O planetă uriașă a dispărut inexplicabil din observațiile NASA. Astronomii au descoperit ce s-a întâmplat și cine ar putea fi responsabil

Potrivit Ars Technica, descoperirea a fost prezentată într-un studiu publicat în noiembrie 2026 în The Astrophysical Journal Letters. Este primul caz confirmat în care astronomii au observat dispariția tranzitelor unei exoplanete care orbitează o singură stea, fenomen ce ar putea schimba înțelegerea interacțiunilor dintre planetele gigantice.

Cum a dispărut planeta TOI-2535b din observațiile astronomilor

TOI-2535b se află la aproximativ 1.000 de ani-lumină de Pământ și face parte din categoria planetelor „Jupiter fierbinte”, giganți gazoși care orbitează extrem de aproape de stelele lor. Aceasta completează o rotație în jurul stelei TOI-2535 în numai 8,25 zile.

Planeta a fost identificată cu ajutorul telescopului TESS, care detectează exoplanetele urmărind scăderile temporare ale luminozității stelelor. Fenomenul, numit tranzit, apare atunci când o planetă trece între steaua sa și Pământ, blocând o mică parte din lumină.

În cazul TOI-2535b, astronomii au observat două anomalii. Mai întâi, tranzitele aveau loc cu întârzieri sau anticipări de până la șase ore față de programul orbital estimat. Apoi, durata și intensitatea acestora au început să scadă progresiv.

În 2026, tranzitele nu au mai fost detectate deloc. Planeta nu a fost distrusă și nici nu a părăsit sistemul stelar, ci pare să își fi modificat înclinarea orbitală, astfel încât nu mai trece prin fața stelei din perspectiva Pământului.

Descoperirea evidențiază complexitatea sistemelor planetare, într-o perioadă în care NASA a depășit pragul de 6.000 de exoplanete confirmate.

O a doua planetă invizibilă ar putea explica fenomenul

Cercetătorii suspectează existența unei alte planete gigantice, care exercită o influență gravitațională asupra lui TOI-2535b. Aceasta ar avea o orbită ușor înclinată față de cea a planetei observate, provocând modificări ale orientării orbitelor.

Pentru a verifica ipoteza, echipa a simulat aproximativ 300.000 de configurații orbitale, selectând ulterior 100 dintre cele mai promițătoare pentru simulări desfășurate pe un milion de ani.

Aproximativ două treimi dintre configurații au devenit instabile. Cele rămase sugerează că planeta ascunsă trebuie să aibă cel puțin o masă comparabilă cu cea a lui Saturn, iar orbitele celor două corpuri trebuie să fie relativ apropiate ca înclinare.

Sistemul ar putea prezenta și o rezonanță orbitală, fenomen în care perioadele de revoluție ale planetelor sunt corelate prin raporturi matematice simple.

Totuși, existența celei de-a doua planete trebuie confirmată prin observații suplimentare. Astronomii intenționează să caute oscilațiile stelei provocate de gravitația acesteia, folosind metoda vitezei radiale.

Aceeași tehnică a permis descoperirea unor exoplanete stâncoase care orbitează steaua lui Barnard. Cercetătorii nu exclud nici posibilitatea existenței unei a treia planete în sistem.

Planeta ar putea reapărea peste 30–50 de ani

Deși tranzitele lui TOI-2535b au dispărut, fenomenul nu este neapărat permanent. Conform modelelor prezentate de cercetătorii de la Universitatea California din Los Angeles, planeta ar putea începe să tranziteze din nou steaua peste aproximativ 30–50 de ani.

Schimbarea este provocată de precesia orbitală, o modificare treptată a orientării orbitei sub influența gravitațională a altui corp. Fenomenul seamănă cu mișcarea axei unui titirez și poate face ca o planetă să apară sau să dispară temporar din observațiile realizate de pe Pământ.

Descoperirea ridică și întrebări despre formarea planetelor gigantice. Astronomii consideră că acești giganți gazoși se formează de obicei la distanțe mari de stelele lor, migrând ulterior spre interiorul sistemului.

Prezența unei planete masive atât de apropiate de TOI-2535b sugerează o evoluție orbitală neobișnuită, posibil influențată de interacțiuni gravitaționale intense.

Un proces de migrare orbitală a fost investigat și în cazul unei planete bogate în apă care se apropie treptat de propria stea.

Studiul arată că orbitele planetelor nu sunt întotdeauna atât de stabile pe cât par. Chiar și giganții de dimensiunile lui Jupiter își pot modifica rapid poziția aparentă, iar unele exoplanete pot deveni temporar invizibile pentru telescoapele noastre.