De ce asfaltul pare ud când afară sunt peste 35°C. Fenomenul pe care îl observă șoferii în zilele caniculare
În zilele toride de vară, șoferii pot observa la distanță porțiuni de șosea care par ude sau chiar acoperite de apă, deși nu a plouat deloc. Pe măsură ce mașina se apropie, „bălțile” dispar și reapar mai departe. Nu este apă și nici asfalt topit, ci efectul unei iluzii optice produse de diferențele mari de temperatură dintre aerul aflat imediat deasupra șoselei și straturile de aer situate mai sus.
Asfaltul poate fi mult mai fierbinte decât aerul
Atunci când meteorologii anunță 35-36°C, temperatura asfaltului expus direct la soare poate fi considerabil mai ridicată. Suprafața închisă la culoare absoarbe o mare parte din radiația solară și încălzește puternic aerul aflat imediat deasupra sa.
Rezultatul este formarea unor straturi de aer cu temperaturi și densități diferite. Aerul foarte cald de lângă asfalt este mai puțin dens decât aerul ceva mai rece aflat la o înălțime mai mare. Tocmai această diferență creează condițiile pentru apariția efectului pe care îl vedem de la volan.
De unde apare „apa” de pe șosea
Lumina nu se propagă exact la fel prin straturi de aer cu temperaturi și densități diferite. Razele luminoase își pot modifica treptat direcția atunci când traversează aceste straturi, fenomen legat de refracție.
În anumite condiții, lumina provenită din cer ajunge la ochii șoferului după ce a fost deviată prin aerul foarte cald de deasupra asfaltului. Creierul interpretează imaginea ca și când lumina ar veni de la suprafața drumului. Cum o suprafață cu apă reflectă cerul, șoseaua capătă aspectul unei bălți albăstrui sau strălucitoare.
Acest fenomen poartă numele de miraj inferior și este același principiu care stă în spatele imaginilor clasice cu aparenta apă din depărtarea unui deșert.
De ce „balta” dispare când ajungi la ea
Un detaliu care face fenomenul și mai interesant este faptul că nu poți ajunge efectiv la apa pe care crezi că o vezi. Imaginează-ți că mergi pe un drum drept și, la câteva sute de metri în față, observi o zonă care pare acoperită de apă. Continui să conduci, dar când ajungi în locul respectiv asfaltul este complet uscat. Între timp, o altă „baltă” pare să fi apărut mai departe.
Explicația ține de unghiul din care privești și de traseul luminii prin straturile de aer. Pe măsură ce poziția observatorului se schimbă, se modifică și zona în care condițiile permit formarea mirajului.
De ce fenomenul este mai vizibil pe drumurile lungi și drepte
Mirajele sunt foarte ușor de observat pe autostrăzi și pe șoselele lungi și drepte, deoarece șoferul privește suprafața asfaltului de la un unghi foarte mic și pe o distanță mare.
Efectul poate fi mai puternic în jurul prânzului și după-amiaza, după ce suprafața drumului a stat ore întregi în soare. Nu există însă o temperatură magică de 35°C la care fenomenul începe automat. El poate apărea și la temperaturi mai mici dacă asfaltul este suficient de fierbinte și există gradientul de temperatură necesar deasupra sa.
Mirajul nu înseamnă că asfaltul se topește
Aspectul lucios nu trebuie confundat cu deteriorarea efectivă a carosabilului. La temperaturi ridicate, asfaltul poate într-adevăr să se înmoaie și să sufere deformări, mai ales sub traficul greu, însă „apa” observată la distanță este un fenomen optic separat.
Un indiciu simplu este comportamentul imaginii: dacă zona care pare udă se îndepărtează continuu pe măsură ce înaintezi și dispare când te apropii, cel mai probabil privești un miraj.
Fenomenul este un exemplu spectaculos despre cât de mult poate influența căldura modul în care vedem mediul din jur. Într-o zi caniculară, șoseaua nu trebuie să fie udă pentru a se transforma, pentru câteva secunde, într-o aparentă oglindă de apă.