Ce este radonul și de ce este periculos în locuințe. Cum verifici concentrația din casă
Radonul este un gaz invizibil și inodor care se poate acumula în locuințe fără ca nimeni să își dea seama. Chiar dacă nu poate fi simțit, inhalarea lui pe termen lung afectează sănătatea, crescând riscul de cancer pulmonar. În acest articol vei afla ce este radonul, cum ajunge în case și cum poți verifica concentrația din aerul interior.
Ce este radonul și cum ajunge în locuințe
Radonul (Rn) este un gaz radioactiv natural, rezultat din dezintegrarea uraniului din sol și roci. În aer liber, acesta se diluează rapid, însă în spațiile închise se poate acumula, mai ales în subsoluri, demisoluri sau locuințe cu ventilație insuficientă.
Gazul pătrunde cu ușurință prin fisuri mici sau mari din fundație, crăpături fine din beton, rosturi de construcție neetanșate și chiar prin spațiile înguste din jurul conductelor, cablurilor sau altor infrastructuri, acumulându-se treptat în interior.
În sezonul rece, acumularea crește deoarece ferestrele sunt închise și diferențele de presiune pot atrage aerul din sol în interior. Chiar două case vecine pot avea niveluri complet diferite, ceea ce face măsurarea individuală indispensabilă.
Cum știi dacă radonul este prezent și în ce cantitate
Radonul nu poate fi detectat cu simțurile umane sau cu aplicații de telefon. Măsurarea concentrației se face cu teste speciale. Testele pe termen scurt oferă o primă estimare, desfășurându-se de la câteva zile până la câteva săptămâni, dar nu reflectă întotdeauna situația reală.
Pentru o evaluare corectă se folosesc testele pe termen lung, de minimum trei luni și până la un an, care oferă media anuală relevantă pentru sănătate.
Există și monitoare electronice continue, utile pentru a observa variațiile zilnice sau pentru a verifica eficiența măsurilor de reducere. Valorile peste 100 Bq/m³ trebuie privite ca semnal de atenție, iar peste 300 Bq/m³ indică necesitatea intervenției.
Ce măsuri poți lua pentru a reduce riscul radonului
Concentrația radonului nu poate fi eliminată complet, dar poate fi menținută la valori sigure prin ventilație, etanșare și monitorizare constantă. Aerisirea zilnică ajută la diluarea gazului, în timp ce fisurile din fundație, crăpăturile și rosturile trebuie sigilate corespunzător.
Pentru locuințele cu niveluri ridicate, se pot folosi sisteme de depresurizare a solului, care evacuează aerul înainte ca radonul să ajungă în interior.
Ventilarea subsolurilor și demisolurilor este esențială, iar testarea periodică rămâne cea mai sigură metodă de prevenire pe termen lung, mai ales după renovări sau modificări ale ventilației.