De ce plătești impozit mai mare în 2026 la Euro 6, când Euro 3, Euro 2 sau non-Euro poluează mai mult. Noua taxă, gândită prost

De la 1 ianuarie 2026, impozitul auto din România nu mai este legat doar de cilindree, ci și de norma de poluare. Pe hârtie, schimbarea pare o aliniere la principiul european „poluatorul plătește”. În practică, însă, multe calcule ies „pe dos”: există situații în care o mașină Euro 6, mai curată, ajunge să achite mai mult decât una Euro 3, mai poluantă.

Paradoxul nu vine dintr-o singură „greșeală”, ci din felul în care este construită formula: norma Euro contează, dar cilindreea rămâne pârghia dominantă. Asta înseamnă că motorul mare îți poate crește nota de plată indiferent cât de modernă e tehnologia de emisii, în timp ce o mașină veche, dar cu motor mic, poate scăpa relativ ieftin.

Cum se calculează impozitul auto în 2026

Mecanismul pornește de la o împărțire simplă: împarți capacitatea cilindrică la 200 cm³ (fracțiuni de 200 cm³) și înmulțești cu suma din tabelul legal, diferită în funcție de norma Euro. În esență, ai două variabile: „câte fracțiuni de 200 cm³ are motorul” și „cât valorează fiecare fracțiune” în funcție de norma de poluare și de plaja de cilindree.

Diferența importantă este că nu există un singur coeficient pentru norma Euro, valabil la orice cilindree. Sumele cresc pe trepte de capacitate cilindrică. Pentru autoturismele de până la 1.600 cm³ inclusiv, valorile pe 200 cm³ sunt mai mici, iar pentru intervale precum 2.601–3.000 cm³ devin mult mai mari. De aici apare și senzația de „salt” la impozit: nu se adună doar încă 200 cm³, ci intri într-o zonă în care fiecare fracțiune este taxată mult mai scump.

Vezi și:

Cum funcționează drona marină MAGURA V5. Este una dintre cele mai avansate arme navale și poate parcurge până la 800 de kilometri

Un exemplu des folosit pentru a arăta formula este cel al unui motor de 1.400 cm³: 1.400/200 înseamnă 7 fracțiuni. Dacă norma este Euro 5, fiecare fracțiune are o valoare stabilită în tabel, iar totalul rezultă din înmulțire. Logica e simplă, dar efectele nu sunt mereu intuitive, fiindcă diferențele mari apar când treci în plaje superioare de cilindree.

De ce un Euro 6 poate plăti mai mult decât un Euro 3

Cazul care a stârnit discuții se explică imediat dacă pui cifrele una lângă alta. Pentru un Euro 6 de 2.800 cm³, ai 2.800/200 = 14 fracții. În plaja 2.601–3.000 cm³, valoarea pe 200 cm³ este ridicată chiar și pentru Euro 6, iar înmulțirea duce la peste 2.000 lei impozit anual.

Vezi și:

Ce taxe trebuie să plătești dacă vinzi o mașină în 2026. Ce obligații fiscale apar după tranzacție

Ce trebuie să faci înainte să radiezi o mașină. Noua condiție impusă proprietarilor

În schimb, pentru un Euro 3 de 1.600 cm³, ai 1.600/200 = 8 fracții. În plaja „până la 1.600 cm³ inclusiv”, valoarea pe 200 cm³ este mult mai mică, chiar dacă norma Euro e mai veche și, teoretic, penalizată. Rezultatul poate coborî spre zona de aproximativ 150–160 lei. Diferența finală ajunge uriașă, deși, la nivel de emisii reale, Euro 3 este în mod normal mai poluant decât Euro 6.

Aici e cheia: norma Euro influențează costul fiecărei fracțiuni, dar cilindreea îți spune câte fracțiuni plătești. Dacă ai motor mare, plătești multe fracțiuni, iar fiecare fracțiune este scumpă în plajele de cilindree ridicate. Dacă ai motor mic, plătești puține fracțiuni, iar valoarea pe fracțiune e mică în plajele de jos. De aceea, sistemul favorizează adesea vehiculele cu motoare mici, chiar dacă sunt vechi și poluante.

Dacă ai compara aceeași cilindree la norme diferite, logica de mediu se vede: un Euro 3 plătește mai mult decât un Euro 6 pentru același număr de fracțiuni. Problema e că în viața reală comparația se face între motoare diferite, iar piața are multe mașini vechi cu 1.4–1.6 și multe mașini noi, mai ales SUV-uri sau modele de putere, cu cilindree mai mare.

„Poluatorul plătește”, dar doar parțial

Principiul „poluatorul plătește” ar funcționa coerent dacă taxarea ar reflecta mai direct cantitatea de emisii produse efectiv. În formula actuală, „poluarea” este aproximată prin două proxy-uri: norma Euro și cilindreea. Ambele sunt relevante, dar niciuna nu surprinde complet realitatea.

Norma Euro spune ceva despre standardul tehnic și despre limitele de emisii în condiții de testare, însă nu îți spune singură cât poluează o mașină în trafic real, după ani de utilizare, cu întreținere bună sau proastă, cu filtre scoase ori cu probleme la injecție. Cilindreea, la rândul ei, nu înseamnă automat „mai mult CO₂” în orice situație. Un motor mai mare poate fi eficient la drum lung și poate funcționa la turații mai joase, în timp ce un motor mic, vechi, folosit preponderent urban, poate emite disproporționat.

De aici și criticile că sistemul pare să urmărească mai degrabă o redistribuire a sarcinii fiscale și o creștere a veniturilor locale decât o politică de mediu „curată”. Dacă obiectivul ar fi strict ecologic, ar avea sens să conteze mai mult criterii precum emisiile de CO₂ măsurate, vechimea, rulajul anual, utilizarea urbană, chiar și masa vehiculului. În forma actuală, ai un compromis: puțină logică de mediu, multă logică de buget.

Ce ai de făcut ca să nu te surprindă impozitul

Înainte să cumperi o mașină (mai ales una cu motor peste 2.0), fă calculul complet cu cilindreea exactă din cartea mașinii. Împarte la 200, apoi identifică plaja corectă de cilindree și norma Euro reală. Ai grijă la pragurile unde valoarea pe 200 cm³ crește abrupt, fiindcă acolo se simte cel mai tare la total.

Apoi verifică dacă în localitatea ta există majorări prin hotărâre de consiliu local. Chiar dacă formula de bază e aceeași, unele primării pot împinge impozitul în sus prin coeficienți locali, iar diferența dintre două orașe poate deveni semnificativă pentru motoare mari.

Dacă vrei o taxare mai previzibilă pe termen lung, evită exact combinația care „pedepsește” cel mai tare în sistemul actual: motor mare, chiar dacă Euro 6. Dacă te interesează costul anual, uită-te nu doar la consum și asigurare, ci și la această taxă, pentru că poate deveni una dintre cele mai consistente cheltuieli recurente.