O doză uriașă de psilocibină a produs schimbări neașteptate la o pacientă cu Alzheimer avansat. Ce au observat cercetătorii

O doză uriașă de psilocibină a produs schimbări neașteptate la o pacientă cu Alzheimer avansat. Ce au observat cercetătorii
Un posibil nou tratament pentru Alzheimer / Foto: Profimedia (imagine de ilustrație)

Boala Alzheimer rămâne una dintre cele mai mari provocări ale medicinei moderne. În ciuda investițiilor de miliarde de dolari și a deceniilor de cercetare, oamenii de știință nu au găsit încă un tratament capabil să oprească sau să inverseze degradarea progresivă a creierului. Medicamentele existente pot încetini unele simptome în anumite cazuri, însă nu oferă o soluție definitivă.

În acest context, cercetătorii explorează tot mai des direcții considerate până nu demult neobișnuite. Printre ele se află și psilocibina, substanța psihoactivă întâlnită în anumite specii de ciuperci. Un studiu de caz realizat în Brazilia a atras atenția comunității științifice după ce o pacientă în vârstă, diagnosticată cu Alzheimer într-un stadiu avansat, a prezentat îmbunătățiri surprinzătoare în urma administrării unei doze foarte mari de psilocibină, se arată în Frontiers in Neuroscience.

Schimbări observate după o singură administrare

Pacienta, aflată la peste 80 de ani și afectată sever de boală, avea dificultăți majore de comunicare înainte de experiment. Potrivit cercetătorilor, aceasta putea rosti doar cuvinte scurte, comunica rar cu cei din jur și depindea aproape complet de ajutor pentru activitățile de zi cu zi.

Tratamentul experimental a fost efectuat sub supraveghere medicală și cu acordul reprezentantului legal al pacientei. Femeia a primit o doză considerată extrem de mare pentru standardele actuale de cercetare.

După administrare, aceasta a intrat într-o stare asemănătoare unui somn profund, care a durat multe ore. Ulterior, comportamentul său a început să se schimbe într-un mod neașteptat.

Potrivit raportului publicat de cercetători, pacienta a început să vorbească mai mult, să interacționeze cu persoanele din jur și să manifeste reacții emoționale care dispăruseră de mult timp. În zilele care au urmat, au fost observate și alte modificări importante.

Femeia a reușit să își controleze din nou vezica urinară, lucru care nu se mai întâmplase de ani de zile. De asemenea, a putut să se îmbrace singură, să meargă fără asistență și să participe la conversații într-o manieră imposibilă înainte de experiment.

Cercetătorii au considerat deosebit de interesantă revenirea controlului asupra funcțiilor urinare, deoarece aceasta implică mecanisme neurologice complexe care coordonează mai multe regiuni ale creierului.

De ce oamenii de știință cer prudență

Rezultatele au fost suficient de promițătoare încât echipa de cercetare să administreze o a doua doză, mai mică, aproximativ o lună mai târziu.

În timpul celei de-a doua sesiuni, pacienta nu a mai intrat într-o stare de somn profund, însă a rămas comunicativă și receptivă. Cercetătorii notează că aceasta a descris spontan amintiri și scene încărcate emoțional și a manifestat o expresivitate facială mult mai bogată decât înainte.

Totuși, autorii studiului insistă că aceste observații nu trebuie interpretate drept o vindecare a bolii Alzheimer. Ei subliniază că este vorba despre un singur caz clinic și că nu există dovezi care să arate că procesul neurodegenerativ a fost inversat.

O ipoteză luată în calcul este aceea că anumite capacități cognitive și funcționale pot rămâne prezente chiar și în stadiile avansate ale bolii, dar sunt inaccesibile în condiții normale. Psilocibina ar putea modifica temporar activitatea unor rețele neuronale și ar putea permite accesul la aceste funcții pentru o perioadă limitată.

În același timp, studiul are limite importante. Cercetătorii nu au monitorizat activitatea cerebrală a pacientei pe parcursul experienței și nici nu au folosit toate instrumentele standard de evaluare cognitivă utilizate în studiile clinice moderne.

Din acest motiv, comunitatea științifică privește rezultatele cu interes, dar și cu multă precauție. Sunt necesare studii controlate, desfășurate pe grupuri mai mari de pacienți, pentru a afla dacă efectele observate pot fi reproduse și dacă psilocibina poate avea un rol real în gestionarea simptomelor asociate bolii Alzheimer.

Deocamdată, cercetarea braziliană nu oferă răspunsuri definitive. Ea ridică însă întrebări importante despre capacitatea creierului de a răspunde la anumite stimulări și despre posibilitatea descoperirii unor noi metode de ameliorare a simptomelor unor afecțiuni care, până acum, au avut foarte puține opțiuni terapeutice eficiente.