FBI cumpără informații online pentru a-i spiona pe cetățeni, conform șefului instituției. Cum ajută practica la investigații

Discuția despre supravegherea digitală din Statele Unite a intrat din nou într-o zonă tensionată, după ce directorul FBI, Kash Patel, a confirmat în Congres că instituția cumpără date comerciale care pot fi folosite pentru a urmări persoane. Mărturia este importantă pentru că readuce în prim-plan o practică aflată de ani buni în zona gri dintre legalitate, tehnologie și protecția vieții private. Curtea Supremă a SUA a decis încă din 2018 că forțele de ordine au nevoie, în general, de mandat pentru a obține date de localizare de la operatorii telecom, însă brokerii de date oferă o rută alternativă: aceleași tipuri de informații pot fi cumpărate direct de pe piață.

Confirmarea lui Patel a venit într-o audiere a Comisiei pentru Informații din Senat, unde senatorul Ron Wyden a criticat dur această practică și a spus că ea reprezintă ocolirea Amendamentului IV din Constituția SUA, mai ales într-un moment în care inteligența artificială poate analiza volume uriașe de date personale. În paralel, mai mulți parlamentari încearcă să schimbe legea. Pe 13 martie, senatorii Ron Wyden și Mike Lee au introdus Government Surveillance Reform Act, un proiect bipartisan care ar obliga agențiile federale de aplicare a legii și serviciile de informații să obțină mandat înainte de a cumpăra informațiile personale ale americanilor. În Camera Reprezentanților există și o variantă-soră a proiectului.

Cum funcționează mecanismul și de ce este controversat

Miza nu ține doar de tehnicalități juridice, ci de felul în care ecosistemul comercial al datelor a devenit o scurtătură pentru stat. În loc să ceară date direct de la companiile de telefonie sau de la alte platforme, prin proceduri care implică de regulă autorizare judecătorească, o agenție poate cumpăra date deja colectate de aplicații, rețele de publicitate sau brokeri specializați. De aici și furia criticilor: în practică, ceea ce instanțele au îngrădit într-un context ar putea reintra pe ușa din spate prin piața datelor comerciale.

Apărătorii sistemului văd însă lucrurile diferit. În aceeași audiere, senatorul republican Tom Cotton a apărat deschis practica, argumentând că, dacă informația este disponibilă comercial pentru oricine, atunci FBI ar trebui să poată folosi acele date atunci când pot ajuta la identificarea unui agresor sexual sau a unui lider de cartel. Pe scurt, argumentul taberei favorabile este că statul nu face decât să cumpere legal ceva ce piața deja vinde și că refuzul de a folosi astfel de instrumente ar îngreuna inutil investigațiile. Directorul Defense Intelligence Agency, James Adams, a spus și el că agenția pe care o conduce cumpără informații comerciale.

Cum ajută practica la investigații și de ce îi sperie pe critici

Din perspectiva anchetatorilor, avantajul este evident. Datele comerciale pot ajuta la reconstituirea deplasărilor unei persoane, la identificarea unor tipare de comportament, la corelarea prezenței într-un anumit loc cu alte probe sau la accelerarea localizării unor suspecți. În investigații privind traficul de droguri, exploatarea copiilor, răpiri sau rețele transfrontaliere, timpul contează enorm, iar accesul rapid la date de localizare poate oferi piste care altfel ar necesita zile sau săptămâni de proceduri. Asta explică de ce FBI nu pare dispus să renunțe ușor la acest tip de resursă.

Problema este că același instrument util într-o investigație punctuală poate deveni extrem de invaziv la scară largă. Dacă astfel de date sunt cumpărate fără mandat, iar apoi sunt analizate cu sisteme AI capabile să găsească relații, trasee și tipare ascunse, granița dintre anchetă legitimă și supraveghere masivă devine foarte subțire. De aici și insistența lui Wyden că nu este vorba doar despre o breșă legală, ci despre una periculoasă în mod special în epoca inteligenței artificiale. În joc nu mai este doar confidențialitatea unor mișcări individuale, ci posibilitatea de a cartografia viața de zi cu zi a unor cetățeni care nu au fost acuzați de nimic.

Deocamdată, dezbaterea americană merge pe două drumuri în paralel. Pe de o parte, instituțiile spun că astfel de achiziții le ajută concret să protejeze publicul și să rezolve cazuri dificile. Pe de altă parte, criticii spun că utilitatea nu poate înlocui controlul judecătoresc și că o societate democratică nu ar trebui să accepte ca datele personale să poată fi cumpărate de stat la liber doar pentru că au fost transformate, între timp, într-o marfă. Tocmai aici se va decide adevărata miză a scandalului: nu dacă datele ajută investigațiile, ci dacă un guvern ar trebui să le poată cumpăra fără să ceară voie nimănui.

Google vrea să elibereze 64 de milioane de țânțari într-o anume regiune. De ce consideră oamenii de știință proiectul o veste bună