Micii roboți care coboară în adânc au descoperit o chimie ascunsă a oceanelor

O mare parte din ocean rămâne, încă, slab înțeleasă, mai ales în zonele adânci și sărace în oxigen, unde observațiile directe sunt greu de făcut și costisitoare. Acum, o flotă de roboți autonomi schimbă această situație și oferă cercetătorilor o imagine mult mai clară despre ce se întâmplă în unele dintre cele mai misterioase regiuni marine. Un nou studiu arată că aceste zone, considerate multă vreme relativ statice, ascund de fapt procese chimice mult mai active decât se credea.

Descoperirea vine din analiza datelor colectate timp de trei ani de un robot plutitor din rețeaua BGC-Argo, parte a unui efort internațional început în 2016. Aceste dispozitive autonome coboară până la aproximativ 2.000 de metri adâncime și, la intervale regulate, măsoară temperatura, salinitatea, oxigenul, aciditatea și alți indicatori esențiali pentru sănătatea oceanului. Rețeaua globală GO-BGC a fost creată tocmai pentru a urmări în timp real schimbările biogeochimice din oceane, inclusiv acidificarea, deoxigenarea și ciclurile carbonului și azotului.

Ce se întâmplă în apele cu foarte puțin oxigen

Cercetarea s-a concentrat pe așa-numitele „zone minime de oxigen”, adică straturi din ocean în care concentrația de oxigen este foarte scăzută. Aceste regiuni sunt importante pentru că influențează direct ciclul azotului, un element-cheie pentru productivitatea oceanică, pentru ciclul global al carbonului și chiar pentru echilibrul gazelor cu efect de seră din atmosferă. Până acum, oamenii de știință credeau că aceste zone sunt relativ uniforme și sărace atât în oxigen, cât și în procese chimice complexe. Noul studiu arată exact contrariul.

Datele obținute de robot au arătat că în aceste ape există o interacțiune dinamică între compușii organici și anorganici, iar ciclul azotului este mult mai activ decât sugerau observațiile vechi făcute de pe nave. Cu ajutorul unui spectrofotometru ultraviolet montat pe plutitor, cercetătorii au reușit să identifice inclusiv compuși precum nitritul, un indicator important pentru înțelegerea traseului azotului în și din aceste regiuni marine. Potrivit echipei, tocmai această rezoluție mare a datelor a făcut posibilă observarea unor schimbări care înainte treceau complet neobservate.

Vezi și:

7 semne că un anunț de cazare de pe Booking ar putea fi fals. Ce trebuie să verifici înainte să plătești

Mai simplu spus, ceea ce părea o zonă marină inertă s-a dovedit a fi un spațiu plin de procese microbiologice și chimice active, influențate de condițiile oceanice și, implicit, de schimbările climatice mai largi. Cercetătorii subliniază că aceste zone cu deficit de oxigen se extind și se intensifică pe măsură ce oceanele se încălzesc, ceea ce face ca monitorizarea lor să devină tot mai importantă.

De ce această descoperire contează pentru viitor

Importanța studiului nu ține doar de o curiozitate științifică. Înțelegerea exactă a modului în care se pierde azotul din ocean și a felului în care reacționează ecosistemele marine în zonele sărace în oxigen este esențială pentru modelele climatice și pentru monitorizarea sănătății oceanului. Cercetătorii spun că studiul oferă o perspectivă nouă asupra chimiei ascunse a oceanului, iar astfel de instrumente vor deveni tot mai valoroase pentru evaluarea schimbărilor de mediu pe termen lung.

În plus, acești roboți au un avantaj uriaș față de campaniile clasice cu nave de cercetare: pot aduna date la intervale regulate, pe suprafețe mari și pe perioade lungi, nu doar instantanee rare. Asta înseamnă că știința oceanului intră într-o etapă nouă, în care procesele invizibile pot fi urmărite sezon după sezon, an după an. Iar pe măsură ce oceanele se schimbă din cauza încălzirii globale, tocmai astfel de rețele autonome ar putea deveni una dintre cele mai importante surse de avertizare timpurie despre starea reală a planetei.

Volan care stă ușor strâmb după schimbul de anvelope: geometrie, montaj sau subcadru, ce verifici întâi