„Fjord”, filmul lui Mungiu care arată ca un blockbuster pe streaming: INTERVIU EXCLUSIV cu Andu Radu, coloristul român din spatele imaginii, despre Dolby Vision, AI și Cannes

„Fjord”, noul film al lui Cristian Mungiu, este genul de proiect care se discută, inevitabil, prin prisma regizorului, a actorilor și a marilor teme morale pe care le pune pe masă. Dar dincolo de poveste, de realismul controlat și de tensiunea specifică artei lui Mungiu, există o altă zonă esențială, pe care publicul o simte înainte să o poată numi: imaginea. Nu doar felul în care filmul este filmat, ci și modul în care lumina, umbrele, tonurile de piele, albul zăpezii, albastrul din întuneric și detaliile aproape invizibile sunt calibrate pentru a construi o stare.

Aici intervine Andu Radu, coloristul care a lucrat la „Fjord” și unul dintre profesioniștii români pentru care postproducția nu mai înseamnă de mult o etapă tehnică de final, ci o contribuție creativă discretă. Am discutat în exclusivitate cu el despre ce presupune, concret, să dai forma finală imaginii unui film semnat de Cristian Mungiu, despre primul lungmetraj românesc masterizat Dolby Vision și despre distanța dintre ambiția artistică a cinematografiei românești și infrastructura reală pe care industria o are la dispoziție.

Într-un cinema în care forma nu trebuie să „strige”, dar trebuie să transmită enorm, munca unui colorist devine cu atât mai importantă. Andu Radu explică de ce „Fjord” nu este doar un film românesc cu miză internațională, ci și un moment tehnologic important: o producție care va arăta în streaming, spune el, comparabil cu marile titluri hollywoodiene, cu o profunzime a culorii și a luminii rar întâlnită până acum în cazul unui film românesc.

Cristian Mungiu, Fjord/Mobra Films

Discuția merge însă dincolo de imaginea unui singur film. Andu Radu vorbește despre cum se construiește un workflow la standard internațional, despre de ce România încă depinde de studiouri din Suedia, Germania, Grecia sau alte țări pentru anumite etape de finishing, despre efectele mentalității „tunului rapid” asupra unei industrii fragile și despre felul în care AI-ul poate fi, în același timp, un instrument util și o amenințare pentru diversitatea vizuală a cinematografiei. Este un interviu despre film, tehnologie, meserie și despre oamenii care fac ca o imagine să pară naturală tocmai pentru că au muncit enorm ca ea să nu pară construită.

INTERVIU Andu Radu, colorist Fjord

Andu Radu/Foto: Facebook

Ozana Mazilu (Playtech): Cum ai ajuns la colorizare și ce te-a atras inițial la zona asta foarte precisă, dar adesea invizibilă pentru public, a imaginii de film?

Andu Radu: Am studiat montaj de film într-o perioadă în care România era la începuturile post-producției, finalul anilor 90, începutul anilor 2000. Era un domeniu nou, nu eram foarte mulți, așa că lucram mult. Dacă îți plăcea ce faci și erai workaholic, chiar montai nonstop, pentru că mereu era ceva de montat.

Așa se face că prin 2014 aveam deja niște mii de proiecte montate la activ. Am simțit nevoia de schimbare. Îmi plăcea să colorez fotografii, așa că să colorez film a venit natural. Am studiat grading de reclame la Londra și fast forward, iată-ne aici. Experiența de monteur a ajutat și ajută enorm în continuare, de la decizii creative la comunicare sau workflow. Cele mai mișto proiecte sînt cele în care fac și montaj, și grading.

Ozana Mazilu (Playtech): Care a fost primul moment din cariera ta în care ai simțit că nu mai ești doar „omul de la postproducție”, ci un colaborator creativ real în construcția unui film?

Andu Radu: Din facultate ți se induce ideea asta, deci cred că dintotdeauna. Meseria de colorist însă e mai tehnică decît cea de monteur. Trebuie să înțelegi logaritmi, curbe, să poți citi un vectorscop. Faptul că în liceu am studiat matematică intensiv a ajutat mult.

Vezi și:

REVIEW Fjord – Cum să mănânci lent ciorbă românească, dar în norvegiană. Conservatorismul sau progresismul? Cine câștigă lupta în filmul lui Cristian Mungiu

„Fjord”, filmul care l-a dus pe Cristian Mungiu din nou pe vârful Cannes, are primele teasere oficiale: Sebastian Stan și Renate Reinsve într-o dramă cu miză uriașă VIDEO

Ozana Mazilu (Playtech): Cristian Mungiu este un regizor asociat cu un realism vizual foarte controlat. Ce înseamnă, pentru un colorist, să lucreze la un film în care imaginea nu trebuie să „strige”, dar trebuie să transmită enorm? Cum ai descrie direcția vizuală a filmului „Fjord” pentru cineva care nu cunoaște limbajul tehnic al colorizării, ce trebuie să simtă spectatorul prin imagine?

Andu Radu: Cristian Mungiu e unul dintre regizorii români care nu ignoră forma. Are un anumit standard pentru imagine, sunet, pentru actorie și asta se vede în toate filmele lui. Discuțiile despre imagine la Fjord le-am avut cu Tudor Panduru, directorul de imagine. El știa exact ce își dorește Cristian de la film, un look natural, curat și modern în același timp, cu note de albastru în umbre, cu informație în highlights și în negru. A filmat verificîndu-se cu un LUT bazat pe testele și fotografiile din prospecție, filmul a fost montat și apoi am intrat în studio.

Ozana Mazilu (Playtech): Ai spus că în cinema filmul se va vedea „la fel de bine și frumos cum a fost filmat și colorat”, dar că pe streaming va arăta spectaculos, comparabil cu un blockbuster american. De ce contează atât de mult Dolby Vision mai ales pentru viața filmului după cinema?

Andu Radu: Imaginea video se împarte în două categorii mari din punctul de vedere al calității culorii, SDR și HDR. Adică standard definition și high dynamic range. Nu are legătură cu rezoluția imaginii, ci cu informația de culoare. HDR e mult mai aproape decît SDR de ce ce poate vedea ochiul uman în materie de culori, nuanțe, contraste.

Dolby Vision e cel mai înalt standard de calitate al imaginii video, e un HDR mai avansat. Pe lîngă HDRul clasic, el oferă și multe alte posibilități de transfer al imaginii masterizate în diferite formate, în așa fel încît să nu pierzi mare lucru cînd treci de pe medii HDR (de exemplu televizoare de ultimă generație, iPad Pro) pe medii SDR (televizoare mai vechi, laptopuri, cinema). Pe înțelesul tuturor, e prima oară cînd un film românesc se va vedea, pe platformele de streaming, la fel ca orice blockbuster de la Hollywood. Adică lumină, culoare, detalii. Mai în glumă mai în serios, Marvel, dar cu români, în Norvegia. E important pentru că e prima oară cînd concurăm cu studiourile mari și la formă, nu mai sîntem doar exotici prin conținut.

Ozana Mazilu (Playtech): Care sunt diferențele majore între colorizarea și masterizarea pentru cinema și masterizarea Dolby Vision pentru streaming? Ce trebuie să urmărești diferit în fiecare caz?

Andu Radu: Sînt două aspecte aici și va trebui să fiu un pic mai tehnic. Primul ține de lumină. Proiecția de cinema se face la o luminanță de aproximativ 48 de nit. Cea HDR e la 1000. Prin urmare, ai o plajă mult mai mare de detalii în strălucirile imaginii. Aici apare diferența între un director de imagine de top versus unul bun sau mediocru. Tudor (n.r. directorul de imagine Fjord, Tudor Vladimir Pandoru), de cînd îl știu, are mare grijă de highlights. Sau dacă le supraexpune, există întotdeauna o intenție. Iar asta se vede foarte clar în Fjord. Avem niște peisaje superbe cu soare și nori și zăpadă unde veți vedea milioane de detalii care în mod normal nu se văd.

Celălalt aspect ține de informația de culoare. În HDR și implicit Dolby Vision, e mult mai multă și foarte aproape de limita pe care o are ochiul uman. Asta dă o notă de realism în plus filmului, dar vine și cu, să zicem, probleme. Dacă machiajul sau scenografia, de exemplu, nu sînt impecabile, se vede imediat și cazi ușor în ridicol. Din cauza asta, mai ales pentru proeicte HDR, e foarte importantă atenția la detalii.

Ozana Mazilu (Playtech): Cum arată, concret, o zi de lucru la un film precum „Fjord”? Vorbim despre reglaje fine de lumină, contrast, textură, tonuri de piele, atmosferă, continuitate vizuală — care sunt cele mai delicate decizii?

Andu Radu: Pe scurt, în zilele în care lucrezi HDR în studio, e indicat (ba chiar, impus) să nu lucrezi SDR. E ca și cum te-ai uita în soare niște ore și apoi ai trece la un bec de 100W. Nu mai înțelegi nimic. Prin urmare, am început cu grading în Dolby care a durat cam o săptămînă jumate. Am luat o pauză după ce ne-a plăcut și am început materizarea pentru cinema. Din cauză că tehnologia de transformare a Dolby din HDR în SDR nu dădea rezultate neapărat pe placul nostru, mai ales pe zonele de highlights, a urmat un du-te vino de încă trei săptămîni pînă am fost mulțumiți și de cinema.

Ozana Mazilu (Playtech): Ai lucrat la Abator pentru colorizare și masterizare Dolby Vision, iar pentru varianta de cinema ai mers în Suedia, la Can Film. Ce presupune logistica unui astfel de proces și de ce nu poate fi făcut „din mers”, cu resurse minime? De asemenea, spuneai că pentru a masteriza Dolby Vision ai nevoie de licență, know-how și echipamente de un anumit nivel. Cât de mare este distanța dintre ambiția artistică din România și infrastructura reală pe care o avem la dispoziție?

Andu Radu: Pe mai multe proiecte în ultimii 5 ani am lucrat în sistemul ăsta. Masterizarea o facem la Abator, unde avem tot ce e nevoie pentru Dolby Vision, iar finishing pentru cinema în studiouri din Stockholm, Gothenburg, Hamburg, Atena. Motivul principal e că o sală de grading de cinema la cel mai înalt nivel, cu ecran și proiector, presupune o investiție mare inițială, apoi o mentenață anuală destul de costisitoare și ea.

Cel puțin în momentul ăsta nu putem și nici nu merită să facem investiția. Aici intervin coproducțiile. Din cauza finanțărilor mici de la noi, la mai toate filmele avem coproducători străini și ei vin cu finanțarea pe care o folosim la departamentele unde în România nu avem resurse. Așa ajungem să masterizăm imagine și sunet pentru cinema în alte țări.

Paleta de culori folosită la două dintre cadrele din film/Foto: Facebook Andu Radu

Paleta de culori folosită la două dintre cadrele din film/Foto: Facebook Andu Radu

Ozana Mazilu (Playtech): Ai vorbit foarte direct despre lipsa de predictibilitate financiară din România și despre faptul că investițiile pe termen lung sunt rare. De ce e atât de greu să construiești un studio sau un flux de lucru la standarde internaționale aici? În zona de film și postproducție, cât de mult rău face mentalitatea „tunului rapid” față de construcția lentă, profesionistă, pe termen lung și cum se simte asta concret pentru oamenii care livrează efectiv calitate?

Andu Radu: E această meteahnă a tunurilor la noi pe care nu am putut neam să o înțeleg. Cel mai probabil vine din faptul că oamenii știu că sînt impostori și vor să cîștige cît mai mult pînă se prind clienții cu cine lucrează de fapt. Lucru ăsta creează neîncredere într-o piață și așa vai de capul ei. Din cauza asta, cei care ne-am făcut cît de cît un nume în afară preferăm să lucrăm mai mult acolo și sîntem reticenți în a implica români, să le spunem, netestați.

Ozana Mazilu (Playtech): Într-o industrie în care AI-ul începe să intervină tot mai mult în imagine, restaurare, grading, efecte vizuale și chiar generare de cadre, unde crezi că rămâne limita dintre instrument tehnologic și pierderea controlului artistic? Poate AI-ul să ajute un colorist sau riscă să uniformizeze vizual filmele?

Andu Radu: AI-ul e o lamă cu două tăișuri. Ajută prin modulele implementate în softurile cu care lucrăm. Trackingul de exemplu, sau măștile, sînt mult mai precise în ultimii doi ani. Evoluția e fantastică și scutește mult din timpul de lucru efectiv. Pe cealată parte, modelele sînt antrenate pe chestii mainstream și extrem de similare, motiv pentru care apare așa cum spui, o uniformizare a imaginii. Totul arată la fel de prost și rudimentar.

Ozana Mazilu (Playtech): „Fjord” pare gândit să trăiască foarte bine și în cinema, și pe streaming, mai ales datorită masterizării Dolby Vision. Crezi că viitorul filmului va fi tot mai mult construit pentru două vieți paralele — sala de cinema ca experiență colectivă și streamingul ca vitrină tehnologică globală — sau una dintre ele va ajunge inevitabil să o domine pe cealaltă?

Andu Radu: Deja de niște ani filmele au două vieți. Streamingul a trecut pe locul întîi de ceva timp și din cauza asta mă bucură felul în care arată Fjord.

Ozana Mazilu (Playtech): Ai menționat contextul AI-ului și al războiului, două presiuni foarte diferite, dar reale. Cum vezi viitorul meseriei de colorist într-o industrie în care tehnologia avansează rapid, dar bugetele, timpul și siguranța economică rămân extrem de fragile?

Andu Radu: Nu văd viitorul în general foarte luminos, pun intended sau cum se zice. Filmul nu e printre nevoile de bază ale omenirii, deci viitorul lui în special e incert.

Ozana Mazilu (Playtech): Ai scris că ai visat în copilărie să ajungi la Oscar și că „Fjord” are șanse mari la nominalizări. După tot ce ai investit profesional și personal în astfel de proiecte, ce ar însemna pentru tine ca un film lucrat la București, la standard Dolby Vision, să ajungă într-o astfel de conversație globală?

Andu Radu: Anul trecut am fost aproape de oscar cu filmul The Presidents Cake. Am fost pe shortlist. Anul ăsta sînt destul de sigur că Fjord va fi premiat. Un Oscar ar însemna enrom pentru toată industria de la noi. Pentru mine personal, dacă ar lua și Tudor (n.r. directorul de imagine Fjord, Tudor Vladimir Pandoru) un Oscar pentru imagine, aș putea, în sfîrșit, să mă apuc mai serios de celalată pasiune a mea, gătitul.

Cât costă o zi la mare pe litoralul românesc în iunie 2026. Prețurile la șezlonguri, cafea și bere în Mamaia, Constanța și Eforie