O pasăre care nu putea zbura, veche de 150 de milioane de ani, schimbă ce știm despre evoluția păsărilor

O fosilă veche de aproximativ 150 de milioane de ani, descoperită în sud-estul Chinei, îi obligă pe cercetători să regândească una dintre ideile centrale despre evoluția timpurie a păsărilor: faptul că anatomia lor s-ar fi dezvoltat în principal pentru a face zborul tot mai eficient. Noua specie, numită Yuezhuornis yangyuanensis, pare să fi fost o pasăre terestră incapabilă de zbor, deși trăia într-o perioadă foarte apropiată de apariția unora dintre cele mai vechi păsări cunoscute.

Fosila a fost descoperită în august 2024 în apropierea localității Yangyuan, din comitatul Zhenghe, provincia Fujian, în sud-estul Chinei. Zona face parte din ansamblul fosilifer cunoscut sub numele de Zhenghe Fauna. Studiul publicat în revista Nature descrie descoperirea drept o dovadă importantă că diversificarea ecologică a păsărilor a început foarte devreme și că unele dintre primele lor rude apropiate puteau adopta stiluri de viață complet terestre.

O pasăre cât un corb, dar cu gheare de prădător

Yuezhuornis yangyuanensis era aproximativ de mărimea unui corb mare. Cercetătorii estimează că avea în jur de jumătate de metru înălțime și cântărea puțin peste 800 de grame. Proporțiile membrelor sale sunt însă cele care au atras imediat atenția echipei: membrele anterioare erau mai scurte decât cele posterioare, ceea ce sugerează că animalul era adaptat mai degrabă deplasării la sol decât zborului.

După ce au comparat anatomia fosilei cu cea a aproape 400 de păsări actuale, cercetătorii au constatat că Yuezhuornis seamănă cel mai mult, ca proporții, cu păsările terestre moderne, inclusiv cu fazanii. Aceștia pot zbura pe distanțe scurte, dar își petrec cea mai mare parte a timpului la sol. În cazul noii specii, însă, indiciile anatomice sunt și mai puternice în direcția unui stil de viață terestru.

Animalul avea și o gheară mare, curbată, în formă de seceră, pe al doilea deget al piciorului. Această structură amintește de deinonychosauri, grupul de dinozauri din care făcea parte și Velociraptor, și ar fi putut fi folosită pentru capturarea prăzii. Dinții erau, la rândul lor, apropiați și zimțați, trăsături întâlnite frecvent la dinozaurii carnivori.

Un amestec de trăsături de pasăre și de dinozaur

Fosila nu se încadrează simplu într-o categorie. Yuezhuornis avea o coadă osoasă lungă, asemănătoare cu cea a Archaeopteryx, dar în același timp prezenta trăsături ale pelvisului și ale membrelor posterioare apropiate de cele ale unor păsări apărute mai târziu.

Tocmai această combinație de caracteristici primitive și avansate îi interesează pe cercetători. Studiul arată că evoluția timpurie a păsărilor nu a fost o progresie simplă, liniară, de la dinozauri tereștri spre animale din ce în ce mai bine adaptate zborului.

În arborele evolutiv reconstruit de echipă, Yuezhuornis apare într-o poziție mai derivată decât Archaeopteryx, deși acesta din urmă avea membre anterioare mai lungi și, cel mai probabil, capacități de zbor mai bune. Cu alte cuvinte, o specie aflată mai aproape de păsările moderne putea fi mai puțin adaptată zborului decât o rudă mai veche.

Zborul poate să nu fi fost singurul motor al evoluției păsărilor

Una dintre ipotezele tradiționale spune că multe dintre trăsăturile anatomice caracteristice păsărilor au apărut sub presiunea selecției pentru zbor. Aripile, modificările scheletului și schimbările în proporțiile corpului au fost interpretate în mare măsură drept adaptări progresive pentru deplasarea prin aer.

Noua fosilă sugerează însă că această imagine este prea simplă. Dacă Yuezhuornis era într-adevăr incapabil să zboare, atunci unele dintre primele păsări sau rude apropiate ale acestora puteau renunța foarte devreme la această capacitate și ocupa nișe terestre.

Cercetătorii spun că asta arată că evoluția corpului aviar nu a fost ghidată exclusiv de nevoia de a zbura. Păsările timpurii ar fi explorat rapid mai multe moduri de viață, inclusiv forme terestre, prădătoare și specializate pentru alergare.

În acest sens, Yuezhuornis oferă o imagine mult mai complicată a Jurasicului târziu: în urmă cu aproximativ 150 de milioane de ani, păsările nu urmau o singură direcție evolutivă, ci experimentau deja forme și stiluri de viață foarte diferite.

Fosila provine din Zhenghe Fauna, în provincia Fujian

Pentru claritate, locul descoperirii este în apropierea localității Yangyuan, aflată în comitatul Zhenghe, provincia Fujian, în sud-estul Chinei. Zhenghe Fauna nu este o localitate separată, ci denumirea ansamblului fosilifer din această regiune.

Zona a devenit importantă în ultimii ani pentru studiul tranziției dintre dinozauri și păsări, deoarece a oferit mai multe fosile din Jurasicul târziu care păstrează combinații neobișnuite de caractere anatomice.

Importanța sitului este amplificată și de faptul că fosilele de păsări din Jurasic sunt relativ rare. Fiecare exemplar nou poate schimba semnificativ modul în care cercetătorii reconstruiesc primele etape ale evoluției aviare.

Yuezhuornis yangyuanensis arată că, încă din acea perioadă, unele linii evolutive puteau deveni alergători tereștri, în timp ce altele dezvoltau capacități de zbor mai eficiente. Imaginea care rezultă este mai puțin ordonată decât modelul clasic, dar tocmai de aceea mai apropiată de felul în care evoluția funcționează în realitate.