Casa lui Benjamin Franklin ascundea peste 1.200 de oase: povestea reală din spatele unuia dintre cele mai bizare mistere istorice

Puține povești istorice sună mai straniu decât aceasta: ultima casă rămasă în picioare în care a locuit Benjamin Franklin a ascuns, vreme de aproximativ două secole, peste 1.200 de fragmente osoase umane și animale. Descoperirea a fost făcută în 1998, în timpul lucrărilor de restaurare de la 36 Craven Street din Londra, clădire care urma să fie transformată în muzeu. Pentru o clipă, ideea a părut desprinsă dintr-un thriller istoric. Dar explicația găsită ulterior de arheologi și istorici este și mai interesantă decât un simplu mister macabru.

Benjamin Franklin a locuit la această adresă între 1757 și 1775, în anii în care se afla în Anglia ca reprezentant colonial american. Casa de la Craven Street este astăzi considerată ultima locuință a lui Franklin păstrată încă în picioare. Când au început lucrările de conservare, nimeni nu se aștepta ca sub ceea ce fusese cândva grădina casei să fie găsită o groapă de aproximativ un metru pe un metru, plină cu resturi osoase. Investigațiile au arătat că era vorba de peste 1.200 de fragmente, aparținând la cel puțin 15 indivizi, unele dintre oase purtând urme clare de tăiere și disecție.

Cine a ascuns oasele și de ce

Oricât de tentant ar fi să vezi aici o latură întunecată a lui Franklin, explicația istorică acceptată astăzi este alta. Oasele sunt legate de un mic centru de anatomie care a funcționat în casă sub coordonarea lui William Hewson, anatomist și medic, soțul lui Polly Stevenson, fiica gazdei lui Franklin, Margaret Stevenson. Benjamin Franklin îl cunoștea bine pe Hewson și chiar a intermediat la un moment dat conflicte profesionale ale acestuia.

Hewson este o figură importantă în istoria medicinei britanice. A fost cunoscut pentru studiile sale despre sânge și sistemul limfatic. În septembrie 1772, Hewson a început să predea anatomie chiar din casa de pe Craven Street. Aici apare partea incomodă: în secolul al XVIII-lea, studiul anatomiei avea nevoie de cadavre, iar sursele legale erau extrem de limitate. De aceea, mulți anatomiști apelau la hoți de morminte care furnizau ilegal corpuri pentru disecție.

Vezi și:

7 semne că un anunț de cazare de pe Booking ar putea fi fals. Ce trebuie să verifici înainte să plătești

Tocmai acest context explică de ce oasele au fost găsite îngropate discret în curtea casei. Resturile provin, cel mai probabil, din activitatea de predare și cercetare a lui Hewson. Unele cranii prezentau perforații, iar alte oase erau tăiate cu precizie, semn clar că nu era vorba despre o înmormântare obișnuită, ci despre material anatomic folosit în studiu. Totul indică existența unei mici școli de anatomie care funcționa chiar în locuință.

Știa Benjamin Franklin ce se întâmpla?

Aici lucrurile devin și mai interesante. Testele făcute pe rămășițe au arătat că ele datează din perioada în care Franklin locuia în casă, deci este foarte puțin probabil ca totul să se fi petrecut fără știrea lui. Istoricii spun că Franklin probabil știa despre activitatea lui Hewson, chiar dacă nu există dovezi că ar fi participat el însuși la disecții.

Asta nu este greu de crezut. Franklin era profund interesat de știință, medicină și experimente, iar relația sa apropiată cu familia Stevenson și cu Hewson face improbabilă ideea că o școală de anatomie ar fi funcționat în aceeași casă fără ca el să observe. În plus, când Hewson a murit în 1774 de septicemie contractată în urma unei disecții, Franklin i-a scris soției sale despre tragedia familiei, semn clar că era foarte conectat la viața din casă în acea perioadă.

Partea fascinantă este că descoperirea nu îl transformă pe Franklin într-un criminal sau într-un personaj sinistru, ci îl plasează într-un episod foarte real din istoria medicinei moderne. Oasele de la Craven Street vorbesc despre o epocă în care progresul științific mergea mână în mână cu practici ilegale, ambigue moral și adesea ascunse de ochii publicului. Din acest motiv, povestea casei lui Benjamin Franklin este astăzi mai mult decât o curiozitate macabră: este o fereastră spre un secol în care știința avansa rapid, dar nu întotdeauna curat.