Bateria miraculoasă Donut Lab era, de fapt, litiu-ion. Investitorii mici ar fi pus 23 de milioane de euro într-o promisiune mincinoasă
Donut Lab, compania care a atras atenția industriei la CES 2026 cu promisiunea unei baterii solid state revoluționare, se confruntă acum cu acuzații extrem de grave. O investigație amplă realizată de cercetătorul Ziroth, cu implicarea a peste 20 de experți independenți în baterii, susține că așa-numita baterie miraculoasă nu era solid state cu sodiu-ion, ci o celulă litiu-ion obișnuită, chiar dacă performantă.
Compania ar fi atras aproximativ 23 de milioane de euro de la peste 1.300 de investitori, majoritatea mici, pe baza unor afirmații care acum par false. Donut Lab susținea că are o baterie de 400 Wh/kg, capabilă de 100.000 de cicluri și încărcare în cinci minute. Dacă aceste cifre ar fi fost reale, tehnologia ar fi schimbat radical industria vehiculelor electrice. Problema este că dovezile tehnice prezentate în investigație indică altceva.
Cazul amintește de alte povești din tehnologie în care promisiunile spectaculoase, finanțările rapide și lipsa validării independente au dus la prăbușiri de încredere. Pentru publicul larg, este încă un avertisment: în zona bateriilor, cifrele miraculoase trebuie privite cu prudență până când sunt confirmate de teste transparente.
Ce au descoperit experții în bateria Donut Lab
Investigația a consultat peste 20 de experți independenți, inclusiv cercetători de la institute și universități europene. Concluzia comună a fost că celula testată este litiu-ion, nu sodiu-ion solid state. Două categorii de dovezi sunt considerate decisive: curbele de tensiune și datele privind expansiunea celulei la încărcare.
Curbele de tensiune obținute în testele VTT se potrivesc cu celulele litiu-ion cu conținut ridicat de nichel, de tip NCM. Celula se află la 3,7-3,8 volți la 50% nivel de încărcare, exact zona în care funcționează în mod obișnuit o baterie litiu-ion. O celulă sodiu-ion nu ar trebui să aibă același comportament, mai ales la acel nivel de încărcare.
A doua dovadă este și mai importantă. Când o baterie se încarcă, ionii intră în materialul anodului, iar celula se dilată într-un mod specific. Un anod din grafit produce o formă recognoscibilă pe curba de expansiune, un fel de „cot” între 50% și 70% nivel de încărcare. Celula Donut Lab a prezentat exact această semnătură.
Acest detaliu este critic pentru că ionii de sodiu sunt prea mari pentru a intra în straturile de grafit în același fel. Cu alte cuvinte, semnătura de grafit indică folosirea ionilor de litiu. Investigația estimează densitatea energetică reală la aproximativ 298 Wh/kg, o valoare bună pentru o celulă litiu-ion modernă, dar departe de promisiunea de 400 Wh/kg.
Investigația urmărește tehnologia până la CT Coatings, o companie germană care ar fi furnizat soluția tehnologică. Nordic Nano ar fi trebuit să producă celulele, iar Donut Lab să le comercializeze. Problema este că, potrivit investigației, Nordic Nano nu ar fi fabricat niciodată efectiv o celulă de baterie.
De ce cazul este periculos pentru încrederea în bateriile solid state
Partea cea mai delicată nu este doar eroarea tehnică, ci modul în care ar fi fost atrași investitorii. Donut Lab avea peste 1.300 de acționari, dintre care peste 900 dețineau pachete mici, probabil investiții personale între aproximativ 2.800 și 21.300 de euro. Mulți ar fi ajuns acolo printr-o campanie de crowdfunding legată de Verge Motorcycles.
După restructurarea Verge și separarea Donut Lab, evaluarea companiei ar fi crescut puternic pe baza portofoliului și a promisiunii bateriei miraculoase. Un mesaj către investitori ar fi vorbit despre un randament potențial de până la 10 ori în 12-18 luni. Astfel de promisiuni sunt extrem de atrăgătoare pentru investitorii mici, dar tocmai aceștia au cel mai puțin acces la verificare tehnică serioasă.
Mai grav, Donut Lab ar fi prezentat și informații discutabile despre producție. Compania a susținut că are un vehicul de producție livrat în primul trimestru din 2026, însă materiale interne ar fi arătat că primele motociclete erau destinate flotei interne Verge, pentru rafinarea procesului de fabricație. Asta le-ar face preproducție, nu vehicule livrate clienților.
Cazul riscă să afecteze încrederea publicului în bateriile solid state reale. Iar aici diferența este importantă. Tehnologia solid state nu este o fantezie. Toyota, Samsung SDI și alți mari producători investesc miliarde și au calendare realiste pentru producție spre 2027-2028. Problema nu este direcția tehnologică, ci promisiunea imposibilă făcută fără validare independentă.
Pentru industria vehiculelor electrice, lecția este simplă. Bateriile sunt un domeniu greu, scump și lent, unde progresul real se măsoară în teste repetate, cicluri, densitate energetică verificată și producție scalabilă. Când o companie promite simultan autonomie uriașă, încărcare în cinci minute, 100.000 de cicluri și costuri revoluționare, întrebarea corectă nu este cât de repede investești, ci cine a verificat independent toate aceste afirmații.
Autoritățile financiare și penale din Finlanda ar investiga deja situația. Dacă acuzațiile se confirmă, Donut Lab nu va fi doar un eșec tehnologic, ci un avertisment dur pentru întreaga industrie: în goana după următoarea mare baterie, credibilitatea poate fi la fel de importantă ca densitatea energetică.