Banii primiți la nuntă trebuie declarați la ANAF? Ce se întâmplă când depui o sumă mare în cont
În plin sezon al nunților, multe cupluri ajung după petrecere cu sume importante în numerar, uneori de ordinul zecilor de mii de euro, pe care vor să le depună în bancă pentru avansul unei locuințe, achitarea cheltuielilor nunții sau pur și simplu pentru a nu păstra banii în casă. O depunere mare poate determina banca să solicite informații despre proveniența fondurilor și poate intra sub incidența regulilor de raportare, însă acest lucru nu înseamnă că darul de nuntă devine automat venit impozabil.
Banii primiți la nuntă trebuie declarați la ANAF?
Una dintre cele mai importante precizări vine chiar de la ANAF. Instituția a explicat că sumele primite cu ocazia unor evenimente familiale, precum nunțile și botezurile, sunt surse neimpozabile și că beneficiarii nu au obligația de a le declara.
Cu alte cuvinte, dacă mirii primesc, de exemplu, 100.000 de lei de la invitați, simplul fapt că ulterior depun suma într-un cont bancar nu transformă banii într-un venit impozabil.
Situația trebuie diferențiată de veniturile obținute din muncă, activități independente, chirii, investiții sau alte activități pentru care Codul fiscal stabilește obligații de declarare și impozitare.
Ce se întâmplă dacă depui peste 10.000 de euro cash
Aici apare o altă regulă, care este deseori confundată cu impozitarea. Potrivit Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor, tranzacțiile în numerar de cel puțin echivalentul a 10.000 de euro, inclusiv operațiunile legate între ele, trebuie raportate către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. Atunci când operațiunea se realizează printr-o bancă, obligația raportării îi revine instituției financiare.
Așadar, dacă după nuntă depui în cont 15.000, 20.000 sau 30.000 de euro în numerar, operațiunea poate intra în acest mecanism de raportare.
Raportarea nu înseamnă însă că ai făcut ceva ilegal și nici că datorezi impozit. Este o obligație a instituțiilor financiare prevăzută de legislația privind prevenirea spălării banilor.
Banca te poate întreba de unde provin banii
Separat de pragul de 10.000 de euro, băncile au obligații de cunoaștere a clientelei și de monitorizare a tranzacțiilor. Legea permite raportarea tranzacțiilor suspecte inclusiv atunci când apar operațiuni neobișnuite în raport cu profilul clientului sau explicațiile privind scopul și proveniența banilor nu sunt plauzibile.
De exemplu, o persoană care încasează în mod obișnuit un salariu de câteva mii de lei și depune dintr-odată o sumă foarte mare în numerar poate fi întrebată care este sursa fondurilor.
În cazul banilor de la nuntă, explicația poate fi tocmai aceasta: suma reprezintă darurile primite la eveniment. Ce documente sau informații solicită efectiv banca depinde de situație și de procedurile sale interne.
Nu încerca să împarți artificial suma în depuneri mici
O greșeală ar fi fragmentarea intenționată a unei sume mari în numeroase depuneri mai mici doar pentru a rămâne sub pragul de 10.000 de euro. Legea precizează expres că sunt luate în calcul și operațiunile care au legătură între ele, astfel că împărțirea a 20.000 de euro în mai multe depuneri nu garantează evitarea raportării.
Mai mult, dacă tranzacțiile prezintă elemente neobișnuite față de profilul clientului, mecanismele privind tranzacțiile suspecte nu depind pur și simplu de atingerea unui anumit prag.
Raportarea bancară și impozitarea sunt două lucruri diferite
Pentru mirii care primesc o sumă mare, diferența esențială este aceasta: banca poate avea obligația să raporteze o depunere în numerar și poate cere informații despre proveniența banilor, fără ca suma respectivă să fie impozabilă.
ANAF a precizat explicit că darurile primite la nunți și botezuri nu generează obligație declarativă pentru contribuabil.
Prin urmare, dacă după nuntă ai rămas cu zeci de mii de lei sau euro cash, nu există un motiv fiscal pentru a ține banii în casă doar de teama că simpla depunere în bancă ar genera un impozit. Important este ca proveniența reală a banilor să poată fi explicată dacă banca sau, ulterior, o autoritate competentă solicită clarificări.