Europa își regândește strategia pentru cipuri. De ce „made in Europe” rămâne încă greu de atins

Europa vrea să reducă dependența de cipurile produse în Asia și de tehnologia americană, dar planul său pentru semiconductori are nevoie de o resetare. După primul Chips Act, care a promis investiții de zeci de miliarde de euro și ambiția de a dubla cota UE în producția globală de cipuri, Bruxellesul pregătește o nouă etapă: Chips Act 2.0.

Problema este că Europa a descoperit că nu este suficient să anunți fabrici și subvenții. Pentru ca o industrie a cipurilor să fie solidă, ai nevoie și de companii care proiectează cipuri, de clienți locali care le cumpără, de fabrici eficiente, de energie competitivă și de o piață capabilă să susțină producția. Potrivit Reuters, prima strategie europeană a fost prea concentrată pe ofertă și prea puțin pe cererea reală pentru cipuri avansate produse în UE.

De ce primul plan nu a fost suficient

Uniunea Europeană și-a propus, prin primul Chips Act, să ajungă la 20% din producția globală de semiconductori până în 2030. Obiectivul a fost ambițios, dar realitatea s-a dovedit mai complicată. Proiecte mari, precum fabricile Intel planificate în Germania, au întâmpinat probleme sau au fost abandonate, iar Europa a rămas în continuare dependentă de Asia pentru producția de vârf.

Un motiv important este lipsa unei baze puternice de clienți locali pentru cipuri foarte avansate. SUA are giganți precum Nvidia, AMD, Apple sau Qualcomm, care creează cerere uriașă pentru semiconductori. Asia are TSMC, Samsung și un lanț industrial consolidat. Europa are companii excelente în anumite zone, dar nu are același ecosistem complet.

Asta nu înseamnă că Europa este absentă din industria cipurilor. Dimpotrivă, are jucători esențiali precum ASML, compania olandeză fără de care producția mondială de cipuri avansate ar fi aproape imposibilă. Are și Infineon, STMicroelectronics, ASM International, Besi sau Soitec. Dar între a avea piese importante în lanțul global și a construi o industrie completă „made in Europe” este o distanță mare.

În acest context, Bruxellesul încearcă să schimbe abordarea. Noul plan ar urma să stimuleze cererea pentru cipuri europene, inclusiv prin achiziții publice, acorduri între furnizori și clienți și mecanisme care să ajute startupurile europene să găsească piață pentru produsele lor.

Chips Act 2.0, noua încercare a Bruxellesului

Potrivit unui document citat de Reuters, Comisia Europeană vrea ca noul Chips Act 2.0 să încurajeze guvernele și instituțiile publice să cumpere cipuri proiectate și produse în Europa. Ideea este ca startupurile și companiile europene să nu mai rămână doar cu tehnologie promițătoare, dar fără clienți suficienți.

Această schimbare este importantă, pentru că industria semiconductorilor nu funcționează doar cu subvenții. O fabrică de cipuri are nevoie de comenzi constante și volume mari. Fără cerere, chiar și o investiție de miliarde poate deveni fragilă.

Pe Playtech am explicat deja cum Europa încearcă să cumpere tehnologie de la companii europene, iar cipurile sunt o parte esențială din aceeași strategie. Cloudul, AI-ul și semiconductorii sunt acum tratate ca infrastructură strategică, nu doar ca produse comerciale.

Legătura cu utilizatorul obișnuit este indirectă, dar reală. Cipurile sunt în telefoane, mașini, electrocasnice, servere, sisteme medicale și infrastructură critică. O Europă dependentă complet de furnizori externi poate avea probleme atunci când apar crize geopolitice, războaie comerciale sau blocaje în lanțurile de aprovizionare.

De ce „made in Europe” rămâne greu de construit

Marea provocare este că Europa vrea autonomie tehnologică într-o industrie în care decalajele se măsoară în ani, zeci de miliarde de euro și lanțuri de furnizori extrem de specializate. Nu poți construi peste noapte un rival pentru TSMC sau Nvidia doar printr-un pachet legislativ.

În plus, Europa are costuri ridicate la energie, birocrație, piețe de capital mai fragmentate și mai puține companii capabile să riște sume uriașe în tehnologii de vârf. De aceea, unii experți avertizează că UE trebuie să fie realistă: nu poate controla tot lanțul semiconductorilor, dar poate deveni indispensabilă în segmente-cheie.

Pe aceeași logică, subiectul se leagă și de discuția despre boomul cipurilor pentru inteligență artificială. AI-ul a transformat semiconductorii în noul aur industrial, iar țările care controlează această tehnologie controlează o parte importantă din economia viitorului.

Chips Act 2.0 nu va rezolva rapid problema, dar arată că Bruxellesul a înțeles ceva esențial: nu ajunge să produci cipuri în Europa, trebuie să creezi și o piață europeană care să le folosească. Fără clienți, contracte și companii care cresc în jurul lor, „made in Europe” rămâne mai mult o ambiție politică decât o realitate industrială.

Cum cureți depunerile de calcar de pe cadă fără să o zgârii. Soluții simple și eficiente