Domeniul cu tradiţie din România în pericol să dispară. Motivul pentru care fabricile de mobilă sunt falimentare, deşi exportă produse în 120 de țări

Unul dintre cele mai vechi și respectate domenii industriale din România traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimele decenii. Industria mobilei, care înainte de 1989 era un simbol al producției românești, iar după Revoluție a supraviețuit mai mult prin forțe proprii, se confruntă astăzi cu un risc real de prăbușire. Paradoxal, totul se întâmplă în condițiile în care mobilierul produs în România ajunge în peste 120 de țări și generează anual miliarde de euro din exporturi.

Câte firme românești mai produc mobilă pentru export

Cu o cifră de afaceri ce depășește 5,8 miliarde de euro pe an și un impact fiscal estimat la aproape două miliarde de euro, sectorul mobilei contribuie cu aproximativ 3% la PIB-ul României. Sunt cifre care arată greutatea economică a domeniului. Însă dincolo de statistici, realitatea din fabrici este tot mai apăsătoare.

Procesul începe simplu: lemnul brut, atent uscat, intră în linia de producție. Urmează patru săptămâni de muncă intensă, împărțită în șapte etape distincte, până când piesele finite sunt gata de livrare către clienți din Europa de Vest sau Statele Unite. Este un drum lung, care implică tehnologie, forță de muncă calificată și costuri tot mai greu de susținut, arată un reportaj realizat de Observator.

În România sunt înregistrate peste 7.800 de firme cu obiect de activitate în producția de mobilă. În realitate, doar câteva sute mai produc efectiv la scară industrială. Restul au dispărut sau au rămas la un nivel marginal. Aproximativ 83% din producția totală merge la export. În galerii comerciale din Statele Unite sau în magazine premium din vestul Europei, mobilier realizat în Munții Apuseni sau în Transilvania poartă eticheta „Made in Romania”.

Vezi și:

Cum funcționează drona marină MAGURA V5. Este una dintre cele mai avansate arme navale și poate parcurge până la 800 de kilometri

Vânzări în scădere și cheltuieli tot mai mari

Și totuși, în ciuda acestei performanțe externe, fabricile se clatină. Costurile cu materia primă au explodat, la fel și cele cu energia. Industria mobilei este una energofagă, iar procesele de debitare, uscare, presare și finisare necesită un consum constant și ridicat. În plus, forța de muncă s-a scumpit, iar presiunea fiscală a rămas ridicată.

Între 2021 și 2024, vânzările la nivel de industrie au scăzut cu 16%. În același timp, cheltuielile au crescut accelerat. La final de an, marja de profit abia mai atinge 3%, o limită periculos de mică pentru a susține investiții și modernizări. Mii de angajați au fost deja concediați, iar numărul total al salariaților din domeniu – peste 66.000 – s-a redus cu aproximativ 15% în doar trei ani.

La Dej, într-una dintre cele mai importante unități de producție din țară, o hală de două hectare găzduiește 180 de angajați care produc zilnic în jur de 100 de corpuri de mobilier. O singură ușă de bufet necesită peste cinci ore de prelucrare, iar într-o zi sunt finalizate doar 12 astfel de piese, fiecare cu un preț de aproximativ 700 de euro. Este muncă migăloasă, realizată atât de oameni, cât și de utilaje sofisticate.

Mobilierul clasic românesc supraviețuiește astăzi sub un singur brand autohton puternic, în timp ce alte nume au fost eliminate de competiția importurilor ieftine. Patronatele din domeniu cer intervenția statului și dau exemplul Germaniei, unde schemele de sprijin și ajutoarele de stat au redus costurile de producție sub nivelul celor din România, atrăgând investiții și consolidând industria locală.

Prăbușirea acestui sector nu ar afecta doar fabricile. Alte aproximativ 150.000 de persoane din industrii conexe – transport, exploatare forestieră, furnizori de accesorii – depind indirect de el.