Curiosity a găsit o „mare de poligoane” pe Marte, dar o roată este aproape sfâșiată. Planul extrem pregătit de NASA

Roverul Curiosity a descoperit în regiunea Valle Grande de pe Marte un câmp uriaș de structuri poligonale, asemănătoare unui fagure. Imaginile trimise pe Pământ au scos însă la iveală și o problemă serioasă. Una dintre roțile vehiculului este puternic deteriorată după aproape 14 ani de explorare. NASA are mai multe soluții pentru a prelungi misiunea, inclusiv un plan prin care roverul ar putea rupe intenționat partea avariată a roții, potrivit IFLScience. 

Curiosity a ajuns pe Marte în august 2012 și a depășit cu mult durata inițială estimată a misiunii. Roverul continuă să urce pe Muntele Sharp și să analizeze rocile din craterul Gale. Terenul dur, acoperit cu pietre ascuțite, și-a lăsat însă amprenta asupra roților subțiri din aluminiu.

„Marea de poligoane” care i-a surprins pe cercetători

Curiosity explora o zonă din Valle Grande care părea luminoasă și relativ netedă în imaginile obținute de pe orbită. Odată ajuns la sol, roverul a descoperit un peisaj mult mai complex. Formațiunile poligonale se întind în toate direcțiile, până la limita vizibilității camerelor sale.

Structurile au între patru și opt centimetri și seamănă cu celulele unui fagure. Ele apar inclusiv pe versanții unei mici formațiuni stâncoase numite Miraflores, care are o înălțime de aproximativ șase metri și este acoperită în partea de sus de un strat gros de nisip.

Vezi și:

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor

Curiosity a mai întâlnit asemenea modele pe Marte, dar niciodată la această scară. Cercetătorii au descris zona drept o adevărată „mare de poligoane”. Roverul a măsurat formele și compoziția chimică a structurilor pentru a stabili cum au apărut.

Unele formațiuni similare observate anterior au fost interpretate drept crăpături produse în noroi. Apa din sediment s-ar fi evaporat, iar materialul rămas s-ar fi contractat. Alte explicații posibile includ ciclurile repetate de încălzire și răcire sau presiunea exercitată asupra sedimentelor îngropate.

Primele imagini cu rocile de pe Marte asemănătoare unui fagure uriaș au arătat cât de neobișnuit este terenul. Noile fotografii confirmă că structurile nu reprezintă doar un grup izolat, ci acoperă o suprafață mult mai mare.

Vezi și:

NASA a pierdut o sondă de 125 de milioane de dolari din cauza unei greșeli banale

Marte își pierde atmosfera în „valuri” uriașe. Fenomenul care ar putea explica de ce Planeta Roșie a devenit un deșert

Foto: NASA/JPL-Caltech/MSSS

Foto: NASA/JPL-Caltech/MSSS

Rocile întunecate ar putea proveni din spațiu

În apropierea poligoanelor se află numeroase pietre mici, mult mai întunecate decât terenul din jur. Originea lor nu a fost stabilită. Ele ar putea fi fragmente desprinse din straturi geologice aflate mai sus sau resturi aruncate la distanță de impactul unui obiect cosmic.

O altă posibilitate este ca unele pietre să fie meteoriți. Atmosfera planetei Marte este mult mai subțire decât cea terestră și oferă mai puțină protecție împotriva obiectelor venite din spațiu. Fragmentele pot ajunge la sol fără să fie distruse complet.

Curiosity a analizat și în trecut roci întunecate care conțineau nichel. Elementul este des întâlnit în meteoriți, dar mai puțin obișnuit în rocile marțiene. Instrumentele roverului vor verifica dacă toate fragmentele din Valle Grande au aceeași origine sau dacă zona conține mai multe tipuri de material.

Aceste analize pot completa imaginea unui Marte antic cu lacuri și râuri. Roverul a identificat anterior inclusiv molecule organice în rocile din craterul Gale. Prezența lor nu demonstrează că viața a existat, dar confirmă că planeta a avut cândva o chimie mult mai complexă decât cea observată astăzi la suprafață.

Roata avariată și soluția radicală testată de NASA

Curiosity își fotografiază periodic roțile pentru ca inginerii de pe Pământ să urmărească degradarea lor. O imagine realizată în ziua marțiană 4.963 arată găuri mari și rupturi extinse în învelișul uneia dintre roțile din spate. Interiorul acesteia este vizibil prin mai multe zone distruse.

Deteriorarea nu a apărut brusc. NASA urmărește problema de ani întregi și a modificat traseele roverului pentru a evita cele mai ascuțite roci. Inginerii au introdus și un sistem de control al tracțiunii care ajustează separat viteza fiecărei roți.

Software-ul analizează în timp real poziția suspensiei și punctele în care roțile ating terenul. Viteza este modificată pentru a reduce alunecarea și presiunea exercitată asupra aluminiului. Strategia a permis vehiculului să continue să înainteze chiar dacă roata roverului Curiosity este grav avariată.

NASA are și un plan de ultimă instanță. Dacă nervurile care mențin forma roții se rup complet, partea rămasă liberă ar putea lovi cablurile electrice. Inginerii au testat pe Pământ manevre prin care secțiunea deteriorată poate fi desprinsă intenționat.

Roverul ar trebui să prindă porțiunea ruptă într-o piatră și să folosească mișcarea celorlalte roți pentru a o smulge. Testele indică faptul că vehiculul ar putea continua să se deplaseze pe structura rămasă. Deocamdată, NASA nu a anunțat că o asemenea intervenție este iminentă. Curiosity continuă să avanseze, chiar dacă fiecare kilometru pe terenul marțian devine o nouă probă de rezistență.