Care este diferența dintre indemnizația de handicap și pensia de invaliditate. Explicațiile unui avocat

Care este diferența dintre indemnizația de handicap și pensia de invaliditate. Explicațiile unui avocat
Imagine reprezentativă de ilustrație

Multe persoane confundă indemnizația de handicap cu pensia de invaliditate și consideră că cele două reprezintă același tip de sprijin financiar. În realitate, legislația le tratează ca beneficii distincte, acordate în baza unor criterii diferite și de instituții diferite. În unele situații, o persoană poate beneficia de ambele drepturi, însă obținerea unuia nu înseamnă automat că îl primește și pe celălalt. Avocatul Nicolae Enciu a explicat care sunt principalele diferențe dintre cele două forme de sprijin și ce trebuie să știe cei care intenționează să depună o solicitare.

Avocat: „Sunt două lucruri diferite”. Unde se solicită fiecare beneficiu

Potrivit avocatului Nicolae Enciu, pensia de invaliditate și indemnizația de handicap sunt reglementate prin proceduri diferite și au condiții distincte de acordare.

„Sunt două lucruri diferite. Pensia de invaliditate se cere la casa de pensii, doar dacă ați cotizat. Încadrarea în grad de handicap se cere la DGASPC, nu depinde de vechime și nu se pierde dacă aveți deja o pensie. De multe ori vi se cuvin amândouă”, spune avocatul Nicolae Enciu.

Diferența începe chiar de la instituția care analizează cererea. Pensia de invaliditate este solicitată la Casa Județeană de Pensii, în timp ce încadrarea într-un grad de handicap este realizată de Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC).

De asemenea, cele două drepturi sunt acordate în baza unor evaluări diferite, iar existența unuia dintre ele nu îl generează automat pe celălalt.

Cum se acordă indemnizația de handicap și cine stabilește gradul de handicap

Indemnizația de handicap este acordată persoanelor care dețin un certificat de încadrare în grad de handicap.

Acesta poate fi încadrat în grad mediu, accentuat, grav sau grav cu asistent personal și este emis de comisiile de evaluare din cadrul DGASPC, după o evaluare complexă medico-psihosocială. Procedura are la bază documentele medicale prezentate de solicitant, ancheta socială și analiza funcțională a situației persoanei evaluate.

Un certificat de handicap nu reprezintă însă dovada că persoana este invalidă din punctul de vedere al capacității de muncă. Din acest motiv, deținerea certificatului nu conduce automat la acordarea unei pensii de invaliditate.

În ceea ce privește activitatea profesională, persoanele care au doar certificat de handicap pot desfășura activități profesionale fără restricții suplimentare, în limitele prevăzute de lege.

Ce este pensia de invaliditate și cine o poate primi

Pensia de invaliditate este destinată persoanelor care au realizat stagii de cotizare în sistemul public de pensii, nu au împlinit vârsta standard de pensionare și au capacitatea de muncă diminuată din cauza unor accidente de muncă, boli profesionale sau a altor boli și accidente fără legătură cu activitatea profesională.

Acordarea acestui drept se face în baza unei decizii medicale privind capacitatea de muncă, emisă de Comisia de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă din cadrul Casei Județene de Pensii.

Comisia stabilește unul dintre cele trei grade de invaliditate. Gradul I presupune pierderea totală a capacității de muncă și necesitatea unui însoțitor, în timp ce gradele II și III permit, în anumite condiții, desfășurarea unei activități profesionale.

Spre deosebire de certificatul de handicap, pensia de invaliditate este condiționată de existența unui stagiu de cotizare în sistemul public de pensii. Legea prevede însă că acesta nu este stabilit printr-un prag unic, ci diferă în funcție de vârsta solicitantului și de circumstanțele în care a apărut invaliditatea.

În cazul în care invaliditatea este provocată de un accident de muncă sau de o boală profesională, pensia de invaliditate poate fi acordată indiferent de stagiul de cotizare realizat până la acel moment. Procedura presupune stabilirea caracterului profesional al afecțiunii prin documentele întocmite potrivit legii, iar persoana poate beneficia și de alte drepturi conexe, precum despăgubiri, măsuri de recuperare sau alte forme de protecție prevăzute de sistemul de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale.

Când pot fi acordate ambele drepturi și ce reguli există pentru persoanele care au nevoie de însoțitor

Legislația nu interzice ca o persoană să beneficieze atât de certificat de handicap, cât și de pensie de invaliditate, deoarece cele două evaluări sunt independente și urmăresc criterii diferite.

Totuși, în cazul persoanelor încadrate în grad grav de handicap cu asistent personal există reguli speciale privind sprijinul acordat pentru îngrijire.

Prima variantă este angajarea unui asistent personal prin Direcția de Asistență Socială din cadrul primăriei. Acesta are contract individual de muncă și beneficiază de un salariu echivalent cu salariul minim net, stabilit la 2.699 de lei de la 1 iulie 2026, corespunzător unui salariu minim brut de 4.325 de lei.

A doua variantă este indemnizația de însoțitor acordată prin Casa Națională de Pensii Publice. Aceasta reprezintă 50% din salariul minim brut și ajunge la 2.162 de lei raportat la salariul minim brut de 4.325 de lei.

Persoanele încadrate în grad grav de handicap cu asistent personal pot opta pentru una dintre aceste forme de sprijin. Legea nu permite cumularea lor, astfel că beneficiarul trebuie să aleagă fie indemnizația de însoțitor, fie angajarea unui asistent personal.

În practică, dacă o persoană deține atât certificat de handicap grav cu asistent personal, cât și decizie medicală de încadrare în gradul I de invaliditate, este considerată mai avantajoasă opțiunea angajării unui asistent personal prin primărie, întrucât aceasta presupune existența unui contract de muncă și a beneficiilor aferente.

Pentru cei care solicită pensia de invaliditate, dosarul trebuie să cuprindă cererea standard de pensionare, decizia medicală asupra capacității de muncă emisă de medicul expert al asigurărilor sociale, carnetul de muncă în original și copie, adeverințele privind vechimea în muncă, actele de stare civilă și documentele medicale recente care atestă diagnosticul și afecțiunile persoanei.