”Dacă soţul are donaţie făcută, o poate trece şi pe soţie în acte?”. Ce spune legea în această situaţie

În viaţa de familie, apar adesea întrebări legate de proprietatea bunurilor şi de ceea ce se întâmplă cu ele în cazul unei donaţii sau al unei moşteniri. Multe persoane se întreabă: dacă un soţ a primit un bun ca donaţie (sau moştenire), poate să-l facă pe partener coproprietar în acte? Şi, mai ales, ce se întâmplă cu acel bun la divorţ sau la partaj?

Ce spune legea despre bunurile dobândite prin donaţie

Conform Codului Civil român, regimul matrimonial legal, denumit comunitatea legală de bunuri, presupune că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi intră în bunurile comune ale lor, cu câteva excepţii bine stabilite de lege. Articolul 340 din Codul Civil stabileşte că bunurile dobândite prin moştenire sau prin donaţie de către unul dintre soţi, chiar în timpul căsătoriei, rămân bunuri proprii ale soţului care le-a primit. Acest lucru înseamnă că:

• dacă soţul A primeşte prin donaţie un imobil, un teren, un obiect de valoare sau orice alt bun – acel bun nu devine automat proprietatea comună a ambilor soţi;
• bunul rămâne înscris, ca regulă, în patrimoniul exclusiv al soţului care a primit donaţia sau moştenirea;
• soţia sau soţul nu dobândeşte drept de proprietate asupra bunului doar pentru faptul că sunt căsătoriţi.

Această regulă este valabilă şi pentru bunurile obţinute prin moştenire: bunurile primite de unul dintre soţi în urma succesiunii nu intră în masa comună de bunuri ce se împart la partaj, chiar dacă succesiunea s-a deschis în timpul căsătoriei.

În ce situații poate deveni partenerul coproprietar

Legea prevede clar: bunurile dobândite prin donaţii şi moşteniri rămân bunuri proprii, cu excepţia cazului în care donatorul sau testatorul a precizat în mod expres că bunul urmează să fie considerat bun comun. În practică înseamnă că dacă cineva a primit un bun în urma unei donaţii şi vrea ca soţia să fie coproprietar, poate face acest lucru printr-un act separat, constând într-un transfer de drepturi, de exemplu:

Vezi și:

Moștenirea care ajunge la stat. Când pierd rudele dreptul asupra bunurilor

• vânzare–cumpărare între soţi,
• donaţie făcută soţiei de către soţ,
• alte acte juridice reglementate.

Acest demers nu este automat, ci rezultă din voinţa părţilor şi din tipul de act încheiat. Prezenţa soţiei în acte nu este valabilă fără un act juridic corespunzător asupra bunului respectiv și fără respectarea formelor de publicitate (de exemplu înscrierea în Cartea Funciară).

Partajul în caz de divorţ

Dacă apare o cerere de divorţ şi partaj al bunurilor, legea stabileşte că:

• se vor împărţi doar bunurile comune, adică acele bunuri care s-au dobândit în timpul căsătoriei prin achiziţie comună şi contribuţii comune;
• bunurile proprii – cum sunt bunurile obţinute prin moştenire sau donaţie – nu intră în masa de bunuri ce se împart.

Asta înseamnă că un imobil primit ca donaţie rămâne al soţului beneficiar şi nu va fi împărţit, de regulă, la divorţ. Dacă însă soţul a dorit să implice soţia ca proprietar, acest lucru trebuie să fi fost făcut în mod expres printr-un act juridic concludent.

Convenţia matrimonială, opţiune personală

Legea oferă, de asemenea, posibilitatea ca soţii să încheie în timpul căsătoriei o convenţie matrimonială sau un contract matrimonial notarial prin care să-şi reglementeze în mod detaliat regimul bunurilor proprii şi comune. Prin această convenţie:

• se pot delimita bunurile care, în mod normal, ar fi fost considerate proprii;
• se pot introduce reguli speciale privind administrarea sau dispoziţia unor bunuri.

Este important de subliniat că o astfel de convenţie notarială este facultativă: nu există nicio obligaţie legală de a încheia un asemenea contract dacă soţii nu doresc acest lucru.