Oamenii de știință au făcut prima hartă detaliată a mirosului. Descoperirea care schimbă ce știm despre nas și creier

Mirosul este unul dintre cele mai puternice simțuri, dar și unul dintre cele mai greu de explicat. O aromă poate declanșa instant o amintire din copilărie, poate avertiza că mâncarea este stricată, poate anunța ploaia, primăvara sau prezența unui pericol. Cu toate acestea, felul în care nasul transformă molecule invizibile în informații clare pentru creier a rămas mult timp o enigmă.

Acum, cercetătorii au făcut un pas important spre înțelegerea acestui mecanism. O echipă de oameni de știință a realizat prima hartă detaliată a receptorilor olfactivi din nasul șoarecilor, o descoperire care arată că sistemul mirosului este mult mai organizat decât se credea anterior. Rezultatele au fost publicate în revista Cell și pot schimba modul în care cercetătorii privesc legătura dintre nas, gene și creier.

Studiul nu înseamnă că oamenii de știință au descifrat complet mirosul uman. Șoarecii și oamenii au diferențe importante, inclusiv în ceea ce privește numărul și sensibilitatea receptorilor olfactivi. Totuși, fiind vorba despre mamifere, există suficiente asemănări biologice încât descoperirea să ofere indicii valoroase despre felul în care funcționează și mirosul la oameni.

Nasul nu este un sistem haotic, ci are o ordine ascunsă

Până acum, cercetătorii credeau că receptorii olfactivi din nas sunt distribuiți mai degrabă aleatoriu. Cu alte cuvinte, orice neuron senzorial olfactiv ar fi putut exprima oricare dintre numeroasele tipuri de receptori disponibili. Noua hartă arată însă că lucrurile sunt mult mai ordonate. Receptorii nu sunt împrăștiați la întâmplare, ci sunt organizați în funcție de poziția lor în țesutul nazal.

Pentru realizarea hărții, echipa condusă de neurobiologul Sandeep Datta a analizat date obținute de la peste 300 de șoareci. Cercetătorii au secvențiat genele a aproximativ 5 milioane de celule din țesutul nazal și au lucrat cu un set de date de aproximativ 2,3 milioane de neuroni senzoriali olfactivi. Este o cantitate uriașă de informație, care a permis observarea unor tipare imposibil de detectat în studiile mai mici.

În nasul unui șoarece există aproximativ 20 de milioane de neuroni olfactivi, iar fiecare exprimă unul dintre miile de tipuri de receptori capabili să detecteze molecule asociate mirosurilor. Acești neuroni trimit apoi informația către creier, unde mirosurile sunt interpretate și asociate cu experiențe, pericole sau amintiri.

Noua hartă arată că receptorii formează un gradient organizat în benzi orizontale înguste, care se întind de sus până jos în nas. Această organizare schimbă radical imaginea veche a unui sistem dezordonat. În locul unui amestec întâmplător de receptori, cercetătorii au descoperit o arhitectură spațială clară, controlată de un cod genetic continuu.

Vezi și:

Pianiștii aveau dreptate. Un experiment modern confirmă o teorie contestată timp de 100 de ani

Gena care pare să protejeze creierul de Alzheimer îi pune pe cercetători pe o pistă nouă și neașteptată

Cum se procesează mirosurile în șoareci / foto: Datta Lab / Harvard 

Legătura cu creierul și speranța pentru cei care și-au pierdut mirosul

Un alt element important al descoperirii este legătura dintre această hartă din nas și organizarea bulbului olfactiv din creier, regiunea care primește primele informații despre mirosuri. Cercetătorii au observat că dispunerea receptorilor din nas se aliniază cu modul în care este organizată zona cerebrală responsabilă de procesarea mirosului. Cu alte cuvinte, nasul și creierul par să folosească o logică comună, nu două sisteme separate care se întâlnesc întâmplător.

Experimentele au mai arătat că această organizare este influențată de acidul retinoic, o moleculă naturală care poate regla expresia genelor în celule. Prin modificarea nivelului de acid retinoic la șoareci, cercetătorii au reușit să deplaseze gradientul receptorilor olfactivi. Acest detaliu este important deoarece arată că harta mirosului nu este doar observabilă, ci și influențabilă biologic.

Pe termen lung, înțelegerea acestei organizări ar putea ajuta la dezvoltarea unor strategii pentru persoanele care și-au pierdut simțul mirosului. Pierderea mirosului nu este doar o neplăcere minoră. Afectează plăcerea de a mânca, siguranța personală, relația cu mediul și chiar starea psihologică. Mulți oameni au înțeles acest lucru mai clar în ultimii ani, când infecțiile respiratorii au lăsat temporar sau pe termen lung persoane fără capacitatea de a simți mirosuri.

Sandeep Datta subliniază că mirosul are un efect profund asupra sănătății umane, iar restaurarea lui nu ține doar de plăcere sau siguranță, ci și de bunăstare psihologică. Pentru a putea repara un simț atât de complex, cercetătorii trebuie mai întâi să înțeleagă cum funcționează la nivel fundamental.

Această primă hartă detaliată a mirosului nu oferă încă un tratament și nu explică toate misterele olfacției. În schimb, face ceva la fel de important pentru știință: aduce ordine într-un sistem care părea haotic. Iar atunci când ai o hartă, chiar și a unui teritoriu biologic extrem de complicat, următorii pași devin mult mai clari, conform ScienceAlert.

Hartă olfactivă / foto: Brann et al., Cell, 2026

Când este considerat un angajat salariat de noapte. Ce spune Codul muncii