China creează imposibilul în „Marea morții”: deșertul Taklamakan începe să absoarbă CO₂

Timp de decenii, Taklamakan a fost privit ca unul dintre cele mai ostile locuri de pe planetă. Este al doilea cel mai mare „deșert mobil” al lumii, o întindere uriașă de nisip în nord-vestul Chinei, cunoscută pentru dunele care se mută constant, pentru uscăciunea extremă și pentru reputația de teritoriu aproape imposibil de domesticit. Tocmai de aceea, concluzia unor cercetători independenți din SUA și China sună aproape incredibil: porțiuni de la marginea acestui mega-deșert au început să funcționeze ca un veritabil absorbant de carbon.

Pe scurt, după aproape cinci decenii de plantări și intervenții ecologice, vegetația crescută în jurul Taklamakanului nu doar că a încetinit extinderea nisipurilor, dar a început să tragă în jos și concentrațiile de dioxid de carbon din atmosferă, cel puțin la scară regională. Studiul publicat în 2026 arată că această transformare poate fi măsurată din spațiu, pe baza datelor satelitare despre vegetație, fotosinteză și fluxuri de CO₂.

Cum a reușit China să schimbe marginea unui deșert celebru

Programul nu a apărut peste noapte. Proiectul face parte din uriașa strategie chineză de împădurire începută în 1978, cunoscută în mod obișnuit drept Three-North Shelterbelt Program. În jurul Taklamakanului, autoritățile au plantat în timp arbori și arbuști rezistenți, în special în zonele unde apa provenită din topirea zăpezilor din munții din jur putea susține vegetația. Scopul inițial a fost unul foarte pragmatic: oprirea deșertificării, reducerea furtunilor de nisip și protejarea terenurilor agricole și a infrastructurii.

Cercetătorii au observat că în sezonul umed, între iulie și septembrie, vegetația crescută pe marginile deșertului reduce în mod constant concentrațiile atmosferice de CO₂ cu aproximativ 3 părți per milion față de sezonul uscat. Pare puțin, dar pentru un loc descris cândva drept „vid biologic”, este o schimbare remarcabilă. Practic, nu vorbim despre o pădure tropicală comparabilă cu Amazonul, ci despre un mozaic de arbori, arbuști și zone verzi capabile totuși să se comporte ca un absorbant de carbon măsurabil.

Vezi și:

Alertă meteo de furtuni în București și alte 12 județe până la ora 23:00. Sunt așteptate vijelii, grindină și ploi torențiale

Mai mult, aceleași plantări au avut și alte efecte importante. Proiectul a ajutat la reducerea eroziunii eoliene și la diminuarea intensității furtunilor de nisip, ceea ce înseamnă beneficii directe pentru comunitățile și fermele din zonă. Cu alte cuvinte, nu este doar o victorie simbolică pentru climă, ci și una practică pentru viața de zi cu zi din regiune.

Cât de mare este impactul real și de ce nu rezolvă singur criza climatică

Aici apare partea care temperează entuziasmul. Chiar autorii studiului spun clar că împădurirea deșerturilor nu va rezolva de una singură criza climatică. Estimarea lor arată că, dacă întregul Taklamakan ar putea fi acoperit cu vegetație de tip forestier sau arbustiv, ar absorbi aproximativ 60 de milioane de tone de carbon. Este mult la scară locală, dar rămâne doar o fracțiune foarte mică din cele aproximativ 40 de miliarde de tone emise anual la nivel global.

Tocmai de aceea, valoarea proiectului nu stă în ideea unei soluții-magie, ci în demonstrația că și peisajele extrem de aride pot fi parțial recuperate dacă există planificare pe termen lung, finanțare și continuitate politică. Autorii susțin că Taklamakanul poate deveni un model de soluție climatică bazată pe natură pentru alte regiuni aride, mai ales acolo unde există condiții locale favorabile și răbdare instituțională pe termen foarte lung.

De fapt, aceasta este poate concluzia cea mai puternică. Taklamakan rămâne un deșert uriaș, dur și periculos, nu o pădure nou-nouță. Dar faptul că marginile sale au început să absoarbă în mod măsurabil CO₂ schimbă complet povestea locului. Dintr-un simbol al sterilității, o parte din „Marea morții” devine acum dovada că inclusiv terenurile considerate pierdute pot fi readuse, măcar parțial, în jocul climatic al viitorului.

Cât ajungi să plătești pentru un apartament cumpărat prin credit în 2026. Exemplu de calcul pentru o locuință de 80.000 de euro finanțată pe 30 de ani