de acestea au pierdut rapid locuri de muncă.

Bălan, din Harghita, este un exemplu relevant. După declinul exploatării cuprului, populația orașului s-a redus cu peste jumătate față de perioada sa de dezvoltare industrială.

Fenomenul poate fi observat și în Valea Jiului, în orașe precum Aninoasa, Uricani, Lupeni sau Vulcan. Alte localități, precum Moldova Nouă sau Zimnicea, au resimțit puternic dispariția industriei și reducerea oportunităților economice.

În nord-estul țării, orașe precum Darabani, Săveni sau Dorohoi au pierdut, la rândul lor, numeroși tineri prin migrația către marile centre universitare și către străinătate.

Nu trebuie convinși doar tinerii să rămână

Strategia nu poate fi redusă însă la mesajul „tinerii trebuie să rămână acasă”, spune Călin Hințea. Mobilitatea actuală face aproape imposibilă o asemenea abordare.

„Nu putem să-i ținem să nu plece. Sunt și alte întrebări: cum îi putem face pe cei care au plecat să se întoarcă, cu un bagaj de experiență și resurse? Cum putem atrage în comunitatea noastră oameni care nu au locuit niciodată aici?”, explică profesorul, potrivit Adevarul.ro.

Aici poate apărea chiar o oportunitate pentru orașele mici. București, Cluj-Napoca, Iași sau Timișoara atrag în continuare populație, dar dezvoltarea vine și cu trafic, locuințe scumpe și presiune asupra infrastructurii. O parte dintre oamenii care pot lucra de la distanță sau își pot muta afacerile ar putea prefera un oraș mai mic, dacă acesta oferă școli bune, servicii medicale, infrastructură, spații publice și posibilități de petrecere a timpului liber.

„Pentru că orașele mari se ‘supraîncălzesc’, sunt oameni care vor să plece de acolo. Dar de ce m-aș muta eu în Reșița sau Darabani?”, întreabă Hințea.

Un oraș trebuie să ofere motive pentru a locui acolo

Răspunsul ar putea sta în ceea ce specialistul numește „vitalitate urbană”.

„Vitalitatea urbană înseamnă multe lucruri, de la calitatea vieții în orașul ăla, la tipul de evenimente pe care le facem”, spune Călin Hințea.

Practic, simpla renovare a centrului orașului nu este suficientă. O familie care se gândește să se mute va analiza existența locurilor de muncă, școlile, serviciile medicale, conexiunile rutiere, activitățile pentru copii și posibilitățile de petrecere a timpului liber.

În același timp, salvarea orașelor mici ar putea reduce presiunea asupra marilor centre și ar ajuta inclusiv satele din jur, pentru care aceste localități reprezintă centre de servicii, educație, comerț și ocupare.

Următorii zece ani pot fi decisivi

Miza este cu atât mai mare cu cât declinul demografic devine dificil de inversat după depășirea unui anumit prag.

„Populația este îmbătrânită, activități economice aproape inexistente și șanse de dezvoltare aproape zero. Mulți vor ajunge acolo și repede. Mulți se apropie deja de acest prag în România”, avertizează Hințea.

Profesorul consideră că diferențele dintre orașele care se adaptează și cele care rămân în urmă se vor accentua în următorul deceniu.

Pentru administrațiile locale, provocarea nu mai este, așadar, doar să obțină bani pentru un drum, un parc sau o clădire publică. Adevărata competiție este să creeze un oraș în care oamenii să dorească să locuiască, să muncească și să-și crească familia. Fără această resursă umană, chiar și investițiile importante riscă să rămână în mijlocul unor comunități care continuă să se golească.