O vacă din Austria îi obligă pe cercetători să regândească inteligența bovinelor

Timp de secole, vaca a fost tratată mai degrabă ca un „fundal” al vieții rurale: previzibilă, docilă, bună de crescut și atât. Tocmai de aceea, un gest aparent banal – o scărpinare mai isteață – a reușit să le dea peste cap oamenilor de știință felul în care privesc capacitățile cognitive ale bovinelor.

În ianuarie 2026, o femelă Brown Swiss din Austria, pe nume Veronika, a devenit subiect serios în lumea etologiei după ce cercetători au documentat ceva ce nu mai fusese confirmat experimental la vite: folosirea flexibilă a unui obiect ca unealtă, în moduri diferite, în funcție de „sarcină”. Povestea pornește dintr-un sat idilic din Carintia, la granița cu Italia, și ajunge direct într-o revistă științifică importantă, scrie The Guardian.

Veronika trăiește în Nötsch im Gailtal, într-un peisaj de carte poștală, cu păduri verzi, lacuri și munți – decor pe care unul dintre cercetători l-a descris ca fiind „cel mai idilic loc imaginabil pentru o vacă austriacă”. Proprietarul ei, Witgar Wiegele, fermier ecologic și brutar, a observat de ani buni că animalul se joacă uneori cu bucăți de lemn și bețe, până când, la un moment dat, a „descoperit” că le poate folosi ca să se scarpine în zone greu accesibile. În paralel, Wiegele a remarcat și comportamente sociale: Veronika ar recunoaște vocile unor membri ai familiei și ar veni grăbită când este strigată.

Când filmările cu aceste episoade au ajuns la specialiști în inteligența animalelor de la University of Veterinary Medicine Vienna, reacția a fost instant: au mers pe teren ca să verifice și să testeze comportamentul. În cadrul unor probe controlate, i-au oferit un obiect asimetric – o perie tip „deck brush”, cu capăt cu peri și mâner neted – plasată în poziții variate. Veronika nu s-a limitat la a trage întâmplător de obiect: îl ridica și îl repoziționa cu limba, apoi îl fixa cu dinții înainte să-l folosească pentru scărpinat, inclusiv atunci când unghiul inițial era incomod.

Vezi și:

O plantă ignorată ani la rând de fermieri se vinde acum cu până la 1.000 de euro kilogramul. Tot mai multe restaurante o caută

De ce contează că folosește același obiect în „două moduri”

Detaliul care a schimbat miza nu este doar faptul că vaca apucă o perie și se scarpină. Esențială este „alegerea funcțională” a părții potrivite din unealtă. Observațiile au arătat un tipar repetat: pentru zone cu piele mai groasă, precum spatele, Veronika prefera capătul cu peri; pentru zone sensibile, precum abdomenul și ugerul, trecea la mânerul neted și folosea mișcări mai blânde. La început, cercetătorii au suspectat o coincidență sau o „stângăcie” în manevrare, dar repetiția consistentă a alegerii a indicat o strategie, nu o întâmplare.

În total, pe parcursul mai multor sesiuni de testare, echipa a documentat zeci de episoade de utilizare a uneltei în scop clar: scărpinarea unor regiuni altfel inaccesibile. Din perspectiva definițiilor stricte din etologie, asta înseamnă că animalul apucă intenționat un obiect, îi orientează partea funcțională către o „țintă” și produce un efect mecanic urmărit – criterii folosite ca să nu confundăm joaca cu o acțiune orientată spre scop.

Aici apare și comparația care i-a făcut pe mulți să ridice sprâncenele: folosirea „multi-purpose” a aceleiași unelte (capete diferite pentru contexte diferite) este rară și a fost demonstrată convingător în foarte puține cazuri, în special la primate. De altfel, dacă te gândești la specii asociate cu unelte, îți vin imediat în minte păsările foarte inteligente sau primatele, iar uneori exemple surprinzătoare precum caracatițele. Tocmai de aceea, când un animal de fermă bifează aceeași „semnătură” comportamentală, discuția nu mai e despre un truc amuzant, ci despre un potențial cognitiv ignorat.

Ce schimbă descoperirea în felul în care privești vacile și bunăstarea lor

Cazul Veronika nu spune că toate vacile vor începe mâine să folosească perii și bețe, dar sugerează că abilitatea ar putea exista „în fundal”, fără să aibă ocazia să iasă la suprafață. Un argument important este contextul: Veronika are 13 ani (vârstă la care puține bovine ajung în condiții obișnuite), trăiește într-un mediu mai stimulativ și are interacțiune frecventă cu oamenii, factori care pot încuraja explorarea și învățarea.

Mai mult, literatura din ultimii ani susține tot mai clar că bovinele au capacități cognitive mai bogate decât clișeele culturale: învață repede asocieri, rețin informații pe termen lung și pot discrimina indivizi (inclusiv oameni) folosind indicii vizuale precum fața și statura. Iar când combini această bază cu o viață mai lungă și cu ocazii de explorare, nu e deloc imposibil ca „inovații” precum scărpinatul cu o unealtă să apară mai des decât credem.

Dacă ai tendința să subestimezi animalele de fermă, episodul ăsta e un bun exercițiu de prudență: nu confunda lipsa de oportunități cu lipsa de capacități. Și, mai important, nu transforma o presupunere veche într-o „certitudine” comodă. Veronika nu fabrică unelte și nu „inventează” tehnologii, dar selectează, ajustează și folosește un obiect cu o dexteritate care, până acum, nu era așteptată de la o vacă. Iar poate cea mai interesantă concluzie e alta: dacă o astfel de abilitate a trecut neobservată „mii de ani”, e posibil să existe și alte comportamente sofisticate la bovine pe care nu le-am căutat niciodată cu adevărat.

De la 1 iulie 2026, mii de șoferi vor fi obligați să monteze acest dispozitiv. Amenzile ajung la 12.000 de lei