Cea mai veche epidemie de ciumă cunoscută a fost descoperită în Siberia: boala lovea mai ales copiii acum 5.500 de ani

Ciuma nu este doar boala care a devastat Europa în Evul Mediu. Un nou studiu arată că această bacterie ucidea oameni cu mii de ani înainte de Moartea Neagră, în comunități mici de vânători-culegători din Siberia. Cercetătorii au identificat cele mai vechi dovezi cunoscute ale unor victime ale ciumei într-un sit funerar vechi de aproximativ 5.500 de ani, aflat în zona lacului Baikal.

Descoperirea este importantă pentru că schimbă felul în care oamenii de știință privesc apariția epidemiilor. Mult timp, s-a crezut că bolile capabile să provoace focare mari au devenit o problemă majoră abia după apariția agriculturii, a așezărilor stabile și a densității mari de populație. Noile date arată însă că și grupurile preistorice mobile, aparent mai puțin expuse la epidemii, puteau fi lovite de boli letale.

Ce au găsit cercetătorii în mormintele de lângă Baikal

Echipa de cercetători a analizat rămășițe umane din patru cimitire aflate de-a lungul râului Angara, care curge din lacul Baikal. Dinții indivizilor îngropați acolo au păstrat urme de ADN vechi, inclusiv fragmente provenite de la agenți patogeni. În 18 dintre cazurile analizate, oamenii de știință au identificat ADN de Yersinia pestis, bacteria care provoacă ciuma.

Rezultatul a fost surprinzător nu doar prin vechime, ci și prin context. Arheologii observaseră deja că în acele cimitire exista un număr neobișnuit de mare de copii îngropați într-un interval scurt. Nu existau urme clare de violență sau răni care să explice mortalitatea. Analiza ADN-ului a oferit, pentru prima dată, o posibilă explicație: comunitățile fuseseră lovite de focare de ciumă.

Vezi și:

Ce avere are Ciprian Ciucu? Terenurile, apartamentele și economiile declarate de primarul Capitalei

Studiul indică două episoade distincte de boală. Primul ar fi avut loc în urmă cu aproximativ 5.596–5.341 de ani, iar al doilea între 5.126 și 4.926 de ani în urmă. Unele morminte conțineau mai mulți indivizi infectați îngropați împreună, inclusiv rude apropiate. Un exemplu menționat de cercetători este un mormânt cu trei fete tinere înrudite, iar altul includea o mătușă și un nepot.

Aceste detalii sugerează că oamenii nu au fost abandonați sau îngropați la întâmplare. Supraviețuitorii știau cine erau morții și ce relații aveau între ei, ceea ce indică existența unor comunități afectate profund, dar încă suficient de organizate pentru a-și îngropa apropiații cu grijă.

De ce copiii par să fi fost cei mai vulnerabili

Una dintre cele mai tulburătoare concluzii ale studiului este că mulți dintre cei afectați erau copii. Cercetătorii au identificat în tulpinile antice de Yersinia pestis o genă specială, asociată cu proteine capabile să declanșeze reacții imunitare extrem de puternice. Această caracteristică ar putea explica de ce boala pare să fi fost deosebit de periculoasă pentru copii.

Ciuma din acea perioadă nu era identică cu forma care a provocat Moartea Neagră în secolul al XIV-lea. Tulpinile antice par să fi lipsit de anumite adaptări genetice care permit transmiterea eficientă prin purici, mecanismul asociat cu multe epidemii istorice ulterioare. Din acest motiv, cercetătorii cred că boala din Siberia era, cel mai probabil, o formă de ciumă pneumonică, transmisă prin picături respiratorii sau contact apropiat.

Originea focarelor ar fi putut fi legată de marmote sălbatice. Aceste animale erau vânate și folosite inclusiv pentru materiale sau ornamente, ceea ce ar fi putut facilita trecerea bacteriei de la animale la oameni. După primul contact, boala s-ar fi putut răspândi între oameni, mai ales în grupuri familiale apropiate.

Descoperirea este importantă și pentru înțelegerea evoluției ciumei. Ea arată că Yersinia pestis putea provoca moarte în comunități umane cu mult înainte de orașe, drumuri comerciale și aglomerări urbane. Practic, epidemia nu a avut nevoie de civilizații complexe pentru a deveni periculoasă.

O boală veche care rescrie istoria epidemiilor

Până acum, cele mai cunoscute episoade de ciumă erau legate de pandemii istorice precum Ciuma lui Iustinian, Moartea Neagră sau focarele moderne. Noua descoperire împinge însă istoria bolii mult mai adânc în trecut și arată că relația dintre oameni, animale și agenți patogeni era deja periculoasă în preistorie.

Pentru oamenii de știință, analiza ADN-ului antic devine o unealtă esențială. Ea poate dezvălui boli care nu lasă urme vizibile pe oase și poate explica mistere arheologice vechi de mii de ani. În cazul cimitirelor din Siberia, absența urmelor de violență și numărul mare de copii morți ridicau întrebări greu de rezolvat prin metode clasice.

Această descoperire nu este doar o poveste despre trecut. Înțelegerea felului în care Yersinia pestis a evoluat ajută cercetătorii să vadă cum se pot schimba agenții patogeni în timp. Ciuma există și astăzi, deși cazurile moderne pot fi tratate cu antibiotice dacă sunt depistate la timp.

Mormintele de lângă lacul Baikal arată că epidemiile nu sunt doar un produs al orașelor și al lumii moderne. Chiar și în grupuri mici, mobile, boala putea pătrunde brusc și putea distruge familii întregi. Iar faptul că cele mai vechi victime cunoscute ale ciumei au fost, în mare parte, copii face descoperirea cu atât mai dramatică.

Tesla, acuzată că a umflat datele despre Full Self-Driving pentru aprobarea în Europa: noua controversă care lovește compania lui Elon Musk