Explozia care se repetă și poate rescrie cosmologia: supernova „fantomă” care ar putea decide viteza Universului

Universul tocmai oferă astronomilor unul dintre cele mai spectaculoase trucuri optice observate vreodată. O supernovă îndepărtată, botezată SN Requiem, nu a explodat de mai multe ori în realitate, dar de pe Pământ pare că revine la viață iar și iar. Motivul este unul demn de science-fiction: lumina ei este curbată de gravitația unui roi masiv de galaxii aflat între noi și sursă, iar diferitele trasee pe care le urmează ajung pe Pământ la momente diferite. Rezultatul este o iluzie cosmică rară, care ar putea ajuta la rezolvarea uneia dintre cele mai aprinse dispute din cosmologia modernă: cât de repede se extinde, de fapt, Universul.

Miza este uriașă deoarece această valoare, numită constanta Hubble, stă la baza felului în care înțelegem vârsta Universului, ritmul expansiunii spațiului și chiar rolul materiei întunecate și al energiei întunecate, scrie Science.org. Problema este că două metode mari de măsurare dau rezultate diferite: observațiile locale tind să indice o valoare de aproximativ 73 kilometri pe secundă pe megaparsec, în timp ce inferențele din radiația cosmică de fond duc spre aproximativ 67. Diferența a devenit atât de persistentă, încât are deja un nume celebru: „tensiunea Hubble”.

Supernova care revine din morți doar în aparență

SN Requiem a fost deja văzută de trei ori în 2016, tocmai din cauza efectului de lentilă gravitațională. În esență, roiul de galaxii din prim-plan nu acționează ca o lupă obișnuită, ci ca o lentilă cosmică neregulată, care îndoaie și întârzie lumina pe mai multe rute. Astronomii cred acum că va urma o a patra reapariție, iar momentul exact al acesteia ar putea deveni cheia problemei. Dacă supernova reapare mai devreme, asta ar susține o valoare mai mare a constantei Hubble; dacă reapare mai târziu, balanța s-ar înclina spre valoarea mai mică preferată de cosmologi.

Noua modelare a sistemului, bazată pe observații Hubble, JWST și MUSE și pe munca a șapte echipe independente, sugerează că următoarea imagine a lui SN Requiem ar putea deveni vizibilă într-o fereastră relativ apropiată. Lucrarea arată că, pentru o valoare mare a lui Hubble, reapariția ar fi compatibilă cu intervalul aprilie–decembrie 2026, iar pentru o valoare mai mică, cu martie–noiembrie 2027. Cu alte cuvinte, astronomii nu mai așteaptă un eveniment vag „cândva în viitor”, ci unul care poate funcționa ca un ceas cosmologic foarte concret.

Vezi și:

7 semne că un anunț de cazare de pe Booking ar putea fi fals. Ce trebuie să verifici înainte să plătești

De ce această metodă ar putea schimba jocul

Metoda se numește „time-delay cosmography” și are un avantaj enorm: nu depinde de aceleași presupuneri sensibile care complică alte măsurători. Nu se bazează pe „lumânări standard” precum stelele Cefeide sau supernovele de tip Ia în forma lor clasică, unde compoziția chimică, praful sau alte detalii pot introduce erori subtile. În schimb, aici contează geometria, distribuția masei din lentila gravitațională și diferențele precise de timp dintre aparițiile aceleiași explozii. Tocmai de aceea, mulți cercetători văd această tehnică drept posibilul „al treilea arbitru” în disputa privind expansiunea Universului.

Există deja semnale promițătoare. Colaborarea TDCOSMO a publicat în decembrie 2025 un rezultat bazat pe opt quasari lentilați gravitațional, obținând o valoare de 71,6 pentru constanta Hubble, undeva între cele două tabere, cu o precizie de 4,6%. Nu este încă verdictul final, dar arată că metoda bazată pe întârzieri temporale devine tot mai matură și mai competitivă. Dacă SN Requiem va fi observată din nou exact când prezic modelele, precizia ar putea ajunge la 2–3% doar din acest sistem.

O nouă eră pentru măsurarea Universului

Entuziasmul este amplificat și de noile instrumente astronomice. JWST a început deja să descopere mai multe supernove lentilate, iar observatoare precum Euclid și Vera C. Rubin sunt așteptate să transforme astfel de descoperiri din rarități spectaculoase în evenimente aproape de rutină. Asta înseamnă că, în anii următori, astronomii ar putea avea nu una, ci zeci de astfel de „iluzii cosmice” cu care să testeze independent constanta Hubble.

Deocamdată, toate privirile rămân ațintite asupra lui SN Requiem. Dacă reapariția ei va fi surprinsă la momentul potrivit, disputa care blochează cosmologia de mai bine de un deceniu ar putea primi, în sfârșit, un răspuns. Uneori, Universul nu îți oferă adevărul direct. Ți-l trimite în ecouri de lumină, întârziate de gravitație, ca să te oblige să ai răbdare.

ASUS prezintă un ecosistem complet bazat pe AI la Computex 2026, de la infrastructură enterprise la laptopuri și roboți