Localitatea din România unde oamenii își sărau mămăliga cu aur pisat, conform unei legende. Avea și un târg special pentru metalul prețios

Minele din apropierea localității, în special cele de la Roșia Montană, exploatate încă din Antichitate, au atras atenția inclusiv Imperiului Roman. Istoricul Ion Rusu Abrudeanu scria încă din 1928 că bogățiile din aur ale regiunii au reprezentat unul dintre motivele importante pentru care împăratul Traian a decis cucerirea Daciei.

„Noi nu ezităm a crede că între motivele care au împins pe împăratul Traian să ocupe cu orice preț Dacia, principalul l-au constituit comorile în aur din Munții Metaliferi ai Abrudului (Auraria major sau Alburnus minor). Faptul acesta se explică de altfel și prin grabă cu care, îndată după victoria obținută în contra Dacilor, Legiunea XIII Gemina a ocupat întreaga regiunea muntoasă dintre Arieș, Crișul Alb și Mureș, iar împăratul Traian n-a întârziat de a trimite aici coloniști harnici și pricepuți în meșteșugul exploatărilor miniere”, arăta istoricul Ion Rusu Abrudeanu, în 1928, conform Adevărul.

După ocuparea Daciei, romanii au dezvoltat intens exploatările miniere din zonă și au adus coloniști specializați în minerit, ceea ce a transformat regiunea într-un centru economic important.

Vezi și:

Orașul-fantomă din România unde poți cumpăra un bloc întreg cu 49.000 de euro. Cartierul abandonat e ascuns într-un parc național

Orașul care rivaliza cu marile centre din Transilvania

Prosperitatea Abrudului a continuat și în Evul Mediu, iar în anumite perioade orașul ajunsese mai bogat decât alte centre importante ale Transilvaniei. Ion Rusu Abrudeanu amintea că în anul 1843 Abrudul avea rezerve financiare mai mari decât orașe precum Cluj, Brașov sau Mediaș, deși avea doar aproximativ 4.000 de locuitori.

Bogăția localnicilor provenea aproape exclusiv din exploatarea aurului, iar minele din jurul Abrudului produceau cantități impresionante de metal prețios.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mii de oameni lucrau în sute de mine din zonă, iar aurul extras era schimbat direct în bani la oficiile statului sau la târgoveții din localitate.

Vezi și:

Oraşe din România în care este bine să trăieşti, conform internauţilor. Ce aşteptări au cei mai mulţi dintre cetăţeni

Oraşul din România considerat o mândrie pentru industria naţională are acum nevoie de sprijin guvernamental de urgență. Sunt din ce în ce mai mulţi şomeri

Centrul oraşului Abrud în urmă cu 100 de ani (Foto: Adevărul)

Legenda oamenilor care își sărau mămăliga cu aur

Prosperitatea minerilor și a proprietarilor de exploatări a dat naștere mai multor povești care au intrat în folclorul local și în relatările istoricilor.

Cea mai cunoscută dintre ele vorbește despre un localnic extrem de bogat, pe nume Anghel, despre care cronicarii vremii spuneau că își presăra mămăliga cu aur pisat „ca nisipul”, în loc de sare.

Istoricul Ion Rusu Abrudeanu relata că bogăția unora dintre locuitorii Abrudului devenise aproape ostentativă, iar oamenii investeau în haine luxoase, arme scumpe sau petreceri care țineau zile întregi.

„Cronicarii vechi scriu că pe vremea regelui Matei Corvinul, primarul Abrudului când mergea în sărbători la biserică, încălța cizme cu potcoave de aur. Mai mult, pe vremuri trăia la Abrud un locuitor cu numele Anghel, care era atât de bogat, încât în loc de sare, presăra mămăliga cu aur pisat ca nisipul și își cumpăra arme de lux de la cel mai renumit armurier italian cu numele Lazarino Comenazzo.”, nota istoricul.

Tot el amintea și despre localnici care doreau să își acopere casele cu aur sau să își paveze curțile cu monede.

Din punct de vedere istoric, astfel de relatări sunt considerate mai degrabă expresii simbolice ale prosperității extreme din zonă și ale fascinației pe care aurul o exercita asupra comunităților miniere, însă ele reflectă clar bogăția neobișnuită a unor locuitori ai Abrudului în anumite perioade istorice.

Abrud avea un adevărat târg al aurului

De asemenea, orașul devenise în secolul al XIX-lea un important centru comercial pentru aurul extras din Munții Apuseni. Localnicii veneau săptămânal la Abrud pentru a schimba aurul obținut în mine pe bani, iar apoi cumpărau alimente, animale, haine și alte produse necesare gospodăriilor.

Statisticile descoperite de istorici arată că între anii 1872 și 1877, la oficiul de schimb al statului din Abrud au fost tranzacționate peste 5.600 de kilograme de aur, cu o valoare uriașă pentru acea perioadă.

Istoricii spun că acest „târg al aurului” transforma Abrudul într-un centru economic foarte activ, unde circulau constant bani și metale prețioase.

Centrul oraşului Abrud (Foto: Facebook „Judeţul Alba”)

Bogăția aurului a dispărut treptat

Perioadele de prosperitate ale Abrudului au alternat însă cu momente dramatice, pentru că orașul a fost afectat de răscoale, incendii și conflicte armate, iar ulterior de declinul mineritului. Mai mult, minele de aur au fost naționalizate în perioada comunistă, iar multe exploatări s-au închis după anul 2000.

Astăzi, centrul istoric al Abrudului păstrează încă urmele trecutului său bogat, prin clădiri vechi, biserici monument și plăci comemorative, însă multe dintre ele sunt degradate, iar orașul este mult mai liniștit decât în vremurile în care aurul îi adusese faima în întreaga Transilvanie.