Ce este Latam-GPT, cel mai nou model de inteligență artificială. E creat special pentru America Latină

Ce este Latam-GPT, cel mai nou model de inteligență artificială. E creat special pentru America Latină
LATAM GPT / foto: El Mostrador

Latam-GPT este una dintre cele mai ambițioase inițiative regionale din ultimii ani în zona inteligenței artificiale: un model construit cu date din America Latină, gândit să reducă din distorsiunile și clișeele care apar atunci când regiunea e „văzută” doar prin lentilele seturilor de date globale. Într-o industrie dominată de companii și infrastructuri din SUA, China și Europa, proiectul pornește de la o idee simplă: dacă datele despre America Latină sunt subreprezentate, și răspunsurile, concluziile sau recomandările generate de AI vor avea, inevitabil, un unghi incomplet.

Chiar dacă numele sugerează un chatbot, Latam-GPT nu este, cel puțin în forma prezentată acum, un asistent conversațional de tip „întrebare-răspuns”. Mai degrabă, este o bază masivă de date și un model lingvistic antrenat pe informații din regiune, conceput să devină fundația pentru aplicații locale: servicii publice, educație, sănătate, soluții de suport clienți sau instrumente de productivitate adaptate modului în care se vorbește și se scrie în țările latino-americane.

De ce a apărut Latam-GPT și cine îl construiește

Inițiativa este promovată de Centrul Național pentru Inteligență Artificială din Chile (Cenia), o organizație privată finanțată din fonduri publice, care încearcă să transforme regiunea din consumator de AI în participant activ la construirea tehnologiei. La prezentarea proiectului, președintele chilian Gabriel Boric a subliniat miza economică a momentului: un model regional poate ajuta America Latină să nu rămână doar piață de desfacere pentru tehnologii dezvoltate în altă parte, ci să aibă un rol în economia viitorului.

Proiectul nu este însă „doar al Chile”. Latam-GPT are susținere dintr-o rețea mai largă, care include universități, fundații, biblioteci, instituții guvernamentale și organizații din societatea civilă, cu participare din țări precum Uruguay, Brazilia, Columbia, Mexic, Peru, Ecuador și Argentina. Mesajul e clar: dacă vrei să reduci bias-ul și să eviți o reprezentare „omogenă” a unei regiuni foarte diverse, ai nevoie de contribuții din cât mai multe spații culturale și instituționale.

Un punct interesant, ridicat de ministrul chilian al științei, Aldo Valle, ține de identitate și memorie culturală. Ideea lui este că regiunea nu ar trebui să fie doar utilizator pasiv al sistemelor dezvoltate în altă parte, pentru că asta poate duce, în timp, la pierderea unor nuanțe locale, a tradițiilor și a modului specific de a descrie realitatea. Cu alte cuvinte, nu e vorba doar de performanță tehnică, ci și de cine decide ce informație contează și ce devine „invizibil” într-un model.

Cum este antrenat și ce îl face diferit

La nivel de date, Latam-GPT se bazează pe o colecție de peste opt terabytes de informație, un volum comparabil cu milioane de cărți. Finanțarea inițială menționată pentru proiect este de aproximativ 550.000 de dolari, în principal de la banca de dezvoltare a Americii Latine (CAF), completată de resurse proprii și acorduri cu alte instituții. În prima etapă, dezvoltarea versiunii inițiale s-a făcut în cloud, pe Amazon Web Services.

Următoarea treaptă este infrastructura locală: un supercomputer care ar urma să fie instalat la Universitatea din Tarapacá, în nordul Chile, în prima jumătate a lui 2026, cu o investiție estimată la aproape cinci milioane de dolari. Mutarea antrenării pe o infrastructură dedicată nu e doar o chestiune de „putere de calcul”, ci și un semnal de independență tehnologică și de control asupra procesului de dezvoltare.

Diferența de abordare devine și mai ușor de înțeles prin exemplul folosit la lansare: în modelele globale există multă informație despre evenimente europene bine documentate, precum asediul de la Calais, în timp ce episoade importante pentru istoria chiliană, cum ar fi asediul de la Chillán, pot avea o acoperire mult mai săracă. Directorul Cenia, Alvaro Soto, a punctat că datele latino-americane sunt adesea incluse în proporție redusă în modelele mari ale lumii, iar asta se vede în rezultatul final, inclusiv în felul în care sunt „ierarhizate” subiectele.

Deocamdată, conținutul modelului este în principal în spaniolă și portugheză, ceea ce acoperă majoritatea regiunii, dar ambiția declarată este să fie integrate și limbi indigene. Aici miza nu este doar simbolică: dacă un model poate înțelege și procesa limbajul comunităților locale, devine mai util în educație, administrație și servicii publice, acolo unde barierele lingvistice sunt reale, nu teoretice.

La ce poate fi folosit și care sunt limitele

Latam-GPT este gândit ca o platformă gratuită, care să permită altor echipe să construiască aplicații pe baza lui. Un exemplu de direcție pragmatică este zona medicală și logistică, unde un sistem adaptat local ar putea ajuta la gestionarea resurselor și la îmbunătățirea fluxurilor într-un spital care se confruntă cu lipsuri, întârzieri sau distribuție ineficientă a materialelor. Avantajul ar fi că soluția pornește de la date și contexte regionale, nu de la presupuneri generale.

În mediul privat, una dintre primele companii care ar urma să folosească modelul este Digevo din Chile, interesată să dezvolte roboți conversaționali pentru servicii de suport, în special pentru companii aeriene și retail. Aici intervine un element foarte specific: limbajul real, cu argou, regionalisme și expresii care diferă puternic de la o țară la alta. Reprezentanții companiei susțin că un model antrenat local poate recunoaște mai bine idiomurile și chiar particularități precum ritmul vorbirii, reducând situațiile în care un client este înțeles greșit doar pentru că nu folosește „spaniola standard” din manuale.

Totuși, proiectul vine și cu o limită evidentă: diferența uriașă de resurse față de modelele globale. Academicul Alejandro Barros, de la Universitatea din Chile, avertizează că Latam-GPT nu are șanse reale să concureze direct cu giganții AI, tocmai din cauza infrastructurii și bugetelor incomparabile. Dar asta nu înseamnă că scopul ar trebui să fie „victoria” într-un clasament global. O strategie realistă este specializarea: un model regional poate fi extrem de valoros dacă livrează mai puține halucinații culturale, o înțelegere mai bună a contextului și rezultate mai utile pentru instituții și companii din America Latină.