Marte își pierde atmosfera în „valuri” uriașe. Fenomenul care ar putea explica de ce Planeta Roșie a devenit un deșert

Marte continuă să piardă particule din atmosfera sa în spațiu, dar procesul nu se desfășoară întotdeauna lent și uniform. O nouă cercetare arată că vântul solar poate genera valuri uriașe de plasmă, capabile să desprindă adevărați „nori” de ioni din atmosfera Planetei Roșii.

Studiul condus de cercetători de la Boston University, prezentat de Space Daily, a folosit simultan date de la sonda NASA MAVEN și de la misiunea chineză Tianwen-1. Cercetătorii au identificat un mecanism prin care ionii ce conțin oxigen pot fi accelerați și transportați în spațiu.

În interiorul acestor structuri, fluxul local de ioni poate fi de 10 până la 100 de ori mai mare decât în canalele obișnuite de pierdere atmosferică. Asta nu înseamnă însă că Marte își pierde întreaga atmosferă de 100 de ori mai repede. Fenomenul este temporar și concentrat în anumite regiuni.

Vântul solar poate smulge „nori” din atmosfera lui Marte

Pământul este protejat de un câmp magnetic global, generat în interiorul planetei. Acesta deviază o mare parte dintre particulele încărcate electric trimise permanent de Soare. Marte nu mai beneficiază de un asemenea scut magnetic global.

Vezi și:

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor

Planeta are încă regiuni ale scoarței puternic magnetizate. În același timp, interacțiunea dintre vântul solar și atmosfera superioară creează o magnetosferă indusă. Mediul din jurul planetei este astfel mult mai complex decât o simplă atmosferă expusă direct Soarelui.

Noua cercetare indică un fenomen numit instabilitate Kelvin-Helmholtz. Apare atunci când două fluide sau plasme se deplasează cu viteze diferite unul pe lângă celălalt. Efectul poate produce valuri și vortexuri uriașe.

În cazul lui Marte, protonii rapizi din vântul solar trec pe lângă ionii mai grei ai atmosferei. Diferența de viteză poate crea valuri care adună ionii de oxigen în structuri compacte și îi împing spre spațiul interplanetar.

Vezi și:

NASA a pierdut o sondă de 125 de milioane de dolari din cauza unei greșeli banale

Japonia pornește spre lunile lui Marte într-o misiune care ar putea explica originea vieții pe Pământ

Descoperirea completează ceea ce NASA aflase deja despre modul în care a dispărut apa de pe Marte, MAVEN observând anterior alte procese prin care particulele atmosferice sunt eliminate în spațiu.

Reprezentare a interacțiunii vântului solar și a câmpului electric cu Marte. Sursa. Credit: Chi Zhang, Universitatea din Boston.

MAVEN și Tianwen-1 au găsit 62 de asemenea evenimente

Pentru cercetători, un avantaj important a fost posibilitatea de a compara observațiile a două nave spațiale. MAVEN putea măsura plasma în apropierea planetei, în timp ce Tianwen-1 analiza condițiile vântului solar înainte ca acesta să ajungă la Marte.

Astfel, echipa a putut determina dacă schimbările observate proveneau din vântul solar sau erau generate chiar în apropierea Planetei Roșii. Datele analizate au fost colectate între decembrie 2021 și decembrie 2023.

Cercetătorii au identificat 62 de evenimente. Dintre acestea, 16 au fost nori izolați, iar 46 au apărut în secvențe aproape periodice. Într-un caz analizat în detaliu, MAVEN a întâlnit asemenea structuri la aproximativ două minute una de alta.

Ionii detectați au inclus O+ și O2+, iar unele particule au ajuns la energii foarte ridicate. Cercetătorii cred că valurile nu doar transportă materia, ci contribuie și la încălzirea și accelerarea ionilor atmosferici.

Descoperirea este importantă și pentru reconstruirea trecutului planetei. Există numeroase dovezi că Marte a fost cândva mult mai caldă și mai umedă, cu râuri, lacuri și o atmosferă mai densă decât cea de astăzi.

Fenomenul ar putea explica o parte din transformarea Planetei Roșii

Măsurătorile arată că, în interiorul acestor nori de plasmă, fluxul de particule poate fi cu unul sau chiar două ordine de mărime peste valorile înregistrate în mecanismele obișnuite de pierdere a ionilor.

Totuși, oamenii de știință subliniază că valorile de 10 până la 100 de ori mai mari sunt locale. Ele nu pot fi aplicate întregii atmosfere marțiene. Pentru a calcula impactul total trebuie stabilite dimensiunea structurilor, durata lor și frecvența cu care apar.

Unele observații sugerează că instabilitatea ar putea continua timp de cel puțin opt ore. Nu este încă limpede cât de des se întâmplă acest lucru sau cât de important era mecanismul în urmă cu miliarde de ani, când Soarele tânăr era mult mai activ.

Pierderea atmosferei este oricum doar o parte din povestea transformării planetei. O parte din apa marțiană a ajuns în spațiu, dar o altă parte ar putea fi încă blocată în scoarță sau ascunsă în subteran. Cercetătorii au încercat de mult să afle unde a dispărut apa de pe suprafața lui Marte.

Noua descoperire adaugă însă o piesă importantă acestui puzzle. Marte nu își pierde atmosfera doar printr-o scurgere continuă de particule. Uneori, vântul solar poate crea valuri care smulg din atmosferă pachete concentrate de ioni. Repetat timp de miliarde de ani, fenomenul ar fi putut contribui la transformarea unei lumi cândva umede în deșertul rece pe care îl vedem astăzi.

Americanii pun presiune pe UE ca să scape platforma lui Musk, X, de amenda de 120 de milioane de euro