One Mile, thrillerul de pe SkyShowtime care transformă o excursie tată-fiică într-o vânătoare brutală. Merită văzut într-o seară, acasă REVIEW

One Mile: Teroarea din pădure – capitolul unu, disponibil acum pe SkyShowtime, este genul de film de acțiune care nu încearcă să reinventeze nimic și, probabil, știe foarte bine asta. Are un fost militar, o fiică aflată în pericol, o comunitate izolată și violentă, păduri în care nimeni nu pare să vină în ajutor și suficiente confruntări cât să nu ai prea mult timp să te plictisești. Nu este cinema memorabil, dar pentru o seară acasă, când ai chef de suspans și acțiune fără prea multe complicații, își face treaba.

Filmul durează aproximativ o oră și jumătate și este construit aproape integral în jurul unei idei extrem de familiare: omul cu pregătire militară care este obligat să-și folosească din nou abilitățile atunci când cineva apropiat este amenințat. Dacă ai văzut Taken, Rambo sau câteva dintre numeroasele thrillere de supraviețuire apărute în ultimii ani, probabil că vei anticipa destul de multe dintre momentele din One Mile. Tocmai aici apare și principala lui problemă: funcționează, dar rareori surprinde.

Cu toate acestea, am urmărit filmul fără să simt nevoia să mă uit la ceas, iar pentru un thriller construit în primul rând ca entertainment acesta este deja un avantaj. La fel ca alte thrillere de acțiune care nu au ambiții exagerate, One Mile funcționează cel mai bine atunci când accepți convențiile genului și te lași dus de ritm.

Ryan Phillippe intră din nou în rolul eroului care trebuie să salveze situația

În centrul poveștii este Danny Beckett, interpretat de Ryan Phillippe, un fost membru al forțelor speciale care încearcă să se apropie din nou de fiica sa adolescentă, Alex, jucată de Amélie Hoeferle. Cei doi pornesc într-o călătorie legată de viitorul universitar al fetei, dar o abatere de la traseu îi aduce în apropierea unei comunități izolate, care trăiește după propriile reguli. Situația degenerează rapid, Alex este răpită, iar Danny ajunge exact în ipostaza pe care scenariul o pregătește încă de la început: singur, în inferioritate numerică și obligat să devină din nou soldatul pe care încerca probabil să-l lase în urmă.

Vezi și:

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor

Ryan Phillippe este suficient de convingător pentru un asemenea rol, mai ales în scenele fizice și în momentele în care filmul accelerează. Nu este însă o interpretare care să-i ofere foarte mult spațiu pentru subtilitate. Danny este construit aproape exclusiv în jurul capacității sale de a supraviețui, de a lupta și de a merge înainte, iar filmul nu insistă suficient asupra relației cu Alex pentru ca latura emoțională să aibă aceeași greutate ca acțiunea.

Amélie Hoeferle este decentă în rolul lui Alex, însă nici ea nu primește un personaj foarte complex. Din distribuție mai fac parte Sara Canning, în rolul lui Janine, C. Thomas Howell ca Stanley Dixon, Richard Harmon în rolul lui Ray Dixon, Beverley Elliott, Sage Linder și Phil Burke. C. Thomas Howell aduce ceva mai multă greutate prezenței amenințătoare a comunității, dar nici antagoniștii nu ies foarte mult din tiparele genului.

Acțiunea și atmosfera salvează un scenariu pe care l-ai mai văzut

Regia îi aparține lui Adam Davidson, cineast care este și producător al filmului, iar scenariul îi are în echipă pe John Hlavin, T.J. Brady și Rasheed Newson, pornind de la o poveste la care au lucrat Hlavin și Josh Senter. Printre producători se numără Aaron Kaplan, Brian Morewitz, Michael Lohmann, Ryan Phillippe, Adam Davidson și Jaiden Kaplan, iar producția merge foarte clar pe formula unui thriller compact, fără ambiția de a transforma povestea într-o dramă complicată.

Davidson se descurcă mai bine când trebuie să creeze pericol decât atunci când încearcă să construiască personaje. Pădurea, izolarea și senzația că Danny se află pe teritoriul unor oameni care cunosc fiecare colț al zonei oferă filmului exact atmosfera de care are nevoie. Unele confruntări sunt brutale, ritmul este bun, iar sentimentul de urmărire permanentă menține tensiunea chiar și atunci când scenariul devine previzibil.

Este însă aproape imposibil să nu ai senzația că ai mai văzut această poveste. Tată cu trecut militar, copil răpit, grup de indivizi periculoși care nu știu cu cine s-au pus și erou care începe să-i elimine pe rând: elementele sunt atât de cunoscute încât One Mile pare uneori construit după un manual al filmelor de acțiune. Dacă vrei ceva mai elaborat, un film de acțiune cu o identitate vizuală puternică sau o poveste care să te surprindă constant, aici nu vei găsi neapărat asta.

One Mile nu excelează, dar este exact genul de film care merge într-o seară pe canapea

Nici jocul actoricesc nu ridică producția la un alt nivel. Ryan Phillippe are carisma necesară pentru rol și este credibil când trebuie să treacă în modul „operațiune de salvare”, dar momentele dramatice dintre personaje sunt destul de convenționale. Replicile nu sunt memorabile, iar relațiile sunt schițate mai degrabă pentru a justifica următoarea secvență de acțiune decât pentru a crea o legătură emoțională puternică.

Din fericire, One Mile nici nu durează suficient de mult încât minusurile acestea să devină frustrante. Filmul are aproximativ 90 de minute, păstrează un ritm alert și știe că principalul lui atu este tensiunea. SkyShowtime îl încadrează la acțiune, thriller și dramă, iar platforma are disponibile atât One Mile: Teroarea din pădure – capitolul unu, cât și capitolul al doilea, astfel încât povestea poate fi continuată imediat dacă prima parte te prinde.

Până la urmă, acesta este și cel mai corect mod de a privi filmul. Nu este un thriller pe care îl vei recomanda peste câțiva ani ca pe o bijuterie ascunsă și nu are nici interpretările, nici originalitatea necesare pentru asta. Dar este un film bun și decent de acțiune, cu suspans suficient, câteva confruntări reușite și un Ryan Phillippe care se potrivește fără probleme în postura de tată extrem de periculos pentru oamenii care i-au răpit fiica.

Dacă într-o seară vrei ceva ușor de urmărit, fără să investești două ore și jumătate într-o poveste complicată, One Mile este o alegere potrivită. Nu îți cere prea mult, nu îți oferă ceva complet nou, dar te ține în priză și livrează exact doza de adrenalină promisă. Uneori, pentru un film văzut acasă, este suficient.

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor