Hainele returnate magazinelor online nu ajung întotdeauna din nou la vânzare. Ce se întâmplă cu ele

Hainele returnate magazinelor online nu ajung întotdeauna din nou la vânzare. Ce se întâmplă cu ele
Foto: Profimedia

Un simplu click pe butonul „returnează comanda” declanșează, de multe ori, un lanț de consecințe pe care puțini cumpărători le bănuiesc. Aproximativ 30% din achizițiile făcute online sunt ulterior returnate, iar o parte semnificativă dintre acestea nu mai ajunge niciodată înapoi pe rafturile magazinelor, ci direct la groapa de gunoi, arată o analiză realizată de Patsy Perry, conferențiar în marketing vestimentar la Universitatea Metropolitană din Manchester, publicată inițial în The Conversation.

De ce cumpărăm tot mai mult ca să returnăm apoi

Pandemia a schimbat radical modul în care facem cumpărături, iar închiderea temporară a magazinelor fizice a favorizat comerțul online. Rădăcinile acestui fenomen se regăsesc, însă, în practicile de marketing specifice modei rapide, care mizează pe noutate, prețuri mici și livrare sau retur gratuit.

Aceste facilități încurajează clienții să comande mai multe variante ale aceluiași produs, știind că le pot returna fără costuri, o practică denumită în industrie „bracketing”. Schemele de tip „cumpără acum, plătește mai târziu”, precum Klarna, au accelerat și mai mult acest comportament, permițând comenzi fără plată în avans.

Cercetările arată că introducerea unor astfel de soluții de plată duce, de regulă, la o creștere cu 68% a valorii medii a comenzilor. În plus, ratele de abandon al coșului de cumpărături scad cu aproape 40% odată ce aceste opțiuni devin disponibile, iar evenimente precum Black Friday, unde moda reprezintă aproximativ o treime din cheltuielile totale, contribuie suplimentar la acest val de achiziții.

Fast fashion, sinonim cu rata mare de retur

Articolele de modă rapidă, fabricate ieftin, au frecvent probleme de calitate sau de potrivire, ceea ce le face predispuse la returnare. La acestea se adaugă și cumpărăturile impulsive, generate de reduceri, care duc adesea la regret și, implicit, la un nou val de retururi.

Astfel, rata de returnare pentru comenzile de îmbrăcăminte ajunge la 32%, depășind cu mult alte categorii de comerț electronic, precum electronicele de larg consum, unde procentul este de doar 7%. Fenomenul „wardrobing”, în care un articol este purtat o singură dată și apoi returnat, ridică probleme suplimentare comercianților, care nu mai pot face articolul atractiv pentru o nouă vânzare.

Retailerul ASOS a anunțat că va închide conturile clienților care returnează produse în mod fraudulos, însă teama de recenzii negative lasă adesea comercianților puține opțiuni în afara rambursării. Mulți dintre ei aleg să vândă aceste retururi către lichidatori, iar o simplă căutare pe eBay scoate la iveală zeci de paleți cu „retururi de la clienți Amazon”, disponibili la licitație.

Costurile ascunse ale procesării retururilor

Volumul mare de retururi și costurile de procesare reprezintă o provocare majoră pentru comercianți. Cheltuielile cu forța de muncă implicată în reprocesarea produselor depășesc, de multe ori, veniturile potențiale obținute din revânzarea articolelor de modă rapidă.

Din acest motiv, eliminarea directă a produselor devine, în multe cazuri, decizia cea mai rentabilă din punct de vedere financiar. O anchetă realizată de ITV la depozitul Amazon din Dunfermline a susținut că retailerul elimina săptămânal zeci de mii de bunuri returnate, deși compania a precizat că niciun articol nu ajunge la groapă de gunoi, ci este donat, reciclat sau incinerat pentru recuperare de energie.

La nivel global, industria modei generează peste 92 de milioane de tone de deșeuri textile anual. Doar în SUA, hainele returnate produc mai multe emisii de dioxid de carbon pe an decât 3 milioane de mașini, emisii generate atât în etapa de colectare, cât și în cea de incinerare sau depozitare.

Cum încearcă retailerii să rezolve problema

Din cauza complexității reprocesării, tot mai mulți comercianți de modă externalizează gestionarea retururilor către firme specializate, precum ReBound Returns, care ajută la un proces mai sustenabil. Compania încurajează donarea bunurilor returnate către organizații caritabile prin platforma ReBound Regift, facilitând până acum donații în valoare de 190 de milioane de lire sterline.

ASOS susține că reușește acum să revândă 97% dintre produsele returnate, fără ca vreun articol să ajungă la groapa de gunoi. Alți comercianți, urmând exemplul recent al Boohoo, au decis să introducă taxe pentru retururi, o măsură motivată în primul rând financiar, dar care poate avea și efectul secundar de a crește conștientizarea clienților față de impactul asupra mediului.

Un precedent relevant este scăderea cu 97% a utilizării pungilor de plastic în principalele supermarketuri din Anglia, după introducerea unei taxe minime, începând din 2015. Rămâne de văzut dacă industria modei va reuși să găsească un echilibru similar între fidelizarea clienților și responsabilitatea față de mediu, în condițiile în care fenomenul modei rapide continuă să prospere.