Milioane de oameni aud un zgomot care nu există. Cercetătorii spun că tratamentele pentru tinitus încep, în sfârșit, să avanseze

Milioane de oameni aud un zgomot care nu există. Cercetătorii spun că tratamentele pentru tinitus încep, în sfârșit, să avanseze
Despre sunetul „fantomă” / Foto: Profimedia

Pentru milioane de oameni din întreaga lume, liniștea completă nu există. Chiar și într-o cameră fără niciun zgomot, ei aud un țiuit, un bâzâit, un șuierat sau un sunet constant care pare să vină din interiorul propriului cap. Este vorba despre tinitus, o afecțiune care mult timp a fost tratată cu resemnare atât de pacienți, cât și de o parte a comunității medicale.

Ani la rând, persoanele care se confruntau cu această problemă primeau adesea același răspuns: trebuie să învețe să trăiască cu ea. Astăzi însă, situația începe să se schimbe. O serie de cercetări și tratamente aflate în dezvoltare oferă speranțe că tinitusul ar putea fi gestionat mai eficient decât în trecut.

Aproape unul din șapte adulți este afectat

Potrivit studiilor publicate în ultimii ani, aproximativ 14% dintre adulții din întreaga lume se confruntă cu diferite forme de tinitus. Pentru unii este doar o senzație ocazională, însă pentru alții zgomotul este permanent și poate afecta serios calitatea vieții.

Problema nu este una nouă, însă specialiștii spun că numărul cazurilor ar putea crește pe fondul expunerii tot mai frecvente la zgomote puternice. Căștile audio folosite la volum ridicat, concertele, traficul urban și mediile de lucru zgomotoase sunt printre factorii care pot contribui la apariția afecțiunii.

Tinitusul nu este considerat o boală în sine, ci mai degrabă un simptom care poate avea numeroase cauze. Printre acestea se numără pierderea auzului asociată înaintării în vârstă, traumatismele sonore, anumite afecțiuni neurologice sau efectele secundare ale unor medicamente.

De ce este atât de greu de tratat

Una dintre marile provocări este faptul că tinitusul nu poate fi măsurat direct, așa cum se întâmplă în cazul altor afecțiuni.

Sunetul este perceput doar de pacient, iar intensitatea lui poate varia considerabil de la o persoană la alta. În plus, mecanismele exacte care stau la baza apariției fenomenului nu sunt încă pe deplin înțelese.

Mulți cercetători cred că problema nu se află doar la nivelul urechii, ci și în modul în care creierul procesează informațiile auditive. Atunci când anumite semnale sonore lipsesc sau sunt afectate, creierul pare să compenseze prin generarea unor sunete care nu există în realitate.

Această complexitate explică și de ce nu există, în prezent, un tratament universal care să funcționeze pentru toți pacienții.

Noile terapii aduc motive de optimism

În ultimii ani, interesul pentru cercetarea tinitusului a crescut semnificativ. O parte dintre studiile aflate în desfășurare explorează metode de stimulare a nervilor implicați în procesarea sunetelor, în timp ce alte echipe analizează posibilitatea utilizării unor terapii medicamentoase dedicate.

Printre cele mai promițătoare direcții se numără terapiile care combină stimularea auditivă cu impulsuri electrice aplicate anumitor nervi. Scopul este recalibrarea modului în care creierul interpretează semnalele sonore.

Există deja pacienți care au raportat îmbunătățiri semnificative în urma unor astfel de tratamente, deși specialiștii avertizează că sunt necesare studii suplimentare pentru confirmarea rezultatelor pe termen lung.

În paralel, cercetătorii dezvoltă tehnologii bazate pe inteligență artificială și dispozitive capabile să personalizeze terapia în funcție de simptomele fiecărui pacient.

Protejarea auzului rămâne cea mai bună strategie

Chiar dacă progresele sunt încurajatoare, medicii spun că prevenția continuă să fie cea mai eficientă armă împotriva tinitusului.

Reducerea expunerii la zgomote puternice, folosirea protecției auditive la concerte sau în medii industriale și evitarea utilizării căștilor la volum excesiv sunt măsuri simple care pot reduce riscul apariției problemelor auditive.

Specialiștii recomandă, de asemenea, efectuarea unor controale periodice ale auzului, mai ales după vârsta de 50 de ani sau în cazul persoanelor care lucrează în medii zgomotoase.