Cât de mult trăim ar putea depinde de un factor ignorat mult timp. Ce au descoperit cercetătorii
Ani la rând, ideea dominantă în știință a fost că durata vieții este influențată mai ales de mediu, stil de viață și întâmplare, iar rolul genelor ar fi mai degrabă modest. Noile date schimbă însă serios această imagine și sugerează că moștenirea genetică ar putea conta mult mai mult decât se credea până acum.
Un nou studiu realizat de cercetători de la Weizmann Institute of Science și publicat în Science arată că genetica ar putea explica aproximativ jumătate din diferențele dintre oameni în ceea ce privește durata vieții, adică de cel puțin două ori mai mult decât estimările clasice de până acum.
De ce au fost subestimate până acum genele
Cercetătorii au analizat baze mari de date cu gemeni din Suedia și Danemarca, inclusiv gemeni crescuți separat, tocmai pentru a separa mai bine influența mediului de cea a ADN-ului. Această componentă este importantă, pentru că atunci când doi gemeni împart aceleași gene, dar nu aceeași viață, oamenii de știință pot vedea mai clar cât din diferența de longevitate vine din moștenirea biologică.
Potrivit autorilor, citați de Science.org, estimările mai vechi au fost distorsionate de ceea ce se numește „mortalitate extrinsecă”, adică decese provocate de accidente, infecții și alți factori externi, care mascau rolul real al îmbătrânirii biologice. Cu ajutorul unor modele matematice și simulări de „gemeni virtuali”, echipa a încercat să elimine acest zgomot statistic și a găsit un semnal genetic mult mai puternic decât se observa anterior.
Ce înseamnă asta pentru felul în care privim îmbătrânirea
Descoperirea nu înseamnă că stilul de viață nu mai contează sau că totul este deja „scris” în ADN. Chiar și cercetătorii și experții care au comentat studiul subliniază că alimentația, mișcarea, fumatul, accesul la medicină și condițiile de viață rămân decisive pentru felul în care îmbătrânim și pentru bolile cu care ne confruntăm. Mai degrabă, noua concluzie spune că genetica stabilește un cadru mult mai important decât se credea, iar restul este influențat de mediu și alegeri.
Miza reală a studiului este alta: dacă genele chiar au o influență atât de mare asupra longevității, atunci oamenii de știință au motive mai serioase să caute variante genetice care protejează organismul și încetinesc îmbătrânirea. Asta ar putea ajuta, în viitor, nu doar la înțelegerea mai bună a bătrâneții, ci și la dezvoltarea unor tratamente care să prelungească anii trăiți în stare bună de sănătate, nu doar numărul total de ani.