Cum pot fi identificați copiii cu risc de comportament violent. Semnalele care trebuie privite cu atenție, explicate de un expert

Comunicarea intenției de a răni pe cineva, pregătirea unui atac și preocuparea obsesivă pentru autori ai unor acte violente sunt semnale care trebuie evaluate cu atenție, explică Laura Visu-Petra, profesor universitar la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității Babeș-Bolyai. Aceste comportamente pot indica un risc, fără să ofere certitudinea că un copil va deveni violent. Scopul identificării lor este intervenția timpurie și sprijinul psihologic, nu izolarea elevului.

Amenințările și pregătirile concrete trebuie luate în serios

Într-o analiză publicată de Edupedu, Laura Visu-Petra explică diferența dintre factorii de vulnerabilitate și comportamentele de avertizare mai apropiate de un posibil incident. Printre acestea se află comunicarea intenției către colegi sau în mediul online, inclusiv indirect ori sub forma unei presupuse glume.

Un alt semnal este trecerea de la exprimarea unor idei la pregătire. Căutările despre arme sau ținte, procurarea unei arme și documentarea etapelor unui plan sunt comportamente care justifică evaluarea situației.

Experta menționează și fixația asupra unor atacatori anteriori, glorificarea extremiștilor sau adoptarea unei identități de „războinic”. Contează contextul în care apar aceste preocupări și felul în care se asociază cu amenințări, planuri ori alte manifestări îngrijorătoare.

Vezi și:

Cum arată noile cupoane de pensii, ce se schimbă concret și cine le primește primul. Pensionarii reacționează: „Grafica era importantă!”

Cercetările National Threat Assessment Center din cadrul Secret Service arată că majoritatea autorilor atacurilor școlare analizate își comunicaseră intențiile. Evaluarea amenințărilor urmărește comportamentele concrete și împrejurările lor, nu construirea unui profil demografic al elevului periculos.

Schimbările bruște trebuie înțelese în context

Laura Visu-Petra enumeră printre semnalele de urmărit retragerea bruscă, ruperea de vechii prieteni și apariția unui limbaj care dezumanizează anumite grupuri. Sunt menționate și simbolurile extremiste sau implicarea în comunități online în care violența este valorizată.

Aceste schimbări trebuie comparate cu felul obișnuit de a fi al copilului. Un elev care a fost mereu rezervat nu poate fi evaluat în același mod ca unul care se retrage brusc și, simultan, începe să formuleze amenințări sau să pregătească acțiuni violente.

„Mulți copii au factori de risc și nu devin niciodată violenți. Semnele identificate justifică o conversație și o evaluare sistematică, nu etichetarea sau excluderea copilului”, subliniază experta.

Dacă observi un comportament îngrijorător, descrierea exactă a faptelor este mai utilă decât o etichetă. Ce a spus copilul, ce a făcut și când s-a produs schimbarea sunt informații care pot ajuta specialiștii să înțeleagă situația.

Citește și: Ce se schimbă în școli după atacurile din ultimele zile. Guvernul anunță șapte măsuri: mai multă pază, consilieri și sancțiuni mai dure. Update

Un copil tăcut sau interiorizat nu trebuie considerat periculos

Experta avertizează asupra riscului ca listele de semnale să fie folosite fără pregătire de specialitate. Simplul fapt că un copil este tăcut, izolat sau diferit de colegii săi nu justifică presupunerea că va comite un atac.

În analiza sa, Laura Visu-Petra arată că interpretările superficiale pot produce „falși pozitivi”. Sunt copii care nu vor manifesta comportamente violente, dar care pot avea de suferit dacă sunt tratați ca un pericol.

Listele folosite ca profiluri rigide pot duce la marginalizarea elevilor neurodivergenți sau a celor care au dificultăți sociale. Tocmai de aceea, evaluarea trebuie să urmărească nevoile copilului și comportamentele observate, cu ajutorul unor persoane pregătite.

Aceeași abordare apare în materialele NTAC despre siguranța școlară. Evaluarea comportamentală a amenințărilor este prezentată ca un proces de identificare a situațiilor îngrijorătoare și de stabilire a intervențiilor și resurselor necesare elevului.

Citește și: Consilierea psihologică fără acordul părinților, respinsă de Senat. Ce urmează pentru proiectul destinat adolescenților

Prevenția presupune sprijin și colaborare între specialiști

Laura Visu-Petra susține că responsabilitatea nu poate fi lăsată exclusiv consilierilor școlari. Este necesară o abordare care să implice școala, familia și specialiștii capabili să evalueze riscul și să urmărească evoluția copilului.

Programele de prevenție trebuie să țină cont și de factorii de protecție. Experta menționează dezvoltarea autocontrolului și existența unei familii care oferă sprijin, alături de intervenții adaptate dificultăților identificate.

Un alt avertisment privește limbajul folosit despre copiii cu probleme de comportament. Numirea lor drept „monștri” sau „neoameni” poate întreține dezumanizarea și excluderea, exact mecanismele pe care prevenția încearcă să le reducă.

Identificarea timpurie are, în această abordare, rolul de a deschide accesul la ajutor. Comportamentele trebuie investigate riguros, iar măsurile de protecție trebuie însoțite de sprijin pentru copil și pentru cei din jurul lui.

BYD a înregistrat a șasea lună consecutivă de creștere a vânzărilor. Exporturile au avansat cu peste 100%