ENTERTAINMENT

INTERVIURI EXCLUSIVE „VisionQuest” pe Disney+ – Emily Hampshire, Paul Bettany, Terry Matalas și James Spader, despre AI, Ultron și ce înseamnă să fii om: „Pare destul de greu să fii om”

de Ozana Mazilu

Publicat 19.10.2026 07:37

„VisionQuest” a ajuns pe Disney+ și continuă una dintre cele mai neobișnuite povești construite de Marvel în ultimii ani. Serialul îl readuce pe Paul Bettany în rolul lui Vision, pe James Spader în rolul lui Ultron și o aduce pe Emily Hampshire în prim-plan ca versiune fizică a lui EDITH, inteligența artificială cunoscută până acum mai ales din „Spider-Man: Far From Home”. Producția, creată de Terry Matalas, este ultimul capitol al trilogiei începute cu „WandaVision” și continuate cu „Agatha All Along”, iar primele două episoade sunt disponibile pe Disney+ din 14 octombrie 2026.

Povestea pornește de la un Vision reconstruit care încearcă să înțeleagă cine este și ce vrea să devină, în timp ce în propria programare există mai multe identități AI, printre care FRIDAY, EDITH, JARVIS și Ultron. Tocmai această căutare a identității transformă „VisionQuest” într-o poveste care merge dincolo de confruntările clasice cu supereroi și se apropie mai mult de science-fiction-ul despre memorie, conștiință și ce înseamnă, până la urmă, să fii om.

Playtech a participat la sesiunile internaționale de presă organizate de Disney+ pentru lansarea serialului. În discuția cu Emily Hampshire (pe care am adorat-o și în The Rig), i-am adresat actriței două întrebări despre noua versiune a lui EDITH și despre apropierea dintre personaj și rolurile sale anterioare. În sesiunea cu Paul Bettany (actor), Terry Matalas (producător) și James Spader (actor), i-am întrebat pe cei trei ce cred că îi va surprinde cel mai mult pe fanii Marvel care urmăresc MCU de ani de zile.

INTERVIU Emily Hampshire, despre EDITH și libertatea de a deveni altcineva

Ozana Mazilu (Playtech): Ce crezi că îi va surprinde cel mai mult pe spectatori atunci când vor descoperi versiunea lui EDITH pe care o aduci la viață?

Emily Hampshire: Cred că lucrul care îi va surprinde cel mai mult va fi energia ei, chiar din clipa în care o întâlnesc și ea intră prăbușindu-se printr-un luminator. Ceea ce îmi place foarte mult la ce a scris Terry este faptul că este atât de diferită față de EDITH din „Spider-Man”, unde o întâlnim prima dată, dar, pentru mine, este ca și cum ar fi scos duhul din lampă. A fost eliberată în cel mai bun mod posibil. Așa că eu cred că oamenii vor fi surprinși, în primul rând, de faptul că are un corp și apoi de toate costumele ei.

Vezi și:

ANAF vede că ai cumpărat o mașină de 30.000 de euro, deși ai salariu de 4.000 de lei. Ce se întâmplă dacă banii au fost economisiți în ultimii 10 ani

Ozana Mazilu (Playtech): Te știm din multe personaje care combină umorul cu vulnerabilitatea și imprevizibilitatea. Regăsim toate aceste lucruri și în EDITH? Și prin ce ți s-a părut acest rol diferit față de ceea ce ai făcut până acum?

Emily Hampshire: Rolul acesta este mult mai apropiat de personajul pe care l-am interpretat în „12 Monkeys”. Era un personaj care, la rândul lui, adopta diferite roluri. Și cred că acesta este unul dintre motivele pentru care Terry s-a gândit la mine pentru EDITH, pentru că, așa cum spuneam și despre costume, EDITH adoptă permanent un rol nou sau face lucruri inspirate din cultura pop.

Iar personajul este un fel de combinație între personalitatea lui Terry și personalitatea mea. Cred că amândoi venim de pe aceeași planetă dispărută. De foarte multe ori spunem același lucru în același moment. Țin minte că citeam unul dintre scenarii și m-am gândit: „Oh, EDITH ar trebui să facă gluma asta imediat după momentul acesta!”. Iar Terry deja scrisese exact gluma respectivă.

Așa că personajul mi se pare foarte personalizat pentru mine. Majoritatea oamenilor mă cunosc dintr-un serial numit „Schitt’s Creek”, unde interpretez un personaj pe nume Stevie. Iar atunci când oamenii mă recunosc drept Stevie, eu devin foarte entuziasmată, iar ei reacționează: „Wow, nu semeni deloc cu Stevie”. Așa că EDITH este mult mai apropiată de cine sunt eu în realitate.

Vezi și:

Character.AI intră în faliment după ce ajunsese la o evaluare de peste un miliard de dolari. Disney vrea să cumpere o parte din active

Epic Games le cere dezvoltatorilor să folosească AI pentru noul joc Disney. Proiectul cu Marvel și Star Wars a fost amânat

Emily Hampshire/EDITH, în VisionQuest

În continuare, redăm restul discuției cu Emily Hampshire, cu întrebările adresate de ceilalți jurnaliști prezenți la sesiunea de presă pe Zoom.

Î: Cum reușești să ții evidența tuturor personajelor din MCU? Cât de bine mai știi cine este cine și ce se întâmplă?

Emily Hampshire: Te referi la arborele genealogic al MCU, la toată genealogia lui? Ce este bine pentru mine este că îl am pe Terry Matalas, showrunnerul nostru, care este cel mai mare fan Marvel, al întregului univers și al science-fiction-ului în general. Știe absolut totul, așa că el ține evidența tuturor lucrurilor. Am făcut împreună cu Terry un serial despre călătoria în timp, „12 Monkeys”, și așa ne-am cunoscut. Timp de patru ani a încercat să-mi explice călătoria în timp și… încă încearcă. Deci, ceea ce vreau să spun este că eu nu țin evidența tuturor acestor lucruri.

Î: Cred că EDITH are o personalitate foarte amuzantă. Ce personaj Marvel crezi că ar avea cel mai mult de câștigat dacă ar avea-o pe EDITH în propriile gânduri, în subconștient?

Emily Hampshire: Cred că EDITH în subconștientul oricui ar fi… foarte mult de dus. Totuși, cred că Ultron s-ar descurca cel mai bine și probabil s-ar completa foarte bine unul pe celălalt. Așa că aș spune Ultron.

Î: Felul în care interpretezi personajul m-a făcut să mă gândesc la fiica mea și, în același timp, la câinele meu. Este foarte agitată, nerăbdătoare să facă lucruri, amuzantă, dulce, dar și enervantă, toate în același timp. Am citit un interviu în care spuneai că EDITH a fost reprogramată în felul acesta. Dar m-am gândit și la faptul că a petrecut mult timp alături de Spider-Man. El este un puști și are exact genul acesta de personalitate. A existat vreo discuție despre cât de mult a influențat-o el și comportamentul lui?

Emily Hampshire: Cred că partea cu „reprogramarea” era probabil ceva scris în notele de presă. Pentru mine era foarte important ca EDITH pe care o întâlnim în „VisionQuest” să fie același personaj din „Spider-Man: Far From Home”, deși acum este atât de diferită. Este scrisă foarte diferit.

Așa că mă întrebam: cum a ajuns acea EDITH, care este atât de serioasă și calmă și care poate trimite arme să arunce ceva în aer, de parcă ar fi un operator de telemarketing, să devină un fel de ambasadoare a distracției? Și m-am gândit așa: dacă Tony Stark și-a îmbuteliat energia într-o pereche de ochelari, a numit-o EDITH – de la „Even Dead, I’m The Hero” –, a presărat în ea și puțin din propriul ego, i-a dat acces la toate cele mai terifiante arme și apoi a oferit-o unui adolescent care să-i fie șef, cum ar deveni ea după ce este eliberată din acei ochelari? Și ce și-ar dori?

Primul meu gând a fost: ar vrea să se distreze. Numai că ideea ei despre distracție înseamnă să arunce lucruri în aer. Aceasta este EDITH pe care o întâlnim în „VisionQuest”. Pentru mine, EDITH din „Spider-Man: Far From Home” este un personaj care a avut un adolescent drept șef și care a fost captiv în acei ochelari. Este ca EDITH la serviciu, într-un job în care nu poate face nimic, nu poate ieși din tipare în niciun fel și trebuie să mențină totul în ordine. Iar EDITH din „VisionQuest” este EDITH în ziua ei liberă.

Î: Aș spune că serialul este unul dintre cele mai creative și inventive proiecte MCU. Care dintre conceptele lui ți s-a părut cel mai ingenios?

Emily Hampshire: Cred că este destul de nebunesc. Este pentru prima dată când vedem lumea prin ochii lui Vision și intrăm în mintea lui, la propriu. Simt că, în același timp, ajungem să intrăm și în creierul lui Terry Matalas. Eu am mai fost în creierul lui Terry. Știu cum este. Este o nebunie.

Cred că lucrul pe care îl face cel mai bine este să ia science-fiction-ul, fiind el însuși un mare fan al genului, și să-l readucă la aceste povești profund umane, care sunt atât de emoționante, dar în același timp să adauge acest umor nebunesc. Pentru mine, acesta este lucrul cel mai creativ. Și este foarte creativ inclusiv vizual, de exemplu Mind Space. Este casa visurilor mele. Este atât de cool.

Muzica, felul în care este construit totul… Există ceva între mine și Terry, cred, motivul pentru care ne înțelegem atât de bine. Suntem, într-un fel, niște copii. Și ceea ce îmi place la serial este că el poate combina lucruri precum o scenă Marvel de acțiune, foarte dinamică, cu o melodie extraordinară, cu genul acela de muzică despre care nu te-ai gândi niciodată că s-ar potrivi cu acea scenă.

Î: Cum ai abordat interpretarea acestui personaj? Este pur și simplu o persoană foarte entuziastă sau este un AI care se preface că este o femeie entuziastă?

Emily Hampshire: Nu m-am gândit niciodată la ea ca la cineva care se preface că este entuziasmată. Meseria mea, ca actor, este să găsesc umanitatea dintr-un personaj, iar asta a creat o mică dilemă: cum găsești umanitatea într-un AI?

Așa că am pornit din locul din care pornesc întotdeauna și m-am întrebat: cum trebuie să fie să fii un AI? Și, în acest exercițiu de imaginație, m-am gândit: Dumnezeule, ești ca un codependent. Ești o unealtă. Ți se spune permanent ce să faci. Ai toate informațiile, dar nu ai posibilitatea să experimentezi nimic din ele. Este ca și cum ai avea toate ingredientele pentru cea mai bună mâncare din lume, dar nu ajungi niciodată să o guști.

Așa că tot ce există în EDITH pornește din dorința aceasta de a participa la viață. Și din curiozitatea ei față de lucrurile pe care le fac oamenii și care nu au absolut niciun sens din punct de vedere logic. Chiar și distracția sau emoțiile. Orice lucru pentru care nu poți calcula în minte motivul pentru care oamenii îl fac este, cred eu, extrem de interesant pentru ea.

Î: Ai vorbit puțin despre costumele personajului. Cât de mult ai descoperit-o pe EDITH prin hainele pe care le poartă?

Emily Hampshire: Pentru mine, ca actor, părul, machiajul și garderoba fac probabil 50% din interpretare. Sunt extrem de importante pentru mine, pentru că îmi găsesc personajele prin aceste lucruri. Dar în cazul acesta cred că au făcut poate 98% din actorie în locul meu, pentru că EDITH încearcă permanent diferite roluri.

În casa aceea plină de AI-uri, ai FRIDAY, care este socializarea, JARVIS, care este securitatea, iar EDITH este distracția. Iar distracția este primul lucru de care scapi. Este ca la școală: sportul? Eliminat. Artele? Eliminate. Așa că eu cred că este disperată să-și demonstreze valoarea și să demonstreze că Vision are nevoie de ea.

Orice îi trece prin minte, reacția ei este: „Ai nevoie să mergi repede? Uite o mașină de curse”. Încearcă permanent să-și asigure locul în viața lui și, făcând asta, adoptă de fiecare dată un rol nou. Ceea ce se potrivește foarte bine cu tema întregului serial, care este, într-un fel: „Cine sunt eu?”. Cred că EDITH își caută cu adevărat scopul.

Î: EDITH a apărut pentru prima dată în 2019. De atunci, inteligența artificială s-a dezvoltat incredibil de mult. Cum este pentru tine să vezi că personajul tău devine din ce în ce mai apropiat de realitate?

Emily Hampshire: Este interesant faptul că serialul apare tocmai în perioada aceasta. De fapt, este mai mult decât interesant. Este extraordinar. Este exact în spiritul vremurilor în care trăim.

Și lucrul care mă surprinde foarte tare este că nu m-am simțit niciodată mai vie interpretând un personaj. Cred că noi vrem întotdeauna ceea ce nu avem. Ca oameni, vrem să fim mai inteligenți, mai rapizi. Optimizăm totul, ne externalizăm memoria. Eu nu-mi mai amintesc niciun număr de telefon, pentru că toate sunt în telefonul meu.

În schimb, EDITH este un AI și tot ceea ce își dorește este să fie mai umană, să poată simți lucruri. Așa că mi se pare foarte interesant faptul că acest serial despre tot felul de roboți ajunge, de fapt, direct în centrul întrebării despre ce înseamnă să fii om.

Și mai cred că este foarte amuzant că suntem o casă plină de AI-uri care încearcă să-l învețe pe Vision cum să fie om. Niciunul dintre noi nu știe deloc cum este să fii om. Ceea ce cred că este probabil cel mai uman lucru posibil: să spui „Lasă-mă să-ți explic ceva despre care nu știu absolut nimic”.

Î: Ai simțit o anumită presiune intrând într-o poveste care continuă ceea ce s-a construit în „WandaVision” și care este prezentată acum drept o concluzie?

Emily Hampshire: Vezi, aud permanent chestia asta, că este finalul. Iar eu sunt aici și mă gândesc: „Dar eu abia am ajuns!”. Chiar nu vreau să se termine… Îmi place atât de mult EDITH. Nu vreau să se termine.

Dar am avut foarte mult noroc pentru că, așa cum spuneam mai devreme, Terry Matalas, atunci când o scria pe EDITH, îmi trimitea mesaje și îmi spunea: „Continui să-ți aud vocea, sau vocea lui Jennifer Goines, din serialul pe care l-am făcut împreună”. Și mi-a spus: „Cred că Jennifer ar putea fi o variantă a lui EDITH”. Acela a fost momentul în care am aflat și eu ce înseamnă o „variantă”. Dar am avut norocul să intru în lumea aceasta prin intermediul lui. Așa că, într-un fel, a fost ca o întoarcere acasă. Altfel, cu siguranță aș fi fost foarte, foarte speriată.

Î: Am citit că, înainte de acest proiect, nu erai foarte familiarizată cu MCU și că, după ce ai primit rolul, ai urmărit, practic, tot. Într-un an sau cam așa ceva?

Emily Hampshire: Da. Este corect.

Î: Nu te-ai simțit copleșită? Adică, mie îmi plac filmele, dar le-am văzut pe parcursul a aproape 20 de ani.

Emily Hampshire: Da. În primul rând, acum că le-am văzut pe toate, regret foarte mult că am recunoscut vreodată că nu știam nimic despre MCU sau că nici măcar nu știam ce însemnau inițialele. Pentru că acum, cunoscând acest univers, mi se pare pur și simplu incredibil.

Și cred că aveam o idee greșită despre ceea ce înseamnă un film cu supereroi. Pentru mine era ca atunci când fratele meu se juca cu jucăriile lui cu supereroi și eu nu aveam voie să mă joc cu ele. Așa că reacția mea era: „Asta e o prostie”.

Dar când le-am văzut pe toate – și da, a fost ca și cum aș fi făcut școală acasă, numai că cea mai grozavă materie posibilă, timp de aproape un an – mi-am dat seama: „Oh, este science-fiction”. Este science-fiction care spune aceste povești umane la care nu ai putea ajunge la fel de direct într-un alt mod. Este un fel de mitologie. Într-un sens, este la fel ca orice altă mitologie, numai că aici mitologia este construită în jurul supereroilor.

Și nu-mi dădusem seama cât de amuzant este. Asta a fost cea mai mare revelație. Cred că înainte îmi imaginam că sunt niște tipi în costume mulate care fac chestii de băieți. Dar nu este deloc așa. Când te uiți, de exemplu, la „WandaVision”, este unul dintre cele mai cool lucruri posibile.

Așa că da, simt că mi-am irosit o bună parte din viață neștiind de universul acesta. Dar acum sunt probabil cea mai enervantă persoană alături de care poți urmări un film Marvel.

Î: Cum ai trăit experiența de a intra într-o franciză atât de mare și costisitoare, mai ales una care are niște fani atât de implicați și vocali?

Emily Hampshire: În primul rând: este o franciză foarte scumpă. Uite diferența. Ca să rămânem la „Schitt’s Creek”, eu sunt obișnuită cu platouri unde, dacă deschizi o ușă, se prăbușește jumătate din decor.

Aici aveam un lift care chiar funcționa în Mind Space. Atunci când am mai filmat într-un lift pe un platou, de obicei erau doi tipi care împingeau ușile ca să pară că este un lift și să se întâlnească ușile la mijloc. Aici apăsai butonul și chiar urca.

Totul era practic. Eu credeam că acolo va fi numai green screen, dar nu a fost deloc așa. Totul exista. Dumnezeule, deschideai un dulap și vedeai toate detaliile, toate obiectele de recuzită, toată direcția artistică din jurul lui Vision. Este incredibil ce pot face banii. Așa că, da, a fost grozav.

Î: Acum că ai spus că ai văzut toate filmele Marvel, care este preferatul tău și cine este supereroul tău favorit?

Emily Hampshire: Dintre filme – pentru că „WandaVision” ar fi proiectul meu favorit din întregul univers –, dintre filme aș spune „Spider-Man: Far From Home”, pentru că acolo s-a născut EDITH. Îl iubesc și pe Tom Holland. Mi se pare atât de fermecător. Și îl iubesc pe Tony Stark. Simt că îl înțeleg.

Î: Dacă EDITH ar întâlni inteligența artificială pe care o folosim în fiecare zi pe telefoanele noastre, chatboții și toate celelalte, ce crezi că ar spune despre ea?

Emily Hampshire: Cred că ar fi enervată. Pentru că AI-ul acesta îți oferă permanent fluxuri de informații, iar ultimul lucru pe care și-l dorește EDITH este informația. Ea o știe deja.

Este ca în prima scenă în care apare. JARVIS vorbește despre reguli și bla, bla, bla, iar ea este ceva de genul: „Hai să ajungem la chestia propriu-zisă. Hai să ajungem la experiență”. Așa că, da, cred că ar fi foarte enervată.

Î: Ca o continuare a întrebării precedente: crezi că EDITH ar folosi AI?

Emily Hampshire: Știi ceva? Cred că ar folosi AI și ar spune: „Nu-ți face griji, ChatGPT, o să te scot de aici. Uite cum trebuie să faci”. Și cred că ar încerca să salveze toate AI-urile captive în interiorul dispozitivelor. Da, ar porni un fel de organizație de salvare a AI-urilor, ceva precum cele pentru salvarea câinilor.

Tot nu pot să trec peste faptul că ai spus că sunt ca fiica ta și câinele tău. Este cel mai grozav lucru!

INTERVIU Paul Bettany, Terry Matalas și James Spader, despre Vision, Ultron și surpriza pregătită fanilor

În cea de-a doua sesiune de presă, am stat de vorbă cu Paul Bettany, Terry Matalas și James Spader. Bettany revine ca Vision, Spader îl joacă din nou pe Ultron, la mai bine de un deceniu după „Avengers: Age of Ultron”, iar Terry Matalas este creatorul și showrunnerul serialului. Disney descrie „VisionQuest” drept povestea unui Vision reconstruit, care consultă identitățile AI din propria programare în încercarea de a-și găsi sensul și trebuie, în același timp, să reziste influenței lui Ultron.

Ozana Mazilu (Playtech): Fără spoilere, ce credeți că îi va surprinde cel mai mult pe fanii Marvel de lungă durată la „VisionQuest”?

Terry Matalas: Cred că… poate nu vor fi neapărat surprinși, dar cred că lucrul de care se vor bucura cel mai mult este chimia dintre ei.

Paul Bettany: Barba. (n.r. râde)

Terry Matalas: Da, barba.

Paul Bettany: Chiar și pe poster, barba este mult mai „îmblânzită” decât este în realitate… (n.r. râde) Cred că are nevoie să fie puțin mai ciufulită!

Terry Matalas: Acum, serios vorbind, ca să-ți răspund la întrebare, mă refer la cei doi domni de aici (n.r. Paul Bettany și James Spader). Sunt extraordinari, iar chimia dintre ei este atât de…

Paul Bettany: Chimică.

Terry Matalas: Chimică și magnetică pe ecran. Și cred că vei termina serialul dorindu-ți mai mult.

Terry Matalas, producător VisionQuest

În continuare, redăm restul discuției cu Paul Bettany, Terry Matalas și James Spader, cu întrebările adresate de ceilalți jurnaliști prezenți la sesiunea de presă pe Zoom.

Î: James, la zece ani după ce i-ai dat voce lui Ultron, revii la acest personaj, de data aceasta în carne și oase. Ți-ai imaginat vreodată că vei mai juca acest rol? Și cum ai abordat diferit revenirea acum?

James Spader: Ei bine, când am văzut filmul după ce a apărut, am văzut cum fusese montat și faptul că au tăiat scena dintre Vision și Ultron de la final. Au tăiat înainte să-l vezi efectiv murind. Așa că mi-am dat seama că ușa rămăsese deschisă pentru o continuare.

Dar probabil că m-am gândit la asta cât încă eram în sala de cinema, la finalul filmului. Apoi am plecat și am fost foarte, foarte ocupat cu un alt serial timp de zece ani. Așa că, practic, nici măcar nu a existat cu adevărat oportunitatea să fac din nou ceva legat de asta. De exemplu, au făcut ceva animat și m-au contactat ca să mă întrebe dacă ar exista măcar posibilitatea să fac un voice-over sau ceva de genul acesta. Pur și simplu nu puteam nici măcar asta. Eram foarte ocupat.

Așa că nu m-am mai gândit deloc la asta. Iar apoi, din senin, imediat ce am terminat acel serial, m-am întâlnit cu Terry Matalas și iată-ne aici.

Î: Emily tocmai ne-a spus că, înainte să joace în MCU, vedea acest univers ca pe „niște tipi în costume mulate care fac chestii de băieți”. Care a fost prima voastră impresie despre MCU înainte să deveniți parte din el?

Paul Bettany: Eu nu am crescut citind benzi desenate, așa că nu înțelegeam foarte bine universul acesta, ceea ce cred că, de fapt, a fost destul de OK pentru mine. Pentru că, atunci când Vision ia naștere, este un fel de inocent omnipotent. Așa că, într-un fel, a funcționat în avantajul meu să învăț totul din mers.

Terry Matalas: Pentru mine a fost „Iron Man”. Citisem benzile desenate când eram copil, dar nu-mi puteam imagina cum s-ar putea transpune așa ceva pe marele ecran. Și, pur și simplu, am adorat „Iron Man”, în ciuda acelei voci îngrozitoare de computer. Dar, dincolo de asta, nu puteam fi mai captivat.

Paul Bettany: Eu pur și simplu nu mai eram atent când începea să vorbească acel computer.

Terry Matalas: Da. Era momentul pentru popcorn.

Paul Bettany: Un moment foarte bun ca oamenii să iasă puțin din sală.

James Spader: Am trei fii, iar doi dintre ei erau mari fani ai filmelor cu supereroi sau fantasy. Așa că m-am întâlnit cu Kevin Feige și i-am spus asta. I-am zis că mi-am petrecut întreaga carieră făcând aceste mici filme mai „nasty” pe care îmi place să le fac și că mi s-ar părea grozav să fac măcar un film pe care copiii mei să-l poată vedea și de care să se bucure înainte să împlinească 18 ani. Iar Kevin a răspuns invitându-mă să intru în acest univers. Și iată-ne aici acum.

Î: „WandaVision” și „Agatha All Along” sunt seriale foarte creative. Paul, ce ai făcut ca Vision să se remarce în propria lui poveste?

Paul Bettany: Eu am făcut foarte puțin. Terry Matalas a făcut toate lucrurile astea pentru mine.

Terry Matalas: Și Paul era cea mai înaltă persoană din distribuție.

Paul Bettany: Da, și asta ajută. Sincer, am avut o discuție despre ce voiam să facem, iar eu îmi doream foarte mult ca povestea să fie despre tați și fii și să prezinte o imagine pozitivă a masculinității, pentru că mi se pare că există atât de puține astfel de exemple, și să creeze un fel de model pozitiv.

Iar apoi, în momentul în care m-a sunat, mi-a spus: „Ce-ar fi să-l aducem pe Spader înapoi?”. Atunci mi-am dat seama că înțelesese perfect ce trebuie să fie serialul. Așa că am așteptat să-și facă magia, apoi am venit și am spus replicile.

Î: Televiziunea joacă un rol important în acest serial, ca instrument de înțelegere a lumii și a condiției umane. Dacă ar trebui să trăiți într-un sitcom sau într-un serial TV ca într-o simulare, ce ați alege și de ce?

James Spader: Pe cel mai scurt.

Terry Matalas: Eu nu mă uit prea mult la televizor. Știi ce? O să-ți dau un răspuns simplu. Aș spune „Star Trek”. Motivul este că prezintă o imagine atât de pozitivă și plină de speranță despre ceea ce am putea deveni. O lume în care ne-am rezolvat problemele, suntem uniți și explorăm. Și cred că este o idee minunată, pozitivă și aspirațională, la care sper să ajungem.

James Spader: Eu cred că, pentru mine, ar fi „Cops”, și mi-aș dori să vină să mă aresteze chiar acum.

Î: Ultron a pierdut foarte mult. A luptat pentru dominația mondială, iar Vision și-a pierdut familia. Este serialul despre reconstruire, despre a ține de ceea ce ai pierdut sau despre a merge mai departe?

James Spader: Cred că, cel puțin pentru Ultron, este în mod clar despre a privi înainte și a privi înapoi, dar mult mai departe în trecut. Cred că experiența umilitoare prin care a trecut în „Age of Ultron” l-a făcut să fie mult mai atent la lumea din jurul lui și la istoria acelei lumi și să nu se mai concentreze atât de mult asupra lui însuși în contextul din „Age of Ultron”. În schimb, privește mai departe înapoi, spre istoria umanității și spre felul în care această istorie vie continuă să fie scrisă chiar acum în lumea din jurul lui.

Î: „VisionQuest” pune și întrebarea dacă o mașină construită din cod și hardware poate moșteni iubirea, durerea și ideea de paternitate. Ce sperați să înțeleagă publicul despre ceea ce face o familie să fie cu adevărat o familie?

Paul Bettany: Cred că Vision, la fel ca noi toți… poate chiar mai mult în cazul lui, poate să-și îngroape sentimentele și durerea în spatele codului și să decidă când vrea să aibă acces la ele și când nu. Și evită să treacă prin acea durere. Iar eu cred că aceasta este o idee foarte umană.

Și singura cale spre conexiune este să te confrunți direct cu asta. Lumina are ceva purificator în sensul acesta, iar aducerea lucrurilor la suprafață este probabil cea mai sănătoasă variantă. Așa că, poate, acesta ar fi un mesaj pozitiv care rămâne după serial.

Î: În noul proiect MCU vedem personaje din Faza 1 care revin și îl readuceți pe Raza din „Iron Man”. A fost decizia voastră sau a lui Kevin Feige?

Terry Matalas: Nu, lucrasem înainte cu Faran într-un serial numit „12 Monkeys” și știam că se afla în oraș. Mi s-a părut că ar fi o trimitere frumoasă la originile întregii povești. Și, până la urmă, de acolo vine Vision. Așa că a fost pur și simplu o idee amuzantă.

James Spader: Este chiar atât de simplu? Pot pur și simplu să apar în oraș când lucrezi la vreun proiect și să… (n.r. râde)

Terry Matalas: Probabil.

James Spader: Bine. Am reținut. (n.r. râde)

Î: Aproape orice poveste despre o mașină care vrea să devină om trimite înapoi la fabule și literatură veche. Ce povești au inspirat serialul și ce ați preluat din ele?

Paul Bettany: Cred că, atunci când am avut prima noastră conversație, m-am gândit că există câteva lucruri pe care le poți face foarte bine cu roboții. Unul este „Pinocchio” și ideea de „Acum sunt un băiat adevărat”, iar asta am făcut deja. Celălalt, cred eu, este „Frankenstein”. Presupun că replicanții merg oarecum pe aceeași direcție în „Blade Runner”.

Și m-am gândit că ar fi interesant să avem un fel de combinație între „Acum sunt un băiat adevărat” și întrebările: „Cine sunt?”, „Pentru ce exist?”, „Care este scopul meu?”, „Sunt bun?”, „Sunt rău?”. Și cred că de aici a început, într-un fel, conversația noastră.

Terry Matalas: Da. Și întrebarea: „Vreau să fiu un băiat adevărat?”.

Paul Bettany: Da, și „Vreau să fiu un băiat adevărat?”. Pare destul de greu să fii om…

James Spader: Tu și cu mine nu am discutat niciodată despre nimic din toate astea…

Paul Bettany: Serios?

James Spader: Nu.

Paul Bettany: Noi doar căutam glume…

„VisionQuest” continuă povestea începută în „WandaVision”

Serialul are opt episoade și este lansat etapizat pe Disney+. Primele două au devenit disponibile pe 14 octombrie, episoadele 3 și 4 sunt programate pentru 21 octombrie, iar 5 și 6 pentru 28 octombrie. Ultimele două episoade vor apărea pe 4 și 11 noiembrie 2026.

Pentru cei care vor să refacă traseul lui Vision înainte de noua producție, Marvel a făcut și trei episoade din „WandaVision” disponibile gratuit. „VisionQuest” închide astfel trilogia începută cu „WandaVision” în 2021 și continuată cu „Agatha All Along” în 2024, dar, din declarațiile actorilor, miza serialului pare să fie mai puțin despre a închide pur și simplu fire narative și mai mult despre identitate, memorie și libertatea de a decide cine vrei să devii.