Chatbot-ul ANAF a costat aproape 2 milioane de lei, iar o platformă spune că oferă alternativă gratuită pentru toți românii

Chatbot-ul ANAF a costat aproape 2 milioane de lei, iar o platformă spune că oferă alternativă gratuită pentru toți românii
Cum încearcă Braging să profite de moment

În plină discuție despre costurile digitalizării din instituțiile statului, o companie din zona tech încearcă să speculeze momentul și să transforme controversa într-un mesaj de marketing puternic. Braging, platformă care se prezintă drept o rețea socială unde oamenii, companiile și agenții AI sunt interconectați, susține că le oferă gratuit românilor posibilitatea de a-și crea propriul chatbot bazat pe inteligență artificială, inclusiv pentru website-uri sau profiluri de business. Mesajul vine după ce, la începutul anului, chatbot-ul ANAF a atras atenția tocmai prin costurile proiectului din care face parte.

Compania a transmis, printr-un comunicat de presă, că atât instituțiile publice, cât și persoanele fizice sau firmele din România își pot configura fără cost un asistent AI în mai puțin de 15 minute. Potrivit descrierii publice a platformei, chatbot-ul poate fi antrenat cu informațiile și documentele utilizatorului, poate fi accesat din profilul de pe platformă și poate fi integrat ulterior și pe un site propriu. Braging își promovează produsul ca pe o soluție capabilă să răspundă în orice limbă și să funcționeze atât pentru nevoi personale, cât și pentru suport comercial, promovare sau interacțiune cu publicul.

Cât a costat, de fapt, chatbot-ul ANAF

În spațiul public s-a vorbit intens despre „chatbot-ul ANAF de milioane”, însă cifrele arată că proiectul este mai nuanțat decât formula care a circulat în titluri. Potrivit informațiilor apărute în presa economică, contractul mai amplu pentru dezvoltarea serviciilor electronice și telefonice ale instituției a avut o valoare totală de 12,36 milioane de lei fără TVA, după o estimare inițială de 17,76 milioane de lei fără TVA, pentru o perioadă de opt luni. Din această sumă, lotul dedicat sistemului de tip agent conversațional, adică chatbot-ul, a fost adjudecat pentru 1,99 milioane de lei fără TVA. Restul banilor au mers către o platformă de comunicare audio-video.

Așadar, dacă discuția se referă strict la componenta de chatbot, vorbim despre aproape 2 milioane de lei fără TVA, nu despre întreaga valoare a proiectului de digitalizare. Chiar și așa, suma a fost suficient de mare încât să alimenteze dezbaterile despre felul în care statul român cumpără tehnologie și despre diferența dintre proiectele publice, cu proceduri, integrare și cerințe administrative complexe, și soluțiile private, care pot fi lansate mult mai rapid.

ANAF a lansat oficial chatbot-ul „Ana” la final de ianuarie 2026, într-o primă etapă de testare, disponibilă doar în conturile SPV ale utilizatorilor. Tot atunci, oficialii au transmis că instrumentul pornește cu un set parțial de răspunsuri, ceea ce arată că proiectul este încă într-o etapă de maturizare. De altfel, despre „Ana” se vorbea public încă din noiembrie 2025, când era prezentată drept viitorul asistent conversațional al Fiscului, destinat în special contribuabililor mici.

Cum încearcă Braging să profite de moment

Pe acest fond, Braging intră în conversație cu un mesaj simplu și ușor de înțeles: dacă statul ajunge să plătească sume importante pentru un chatbot, o platformă privată spune că poate oferi gratuit un produs similar, cel puțin la nivel de acces de bază, tuturor celor interesați. Strategia nu este deloc întâmplătoare. Compania se prezintă drept o platformă în care fiecare utilizator sau companie poate avea propriul AI personalizat, capabil nu doar să răspundă la întrebări, ci și să interacționeze cu alți utilizatori, să sprijine activități de business și să fie integrat în prezența digitală a unui brand.

Diferența importantă este însă una de context. Un chatbot pentru o instituție publică, mai ales pentru ANAF, nu înseamnă doar o interfață de conversație. El trebuie conectat la fluxuri administrative, reguli fiscale, infrastructură de securitate, acces controlat pentru utilizatori și procese de conformitate care pot ridica semnificativ costurile. În schimb, o platformă comercială precum Braging vine cu un produs standardizat, pregătit pentru configurare rapidă și orientat către utilizatori care acceptă regulile și limitele ecosistemului respectiv. De aceea, comparația dintre „gratuit” și „a costat milioane” este eficientă ca mesaj publicitar, dar nu este una perfect echivalentă din punct de vedere tehnic.

Totuși, comunicatul Braging lovește exact într-un nerv sensibil al momentului: percepția că tehnologia a devenit suficient de accesibilă încât un serviciu care altădată părea rezervat marilor bugete poate fi pus acum la dispoziția publicului larg în câteva minute. În practică, rămâne de văzut câți utilizatori sau câte companii din România vor trata această ofertă drept o alternativă reală și câți o vor privi doar ca pe o mișcare de imagine bine sincronizată cu scandalul costurilor din sectorul public. Cert este că subiectul redeschide discuția despre diferența dintre promisiunea inteligenței artificiale și prețul real plătit pentru implementările mari, mai ales atunci când în ecuație intră statul.