BMW vrea să reinventeze mașina cu hidrogen: rezervoarele care imită bateria pot schimba jocul

BMW nu renunță la hidrogen, chiar dacă piața auto pare tot mai atrasă de modelele electrice clasice. Constructorul german lucrează de zeci de ani la această tehnologie, iar acum a prezentat o soluție care ar putea face mașinile pe hidrogen mai ușor de produs, mai ușor de integrat pe platformele existente și, cel puțin teoretic, mai atractive pentru viitorii cumpărători.

Noutatea vine din modul în care inginerii au regândit rezervoarele de hidrogen. În locul unei amplasări complicate, care să consume spațiu din habitaclu sau din portbagaj, BMW a creat un sistem cu forma și dimensiunea apropiate de cele ale unei baterii pentru modelele electrice. Ideea este simplă, dar foarte importantă: dacă rezervorul poate fi montat ca un modul similar unei baterii, întreaga arhitectură a mașinii devine mai flexibilă, iar costurile de producție pot scădea.

Rezervoarele de hidrogen care se montează ca o baterie

Noul sistem imaginat de BMW este format din șapte recipiente cilindrice egale, conectate între ele și încadrate într-o carcasă metalică. Esențial este că această carcasă are o înălțime similară cu cea a bateriilor Gen6 folosite pe viitoarele modele Neue Klasse. Asta înseamnă că un model cu hidrogen poate fi produs pe aceeași linie de asamblare cu unul electric, folosind o logică modulară care simplifică semnificativ fabricația.

Această soluție este diferită de ceea ce s-a văzut până acum la multe automobile cu hidrogen. În alte cazuri, rezervoarele erau amplasate în mai multe zone ale mașinii, inclusiv sub bancheta spate sau în apropierea portbagajului, ceea ce afecta spațiul interior și compromisurile de utilizare. La BMW, noul ansamblu este gândit să stea într-o poziție similară cu cea a bateriei de la o electrică, fiind astfel mai bine integrat în structura mașinii și mai bine protejat de elementele caroseriei.

Vezi și:

7 semne că un anunț de cazare de pe Booking ar putea fi fals. Ce trebuie să verifici înainte să plătești

Rezervoarele sunt realizate din fibră de carbon, un material ales pentru a rezista presiunii ridicate a hidrogenului comprimat și, în același timp, pentru a rămâne cât mai ușor. Hidrogenul din acest sistem este stocat la 700 bari, o presiune foarte mare, însă chiar și așa, cele șapte rezervoare pot ține în total doar 7 kilograme de combustibil. Acest detaliu arată încă o dată cât de dificil este de gestionat hidrogenul din punct de vedere al volumului, chiar dacă avantajele teoretice rămân tentante.

Autonomie bună, dar nu suficientă cât să bată electricele

BMW spune că viitorul iX5 cu acest sistem ar putea ajunge la o autonomie de aproximativ 750 de kilometri. Pe hârtie, cifra este una solidă, mai ales pentru un SUV. În plus, realimentarea ar dura în jur de cinci minute, ceea ce rămâne unul dintre cele mai mari avantaje ale hidrogenului în comparație cu încărcarea unei baterii mari.

Totuși, exact aici apare și problema majoră. În timp ce 750 de kilometri par suficienți, modelele electrice moderne ridică deja ștacheta tot mai sus. Dacă un BMW electric nou poate promite peste 800 de kilometri în regim oficial și rezultate foarte bune în utilizarea reală, atunci argumentul autonomiei nu mai este automat în favoarea hidrogenului. La asta se adaugă și costul alimentării, dar și lipsa infrastructurii, pentru că stațiile de hidrogen rămân rare în multe piețe.

În aceste condiții, hidrogenul nu pare gata să devină alegerea dominantă pentru publicul larg. Mai degrabă, BMW îl tratează ca pe o alternativă strategică, una care poate exista în paralel cu versiunile electrice, diesel, benzină și plug-in hybrid. Aici stă, de fapt, miza mare a proiectului: nu neapărat victoria hidrogenului asupra bateriei, ci posibilitatea de a oferi mai multe tipuri de propulsie pe aceeași platformă, cu costuri de dezvoltare mai ușor de controlat.

Planul germanilor rămâne ambițios. Un BMW iX5 Hydrogen de serie este așteptat în 2028 și ar urma să folosească exact acest nou sistem de rezervoare. Dacă proiectul va reuși, BMW ar putea demonstra că hidrogenul nu trebuie să fie o tehnologie exotică, ci o opțiune modulară, integrată inteligent într-o gamă modernă. Rămâne de văzut dacă piața va fi suficient de interesată, dar din punct de vedere ingineresc, mutarea este una care merită urmărită atent.