Evoluția umană nu a luat pauză: de ce avem mai mulți roșcați și mai puțină chelie decât acum 10.000 de ani

Multă vreme, ideea dominantă în genetică a fost că evoluția umană recentă s-a mișcat mai lent decât în trecutul îndepărtat. Un nou studiu amplu, publicat în Nature, schimbă însă radical această perspectivă. Pe baza a aproape 16.000 de genomuri vechi și moderne din vestul Eurasiei, cercetătorii au ajuns la concluzia că selecția naturală a continuat să modeleze oamenii în ultimele 10 milenii într-un ritm mult mai vizibil decât se credea.

Printre cele mai interesante concluzii se numără creșterea frecvenței variantelor genetice asociate cu pielea deschisă, părul roșcat și rezistența la anumite boli, precum HIV și lepra. În paralel, au fost selectate și variante asociate cu un risc mai mic de chelie de tip masculin și de artrită reumatoidă. Cu alte cuvinte, schimbările nu au fost doar subtile și invizibile, ci au lăsat urme inclusiv în felul în care arătăm astăzi.

Ce au descoperit cercetătorii în ADN-ul vechi

Autorii studiului au analizat ADN provenit de la indivizi care au trăit în vestul Eurasiei, o regiune ce include Europa și părți din vestul Asiei, precum Anatolia. Folosind o metodă statistică nouă, numită AGES, ei au urmărit cum s-au modificat în timp frecvențele unor variante genetice și au identificat semnale clare de selecție naturală direcțională pe o perioadă de aproximativ 18.000 de ani. Rezultatul a fost surprinzător: 479 de variante genetice au arătat dovezi de selecție, iar aproximativ 60% dintre ele corespund unor trăsături cunoscute și astăzi.

Asta înseamnă că evoluția nu s-a oprit după apariția agriculturii sau a societăților complexe. Dimpotrivă, cercetătorii spun că problema a fost mai degrabă una de metodă: semnalul exista, dar era greu de separat de alte procese genetice, precum migrația populațiilor sau deriva genetică. Acum, cu seturi uriașe de date și instrumente analitice mai bune, aceste schimbări mici, dar constante, pot fi observate mult mai clar.

Vezi și:

7 semne că un anunț de cazare de pe Booking ar putea fi fals. Ce trebuie să verifici înainte să plătești

Una dintre concluziile care a atras imediat atenția este cea legată de părul roșcat. Studiul arată că variantele asociate cu această trăsătură au devenit mai frecvente în timp în vestul Eurasiei. Cercetătorii spun însă că ADN-ul nu explică direct de ce această trăsătură a fost favorizată. Este posibil ca părul roșcat să nu fi fost avantajul în sine, ci să fi venit la pachet cu alte adaptări utile, selectate în anumite condiții de mediu sau de viață.

De ce s-au schimbat aceste trăsături și ce spune asta despre noi

În cazul pielii mai deschise, explicația este mai ușor de intuit. Autorii studiului spun că selecția pentru pigmentație mai redusă ar putea reflecta adaptarea la regiuni cu lumină solară mai slabă, unde sinteza vitaminei D devine mai importantă. În schimb, pentru alte caracteristici, precum scăderea probabilității de chelie de tip masculin sau reducerea susceptibilității la artrită reumatoidă, motivele evolutive sunt mai greu de reconstruit doar din ADN. Studiul arată direcția schimbării, dar nu poate explica singur toate presiunile de selecție din spatele ei.

Interesant este și faptul că unele trăsături nu au urmat o singură direcție. Cercetătorii au observat că anumite variante genetice legate de susceptibilitatea la tuberculoză au crescut în frecvență timp de mai multe milenii, apoi au început să scadă în urmă cu aproximativ 3.500 de ani. La fel, variantele asociate cu scleroza multiplă au crescut până în urmă cu circa 2.000 de ani, după care au început să fie mai rare. Acest tipar sugerează că mediul, bolile și stilul de viață au schimbat constant regulile jocului evolutiv.

Poate cea mai importantă idee care reiese din acest studiu este că evoluția umană nu este doar o poveste veche, închisă în manuale. Ea a continuat până foarte recent și, probabil, continuă și astăzi, doar că în forme mai greu de observat fără instrumente genetice sofisticate. Echipa de cercetare vrea acum să extindă analiza și la alte regiuni ale lumii, inclusiv în estul Eurasiei, pentru a înțelege cum au modelat clima, dieta, agenții patogeni și schimbările culturale biologia umană în contexte diferite.

Pe scurt, nu oamenii moderni au ieșit din istoria evoluției, ci știința abia acum începe să vadă mai bine cât de recentă și cât de vie este această poveste.