De la „The Bear” la jaf pe Broadway: Jon Bernthal și Ebon Moss-Bachrach intră în rolurile vieții lor

Jon Bernthal și Ebon Moss-Bachrach, doi dintre actorii care au atras atenția publicului în „The Bear”, fac un pas important în carieră și ajung pentru prima dată pe Broadway într-un proiect care vine cu presiune uriașă. Cei doi joacă în adaptarea scenică a filmului cult „Dog Day Afternoon”, producția din 1975 devenită emblematică pentru cinemaul american, conform NYTimes. Mutarea nu este una deloc comodă, mai ales pentru doi actori care știu foarte bine că publicul va compara inevitabil noua versiune cu originalul în care Al Pacino și John Cazale au lăsat în urmă interpretări greu de egalat.

Din tot ce reiese despre noua montare, nu este vorba despre o simplă încercare de a resuscita un titlu celebru doar pentru notorietate. Proiectul este tratat ca o piesă vie, tensionată, actuală, care împrumută nervul poveștii originale, dar caută să spună ceva și despre prezent. Bernthal și Moss-Bachrach nu par atrași de partea confortabilă a succesului, ci mai degrabă de riscul de a se arunca într-un material intens, fragil și imposibil de jucat fără expunere totală.

Un pariu riscant pentru doi actori care se bazează unul pe celălalt

Cei doi actori au o relație veche de prietenie și o chimie deja testată în alte proiecte, iar asta pare să fie una dintre cele mai importante arme ale spectacolului. În „Dog Day Afternoon”, Bernthal îl interpretează pe Sonny, iar Moss-Bachrach pe Sal, cei doi infractori ajunși în centrul unui jaf care scapă de sub control. Relația dintre personaje este esențială, iar faptul că actorii au încredere totală unul în celălalt oferă producției o bază solidă.

Mai important decât experiența lor comună pe ecran este felul în care se completează. Bernthal vine cu energia brutală, cu tensiunea fizică și cu senzația de om mereu gata de confruntare. Moss-Bachrach aduce un tip diferit de forță, mai reținută, mai ciudată, mai greu de citit din prima. Tocmai din această diferență se naște dinamica pe care noul spectacol încearcă să o exploateze la maximum.

Vezi și:

Cine poate ieși mai devreme la pensie. Trei situații prevăzute de noua lege care îi avantajează pe români

Ambii au vorbit deschis despre teama pe care o simt în fața debutului pe Broadway, semn că nu tratează proiectul ca pe o simplă bifă de carieră. Din contră, pentru ei, miza pare uriașă. Există acolo și entuziasm, și adrenalină, dar și conștiința clară că lucrează cu un material aproape sacru pentru mulți spectatori. Iar când alegi să intri într-o poveste atât de iubită, nu poți veni cu jumătăți de măsură.

„Frica este o sursă bună de inspirație”, a spus Moss-Bachrach, aflat în stânga imaginii, despre procesul de creare a unei producții Broadway vii, pulsante și uneori epuizante. foto: Jonah Rosenberg pentru The New York Times.

O adaptare care vrea să spună ceva și despre lumea de azi

Noua versiune a fost adaptată de dramaturgul Stephen Adly Guirgis, care a încercat să păstreze energia anilor ’70, dar și să aducă povestea mai aproape de tensiunile actuale. Nu vorbim doar despre un jaf și despre negocieri cu poliția, ci despre un univers apăsat de crize sociale, anxietate economică, frică, furie publică și media care poate transforma orice tragedie într-un spectacol.

În centrul piesei rămâne și o dimensiune emoțională pe care o parte din public poate că nu o asociază imediat cu povestea. Adaptarea pune accent pe linia romantică queer și pe ideea că, dincolo de violență și haos, totul pornește și din iubire, loialitate și disperare. Exact aici spectacolul încearcă să se diferențieze: nu doar prin tensiune și ritm, ci și prin felul în care explică motivațiile personajelor.

Vezi și:

Cum conectezi telefonul la televizor ca să vezi filme: toate metodele simple, cu sau fără cablu

Hollywoodul se pregătește pentru actorii care nu există: Scenaristul „Taxi Driver” spune că următorul Clint Eastwood ar putea fi creat dintr-un prompt

Pentru Bernthal, Sonny nu este doar un bărbat violent sau un infractor împins la limită, ci un om rănit de epoca în care trăiește și de felul în care este judecat pentru cine iubește. În același timp, Sal, interpretat de Moss-Bachrach, este construit ca o figură marginală, un om care caută cu disperare să fie văzut și înțeles. Din această combinație rezultă o piesă care vorbește despre masculinitate, prietenie, frică și nevoia de a conta într-o lume care te împinge constant la margine.

De ce „Dog Day Afternoon” poate deveni unul dintre cele mai urmărite titluri de pe Broadway

Producția are toate ingredientele ca să atragă atenția: un titlu celebru, doi actori populari datorită „The Bear”, un text semnat de un dramaturg premiat și o montare care nu vrea să fie muzeală. Regizorul Rupert Goold tratează spectacolul ca pe o piesă care se rescrie și se tensionează constant, nu ca pe o copie fidelă a filmului. Asta îi oferă adaptării o doză de imprevizibil care poate fi exact elementul de care avea nevoie.

Există și o doză de haos în culise, inclusiv discuții aprinse în timpul procesului de dezvoltare, ceea ce spune multe despre cât de intens este tratat proiectul. Dar uneori tocmai astfel de fricțiuni ajung să alimenteze spectacolele care au puls real și care nu par fabricate la milimetru pentru aplauze sigure.

Pentru Bernthal și Moss-Bachrach, miza este și personală, și profesională. Nu doar că debutează pe Broadway, dar o fac într-o producție care le cere curaj total și disponibilitatea de a cădea, dacă este cazul, în văzul tuturor. Tocmai această sinceritate brutală îi face interesanți. Nu par actori care vor să iasă impecabil din experiența asta, ci doi interpreți care preferă să riște totul pentru un rol care merită. Iar exact acest tip de expunere poate transforma „Dog Day Afternoon” într-unul dintre spectacolele despre care se va vorbi mult în perioada următoare.

Când este considerat un angajat salariat de noapte. Ce spune Codul muncii