De ce nu mai poți repara aproape nimic singur: cum a ajuns Hollywood-ul să influențeze telefoanele și alte electronice și electrocasnice

De ce nu mai poți repara aproape nimic singur: cum a ajuns Hollywood-ul să influențeze telefoanele și alte electronice și electrocasnice
Ce s-a schimbat în lume, în ultimii ani / Foto: Profimedia

În urmă cu câteva decenii, să repari singur un aparat stricat era ceva normal. Astăzi, în schimb, multe dispozitive moderne au devenit aproape imposibil de deschis, modificat sau reparat fără aprobarea producătorului.

De la telefoane și imprimante până la tractoare și sisteme militare, tot mai multe produse sunt controlate prin software protejat legal, iar asta schimbă radical relația dintre oameni și lucrurile pe care le cumpără.

Fenomenul a alimentat în ultimii ani mișcarea „right to repair”, care cere ca utilizatorii să poată repara produsele achiziționate fără bariere tehnice, juridice sau financiare absurde. Tot mai mulți americani susțin acum ideea, iar în Congresul SUA există deja inițiative legislative care încearcă să oblige companiile să permită reparațiile independente, scrie The Conversation.

Situația actuală a dus și la exemple considerate de mulți revoltătoare. Uneori, schimbarea unui cartuș de imprimantă costă aproape cât un aparat nou.

Fermierii care cumpără utilaje John Deere nu pot interveni asupra software-ului tractoarelor fără aprobarea companiei, chiar dacă dețin fizic utilajul. În anumite cazuri, inclusiv armata americană s-a confruntat cu dificultăți în repararea propriilor sisteme de armament din cauza drepturilor de proprietate intelectuală păstrate de producători.

Cum au pornit restricțiile moderne de la frica Hollywood-ului față de casetele video

Rădăcinile problemei merg înapoi până în anii ’70 și ’80, când industria cinematografică americană a intrat în panică după apariția casetofoanelor video VHS. Pentru prima dată, oamenii puteau înregistra filme și emisiuni TV direct acasă, iar marile studiouri de la Hollywood au văzut asta ca pe o amenințare serioasă.

Companiile de film au încercat inclusiv să oprească producția videorecorderelelor în instanță. În 1976, studiourile au dat în judecată Sony, susținând că dispozitivele sale favorizează pirateria. Totuși, Curtea Supremă a SUA a decis în 1984 că înregistrarea programelor TV pentru uz personal intră în categoria utilizării legale.

După acel eșec, industria divertismentului a schimbat strategia. În loc să lupte direct cu utilizatorii, companiile au început să caute metode tehnice și juridice prin care să controleze accesul la conținut digital.

Așa au apărut sistemele de „digital rights management” sau DRM, adică mecanisme software care limitează ce poate face utilizatorul cu un produs digital. Aceste tehnologii pot bloca distribuirea fișierelor, copierea lor sau modificarea software-ului intern.

Momentul decisiv a venit în 1998, când fostul președinte Bill Clinton a promulgat legea numită Digital Millennium Copyright Act. Aceasta a oferit companiilor un cadru legal extrem de puternic pentru protejarea sistemelor software și a făcut ilegală o mare parte din metodele prin care utilizatorii puteau ocoli restricțiile digitale.

De la telefoane și imprimante până la tractoare, produsele moderne au devenit controlate prin software

În anii care au urmat, software-ul protejat prin copyright a început să apară în aproape orice produs modern. Electrocasnice, jucării, mașini, telefoane, tractoare sau imprimante folosesc acum microcipuri și programe interne asupra cărora producătorii păstrează controlul total.

Asta înseamnă că service-urile independente sau utilizatorii obișnuiți riscă probleme juridice dacă încearcă să modifice anumite componente software pentru a face reparații.

Mulți producători insistă că doar tehnicienii autorizați ar trebui să intervină asupra dispozitivelor. Problema este că aceste reparații sunt adesea foarte scumpe, iar consumatorii ajung să renunțe și să cumpere produse noi.

Consecințele nu sunt doar financiare. Statele Unite produc anual aproximativ 19,5 kilograme de deșeuri electronice pe cap de locuitor, fiind a doua cea mai mare sursă de e-waste din lume după China. Doar un sfert dintre aceste deșeuri sunt reciclate.

În ultimii ani, nemulțumirea față de restricțiile privind reparațiile a crescut constant. Sondajele arată că peste 80% dintre americani susțin dreptul de a-și repara propriile dispozitive. Totuși, marile companii continuă să se opună legislației care ar obliga producătorii să ofere acces mai simplu la piese, software și documentație tehnică.