Când se stabileşte valoarea bunurilor în cazul unei moşteniri. Întrebarea este pe buzele multor români
Moștenirea este un subiect care generează frecvent confuzii și tensiuni în familiile din România, mai ales atunci când este vorba despre împărțirea bunurilor. Una dintre cele mai răspândite idei greșite este legată de momentul la care se stabilește valoarea bunurilor moștenite. Mulți cred că evaluarea se face la data decesului, însă realitatea juridică este cu totul alta.
Regula privind valoare bunurilor moștenite
Potrivit practicii legale și judiciare, valoarea bunurilor care fac parte dintr-o succesiune se stabilește la data partajului, nu la momentul decesului. Cu alte cuvinte, casa, terenul, mașina sau chiar conturile bancare sunt evaluate la valoarea actualizată, de regulă la data la care se face expertiza sau când instanța ori notarul stabilește împărțirea efectivă a bunurilor. Această regulă este esențială mai ales în cazurile în care succesiunea se finalizează la mulți ani după deces.
De exemplu, dacă un părinte a decedat în urmă cu 10 ani, iar apartamentul său valora atunci 50.000 de euro, evaluarea nu va ține cont de acest preț istoric. Dacă la momentul partajului imobilul valorează 120.000 de euro, aceasta va fi suma de referință pentru împărțirea între moștenitori. Aceeași logică se aplică și terenurilor, autoturismelor sau altor bunuri de valoare.
Un alt aspect mai puțin cunoscut este legat de folosirea exclusivă a bunurilor moștenite. Dacă unul dintre frați a locuit singur în casa moștenită, fără a plăti chirie și fără acordul celorlalți coproprietari, acesta poate fi obligat să achite o despăgubire. În limbaj juridic, vorbim despre „fructificarea bunului”, adică beneficiul obținut prin folosirea exclusivă. Practic, ceilalți moștenitori pot cere contravaloarea chiriei aferente perioadei respective, raportată la valoarea de piață.
Când ar trebui dezbătută moștenirea
Legea nu impune un termen limită strict pentru deschiderea succesiunii, însă este recomandat ca aceasta să fie dezbătută în cel mult doi ani de la deces. După acest interval, costurile pot crește, iar situația juridică se poate complica, mai ales dacă apar vânzări, îmbunătățiri sau utilizări exclusive ale bunurilor. De asemenea, întârzierea poate duce la conflicte între moștenitori sau la dificultăți în obținerea actelor necesare.
Impozitul pe moștenire este un alt punct sensibil. În România, dacă succesiunea este dezbătută la notar în termen de doi ani de la data decesului, moștenitorii nu plătesc impozit pe transferul proprietății. După depășirea acestui termen, se aplică un impozit de 1% din valoarea bunurilor imobile. Evaluarea se face, din nou, la valoarea de piață de la momentul dezbaterii succesiunii, nu la cea din trecut.
În concluzie, momentul stabilirii valorii bunurilor într-o moștenire este esențial și adesea înțeles greșit. Evaluarea se face la data partajului, iar utilizarea exclusivă a bunurilor poate genera obligații financiare. Pentru a evita costurile suplimentare și eventualele conflicte, specialiștii recomandă dezbaterea succesiunii cât mai curând posibil, cu o informare corectă asupra drepturilor și obligațiilor fiecărui moștenitor.