„Berlin și Dama cu Hermină”, de pe Netflix, e încheierea perfectă pentru universul „La Casa de Papel” REVIEW

„Berlin și Dama cu Hermină” vine să încheie universul „La Casa de Papel” și reușește să facă asta într-un mod cât se poate de elegant, dar și presărat cu mult umor, fie el mai pe față sau „mai înfundat.

Evident, am urmărit cu sufletul la gură sezonul, aflând ulterior, la evenimentul organizat de Netflix în luna mai, cu prezența actorilor, că va fi ultimul, într-un breaking news absolut pentru acea perioadă. Anunțul a fost făcut chiar de Pedro Alonso, cel care îl întruchipează cu atâta șarm pe hoțul Berlin. Ne-am bucurat să-l vedem, dar ne-am întristat să aflăm că asta e tot, că Berlin „iese la pensie”.

REVIEW „Berlin și Dama cu Hermină” / Foto: Netflix

REVIEW „Berlin și Dama cu Hermină”, cu umor, voie bună, referințe culturale și un strop de melodramă

„Berlin și Dama cu Hermină” pare, ce-i drept, într-o primă instanță, mai mult o parodie la continuarea și, în cele din urmă, încheierea universului început acum niște ani, însă nici c-aș vedea un final mai bun decât atât, luând în calcul, cu tot simțul de răspundere, ceea ce am zis la începutul acestei fraze.

Serialul încearcă, așadar, să recupereze energia extravagantă care a făcut din personajul Berlin unul dintre cele mai populare nume din lumea „Money Heist”.

Vezi și:

Cine este și ce studii are Monica Anisie, propunerea lui Adrian Veștea pentru Ministerul Educației

De data aceasta, povestea se învârte în jurul celebrului tablou „Dama cu Hermină”, pictat de Leonardo da Vinci, iar combinația dintre jafuri deștept elaborate, artă renascentistă și tensiune funcționează surprinzător de bine, mai ales că există suficient „piper”.

Ceea ce ține serialul în viață este, în primul rând, carisma lui Berlin. Personajul rămâne, în dulcele stil clasic, manipulator, elegant și imprevizibil, iar interpretarea lui Pedro Alonso reușește din nou să transforme un om profund toxic într-o prezență cât se poate de fascinantă.

Serialul merge mult pe atmosferă, așadar ai șanse să vezi cadre luxoase, dialoguri teatrale (unele un pic cam prea, recunosc), dar și să îți dea acel sentiment constant că fiecare personaj ascunde ceva, orice, cât de mic. Nu se chinuie să reinventeze roata, dar știe exact cum să creeze spectacol, să te țină lipit de ecran, la un binging cinstit.

Vezi și:

„Berlin și Dama cu hermină” se pregătește să-ți „fure” inima. INTERVIU EXCLUSIV cu actorii serialului Netflix care continuă universul La Casa de Papel: „În acest sezon există foarte multă iubire”

Berlin and the Lady with an Ermine, noul serial Netflix în care jaful devine o operă de artă TRAILER

Partea legată de tabloul „Dama cu hermină” pune un strat destul de interesant poveștii. În realitate, lucrarea este unul dintre cele mai cunoscute portrete realizate de Leonardo da Vinci și o reprezintă pe Cecilia Gallerani, asociată curții ducelui de Milano. Producția vrea să ffolosească simbolistica picturii pentru a construi ideea de obsesie, putere și aparență, chiar dacă tratează totul într-o manieră mai degrabă dramatică, pe alocuri ironică, decât istorică.

Unul dintre punctele tari este modul în care sezonul combină arta clasică și cultura pop modernă fără să pice în clișee nișate pe rigiditate.

Am observat, în egală măsură, scene tensionate foarte bine construite, dar și momente în care serialul cade în exces și melodramă, ceea ce mi-a plăcut mai puțin, trebuie să mărturisesc.

Uneori pare că încearcă prea mult să fie „cool”, iar anumite răsturnări de situație sunt, din nefericire, previzibile. Totuși, mă gândesc că asta a fost intenția de la bun început, așadar se pune emfază mai degrabă pe chimia dintre personaje decât pe orice altceva, iar în acest caz, schema iese perfect.

Vizual, totul arată excelent. Decorurile, Sevilla, costumele și felul în care este filmată opera lui Da Vinci transformă tabloul într-un adevărat personaj. Chiar și spectatorii care nu sunt interesați de artă ar putea rămâne captivați de misterul construit în jurul lucrării, dar și de însemnătatea ei (asta vei vedea în ultimul episod).

N-am să te mint, nu are profunzimea unui thriller psihologic, dar ar trebui ca privitorului să-i lipsească multe „țigle de pe casă” ca să aibă astfel de așteptări.

Merge perfect într-un weekend în care tot ceea ce-ți dorești de la viață este ca ceva, orice, să-ți ocupe creierul cu altceva decât gândurile cotidiene care, așa cum se întâmplă în cazul multora, nu sunt mereu dintre cele mai simpatice.

REVIEW „Berlin și Dama cu Hermină” / Foto: Netflix

Naturalețea actorilor trece dincolo de sticla televizorului

În cazul în care nu l-ai citit la momentul potrivit, te invit să citești interviul pe care l-am luat actorilor din „Berlin și Dama cu Hermină”. Din acest interviu vei observa cum niște actori care și-au dobândit faima cel puțin europeană, dacă nu chiar mondială, reușesc să se prezinte cu o naturalețe greu de reprodus, fără să facă exces de zel sau să dea impresia interlocutorului că l-ar privi cumva de sus.

De altfel, la scurt timp, așa cum am mai zis, am avut oportunitatea de a participa la evenimentul organizat la MȚR de Netflix, unde au venit, de asemenea, Pedro Alonso, Joel Sánchez și Julio Peña. Nu mică mi-a fost mirarea când am observat aceeași naturalețe și în persoană, nu numai pe Zoom, iar acest lucru mi-a fost întărit inclusiv de faptul că, la vizionarea primului episod, când cei trei s-au așezat fix lângă mine, Joel Sánchez și-a luat din timp ca să mă salute, semn că-și amintea de mine, între atâția jurnaliști europeni care, cel mai probabil, îi luaseră interviul. Evident, aici nu este despre mine, ci despre ei, despre bun simț și zero „figuri” de vedetă. 

REVIEW „Berlin și Dama cu Hermină” / Foto: Iulia Kelt (Playtech)

În mod autentic cred că toți au un viitor mai mult decât strălucit în cinematografia europeană, dacă nu chiar cea hollywoodiană, mai ales dacă este să mă gândesc la toți artiștii spanioli care, de-a lungul timpului, au reușit să depășească granițele propriei țări, iar ei nu par să facă excepție de la regulă. Aș putea chiar să pun niște pariuri.

Și-acum, în încheiere, rămâne întrebarea: recomand… sau nu… acest serial? Răspunsul este, fără niciun dubiu, da, însă cu mențiunea că nu trebuie să cauți neapărat artă cinematografică, ci multe zeci de minute în care să te simți, pur și simplu, bine, nimic mai mult. Serialul nu este pentru pretențioși (se poate citi și „snobi”), ci pentru aceia dintre noi capabili să înțeleagă că nu totul trebuie să fie rigid pe lumea asta pentru că, nu-i așa, merităm ca, măcar din când în când, să ne mai și distrăm copilărește.

În cazul în care nu ai apucat să vezi încă producția spaniolă, află că poți vedea cam tot ceea ce ține de „La Casa de Papel”, indiferent că vorbim despre serialul „mamă” sau continuările bazate pe Berlinul lui Pedro Alonso pe Netflix. Vizionare plăcută, cititorule!

Cât costă porumbul românesc la început de sezon. Comercianții spun că prețurile vor scădea în următoarele săptămâni