Cum s-a produs dezastrul din Nepal și Tibet, soldat cu 165 de morți și aproape 1.500 de dispăruți. Totul a pornit de la prăbușirea unui ghețar

Dezastrul care a lovit Nepalul și regiunea Tibet a lăsat în urmă localități acoperite de noroi, infrastructură distrusă și un bilanț dramatic. Cel puțin 165 de persoane au murit, iar aproape 1.500 sunt date dispărute, potrivit celor mai recente informații. Printre cei căutați se află sute de cetățeni străini, într-o regiune frecventată de turiști, alpiniști și pelerini.

În primele ore după catastrofă, una dintre ipoteze a fost că un cutremur ar fi declanșat o alunecare de teren, care ar fi blocat un curs de apă și ar fi provocat ulterior viitura. Analizele realizate de U.S. Geological Survey (USGS) au schimbat însă explicația inițială: semnalul seismic detectat în zonă nu ar fi fost produs de un cutremur tectonic, ci chiar de prăbușirea unei mase uriașe de gheață și rocă.

Semnalul seismic a fost produs chiar de prăbușirea ghețarului

USGS a înregistrat pe 26 august, la ora locală 8:37, un eveniment seismic în apropierea frontierei dintre Nepal și China. Inițial, acesta a fost raportat drept un cutremur cu magnitudinea 4,4. Analizele ulterioare ale stațiilor seismice din apropiere, ale undelor seismice de perioadă lungă și ale imaginilor din satelit au condus însă la o concluzie diferită.

Potrivit USGS, evenimentul a fost asociat unei prăbușiri glaciare și unei curgeri masive de resturi, iar energia eliberată a fost suficient de mare pentru a genera un semnal seismic echivalent cu un eveniment de magnitudine 5,2. Instituția americană a precizat că nu a avut loc un cutremur tectonic.

Vezi și:

Condiția pentru ca românii să-și recupereze banii plătiți în plus prin ROBOR. Pașii pentru obținerea compensației de la bancă

Practic, mișcarea unei cantități enorme de gheață, rocă și sedimente a fost atât de violentă încât a făcut pământul să vibreze suficient pentru ca fenomenul să fie detectat de seismometre.

Datele satelitare analizate după dezastru indică o desprindere masivă de gheață și rocă în zona râului Lhende, la aproximativ 20 de kilometri nord-est de punctul de frontieră Rasuwagadhi dintre Nepal și China. Masa desprinsă a coborât spre vale și a pus în mișcare cantități uriașe de materiale.

Cum poate prăbușirea unui ghețar să producă o asemenea viitură

Un astfel de fenomen nu trebuie imaginat ca o simplă bucată de gheață care cade de pe munte. Atunci când o masă uriașă de ghețar se desprinde pe un versant foarte abrupt, aceasta poate antrena roci, pământ, zăpadă și sedimente.

Pe măsură ce materialul coboară, volumul și forța lui pot crește. Ajuns într-un râu sau într-o vale îngustă, poate împinge cantități enorme de apă înainte sau poate bloca temporar cursul râului. Dacă un asemenea baraj natural cedează, apa acumulată este eliberată brusc.

Rezultatul poate fi un torent format nu doar din apă, ci și din noroi, bolovani, copaci, gheață și resturi. Tocmai densitatea acestui amestec explică de ce asemenea viituri pot distruge clădiri, poduri și drumuri într-un timp foarte scurt.

USGS explică, în general, că apa acumulată în jurul, pe suprafața sau sub ghețari poate fi eliberată brusc atunci când barierele de gheață ori material glaciar cedează. Debitul poate crește extrem de repede, iar efectele în aval pot fi devastatoare.

Râul a crescut cu până la 9 metri în doar 30 de minute

Una dintre cifrele care arată cel mai bine violența fenomenului vine din observațiile hidrologice. Specialiștii International Centre for Integrated Mountain Development au arătat că, într-un punct de măsurare de pe râul Trishuli, nivelul apei a crescut cu până la 9 metri în aproximativ 30 de minute.

O asemenea creștere lasă foarte puțin timp pentru reacție. Apa și resturile s-au propagat prin văile montane, lovind zonele din aval și surprinzând oamenii aflați în apropierea râurilor.

Imaginile verificate de AFP au surprins forța torentului. Într-o înregistrare, o clădire cu mai multe etaje și oameni care încercau să fugă sunt înghițiți rapid de ape. Alte imagini arată un val uriaș intrând într-o parcare și antrenând vehicule și construcții.

Viitura a lovit inclusiv valea râului Trishuli, în districtul Nuwakot, la nord de Kathmandu, și zonele aflate de-a lungul Bhote Koshi. Drumuri, poduri, instalații energetice și localități întregi au fost afectate.

De ce au fost atât de mulți turiști surprinși de dezastru

Zona lovită se află pe una dintre rutele folosite pentru deplasările dintre Nepal și Tibet și este frecventată de turiști și pelerini care călătoresc spre regiunea Kailash Mansarovar.

Potrivit celui mai recent bilanț Reuters, aproape 1.500 de persoane sunt date dispărute în Nepal și Tibet, iar printre acestea se află peste 800 de cetățeni străini din mai mult de douăzeci de țări.

Printre cei dispăruți sunt cetățeni din India, Statele Unite, Australia, Marea Britanie și Canada. Numărul mare de turiști aflați în regiune în momentul producerii dezastrului contribuie astfel la dimensiunea excepțională a operațiunilor de căutare.

Peste 5.000 de membri ai forțelor de intervenție participă la operațiuni, iar elicopterele sunt folosite atât pentru căutarea supraviețuitorilor, cât și pentru transportarea corturilor, alimentelor și altor materiale de urgență în zonele izolate.

Pericolul nu a trecut după prima viitură

O altă problemă îi preocupă acum pe salvatori. Autoritățile chineze au identificat un lac format în spatele unui baraj natural în zona Gyirong, în amonte de regiunea afectată de viitură. Dacă blocajul cedează brusc, o nouă cantitate importantă de apă ar putea coborî spre zonele deja devastate.

Din acest motiv, oamenilor care locuiesc în apropierea râurilor li s-a cerut să părăsească zonele considerate vulnerabile, în timp ce operațiunile de salvare continuă printre straturi groase de noroi și resturi.

Situația este complicată și de distrugerea infrastructurii. Mai multe instalații energetice au fost avariate, iar drumurile și podurile distruse fac dificil accesul echipelor de intervenție în unele localități.

Ce legătură poate avea schimbarea climatică

Himalaya este una dintre regiunile în care retragerea și subțierea ghețarilor ridică tot mai multe probleme. Pe măsură ce ghețarii se retrag, pot apărea lacuri glaciare instabile, iar versanții și masele de gheață pot deveni mai vulnerabile.

USGS arată că numeroase lacuri glaciare considerate anterior stabile au cedat în ultimul secol, pe fondul încălzirii atmosferei și al subțierii și retragerii ghețarilor.

Totuși, în cazul concret al catastrofei din Nepal și Tibet, trebuie făcută o distincție importantă: USGS a stabilit mecanismul imediat al dezastrului – prăbușirea glaciară și curgerea de resturi –, dar acest lucru nu înseamnă că a fost demonstrat deja ce anume a provocat desprinderea inițială a ghețarului.

Cert este că prăbușirea a declanșat un lanț extrem de rapid de evenimente. O masă uriașă de gheață și rocă s-a desprins, materialele au coborât în vale și au afectat sistemul hidrografic, iar valul rezultat s-a propagat în aval cu o forță suficientă pentru a mătura clădiri și infrastructură. Creșterea cu până la nouă metri a nivelului unui râu în numai o jumătate de oră arată cât de puțin timp au avut oamenii pentru a se pune la adăpost.

„Baywatch” revine în 2027 cu o nouă generație de salvamari. Cine îi înlocuiește pe Pamela Anderson și David Hasselhoff VIDEO