INFOGRAFIC: Țările care taie accesul copiilor de pe rețele sociale. România încă ține „majoratul digital” în sertar, pentru că sunt alte „priorități”

Tot mai multe țări încep să trateze accesul copiilor la rețelele sociale ca pe o problemă serioasă de siguranță digitală, nu ca pe o simplă alegere lăsată în grija fiecărei familii. TikTok, Instagram, Facebook, Snapchat sau X au devenit, pentru milioane de copii și adolescenți, spații de socializare, divertisment și informare, dar și locuri în care algoritmii împing conținut toxic, dependență de ecran, fake news, presiune socială și manipulare.

Pe Playtech am mai scris în mai multe rânduri despre această temă, inclusiv despre copilăria crescută de algoritm, despre disputa privind vârsta de 16 ani pentru accesul la rețele sociale și despre țările care au început deja să interzică sau să limiteze accesul minorilor la platforme sociale. Acum, valul de măsuri se extinde, în timp ce România pare să țină în continuare „majoratul digital” într-un sertar legislativ, pentru că, aparent, sunt mereu alte „priorități”.

Țările care au trecut deja la restricții sau pregătesc interdicții

Australia a devenit reperul global al acestei schimbări. Din decembrie 2025, platformele sociale trebuie să ia măsuri pentru ca minorii sub 16 ani să nu mai poată avea conturi. Important este că legea nu îi pedepsește pe copii sau pe părinți, ci pune responsabilitatea pe companiile care administrează platformele.

Norvegia vrea să meargă pe o direcție similară și a anunțat că va prezenta până la finalul lui 2026 un proiect de lege pentru interzicerea rețelelor sociale copiilor sub 16 ani. Reuters a relatat că mai multe state europene discută sau pregătesc măsuri similare, în timp ce Uniunea Europeană încearcă să construiască o abordare comună pentru verificarea vârstei.

România vorbește despre „majoratul digital”, dar copiii sunt deja în mâna algoritmilor

La noi, dezbaterea despre „majoratul digital” apare periodic în spațiul public, apoi dispare în același loc în care ajung multe proiecte bune pe hârtie: în sertar. Între timp, copiii folosesc platforme construite pentru adulți, intră în fluxuri video fără sfârșit și sunt expuși la conținut pe care nici părinții, nici școala, nici statul nu îl pot controla cu adevărat.

Aici ironia devine inevitabilă. În timp ce alte state încearcă să impună limite de vârstă, verificări tehnice și obligații pentru platforme, România pare să se miște lent, de parcă adolescenții ar sta cuminți și ar aștepta Parlamentul. În realitate, rețelele sociale nu așteaptă pe nimeni. Algoritmii împing ce produce reacție, nu ce este sănătos pentru un copil.

Nu vorbim doar despre dansuri, glume și filtre amuzante. Vorbim și despre propagandă, conspirații, conținut extremist, manipulări suveraniste, fake news și retorici de tip „turul 2 înapoi”, ambalate suficient de simplu încât să circule repede și suficient de agresiv încât să prindă la public vulnerabil.

Europa vrea verificare de vârstă, dar problema nu se rezolvă doar cu o aplicație

Potrivit Reuters, Comisia Europeană a cerut statelor membre să avanseze rapid cu o aplicație de verificare a vârstei, construită astfel încât utilizatorii să poată demonstra că îndeplinesc pragul necesar fără să își expună inutil datele personale. Bruxelles-ul vrea ca această soluție să fie folosită independent sau integrată în portofelele digitale europene.

Presiunea a crescut și după acuzațiile Comisiei Europene la adresa Meta. Bruxelles-ul susține că Facebook și Instagram nu fac suficient pentru a bloca accesul copiilor sub 13 ani, iar estimările europene indică faptul că 10-12% dintre copiii sub această vârstă folosesc deja platformele. Meta respinge o parte dintre date, dar cazul arată cât de mare este diferența dintre regulile scrise în termeni și condiții și protecția reală a minorilor.

Totuși, verificarea vârstei nu este o baghetă magică. Australia a arătat deja că adolescenții pot încerca să ocolească regulile prin conturi alternative, VPN-uri sau profiluri ale părinților. O lege poate pune presiune pe platforme, dar nu poate înlocui complet educația digitală, implicarea părinților și responsabilitatea școlii.

Interdicția nu este totul, dar lipsa oricărei reguli este și mai periculoasă

Criticii interdicțiilor spun că astfel de măsuri pot împinge copiii spre soluții ascunse și pot ridica probleme de confidențialitate. Au dreptate într-o anumită măsură. O verificare de vârstă făcută prost poate deveni o nouă problemă, mai ales dacă presupune colectarea excesivă de date personale.

Pe de altă parte, lipsa completă a unor reguli lasă totul în mâna companiilor care câștigă bani din timpul petrecut pe platforme. Este greu de crezut că aceleași mecanisme care au făcut din scroll infinit o industrie globală vor deveni, din proprie inițiativă, protectoare cu minorii, dacă nu există presiune publică și obligații legale.

De fapt, întrebarea nu este dacă România trebuie să copieze mecanic Australia, Norvegia sau Franța. Întrebarea este dacă vrem să avem o politică serioasă pentru copii în mediul digital sau dacă preferăm să ne prefacem că problema se va rezolva singură. Pentru moment, alte state testează formule, greșesc, ajustează și forțează platformele să reacționeze. România încă privește din tribună, cu „majoratul digital” pus frumos la păstrare.

Cum îți securizezi copilul online fără să-l transformi în „proiect” de supraveghere