Acest robot empatic, cu expresii umane și mers aproape natural, uimește lumea, dar stârnește și teamă

Un nou robot umanoid prezentat la Shanghai a reușit să provoace exact reacția pe care mulți o descriu ca „ciudat de umană”: fascinație amestecată cu un disconfort greu de explicat. Se numește Moya și vine din China, de la startup-ul DroidUp, care îl descrie drept primul robot „biomimetic” capabil să îmbine estetica umană cu mișcarea umanoidă și cu o formă de inteligență artificială „întruchipată”, adică gândită să perceapă și să reacționeze în lumea reală.

Nu e doar o altă demonstrație de tehnologie. În timp ce o parte din industria roboților umanoizi se concentrează pe logistică, inspecții sau sarcini industriale, Moya pare construit pentru contact direct cu oamenii: privire, expresii, gesturi, răspunsuri sociale. Exact genul de interacțiune care, pentru unii, e promisiunea unui asistent personal perfect, iar pentru alții, începutul unei „valea neliniștitoare” în care nu mai ești sigur ce e om și ce e mașină.

Un robot care „se poartă” ca un om și te face să uiți că e o mașină

În descrierea producătorilor, Moya este „biomimetic” pentru că nu se rezumă să execute comenzi, ci încearcă să emuleze comportamente umane: poate să zâmbească discret, să facă cu ochiul în anumite contexte, să mențină contact vizual și să-și ajusteze expresia feței în funcție de interacțiune. Tocmai acest realism, spun cei care l-au văzut, poate fi șocant în primele minute: nu e robotul rece, rigid, ci unul care mimează gesturi sociale pe care creierul nostru le citește instinctiv.

Reacțiile sunt, aproape inevitabil, la extreme. Există oameni care apreciază „empatia” lui Moya și faptul că interacțiunea pare fluidă și prietenoasă. Dar la fel de reală e și cealaltă tabără: cei care se simt neliniștiți când un robot pare prea „prezent” emoțional, prea atent, prea familiar. Pentru un produs care vizează spații precum sănătatea, educația sau serviciile, tocmai această tensiune va decide, probabil, cât de repede va fi acceptat.

Moya e „biomimetic” fiindcă nu doar execută comenzi, ci imită comportamente umane: zâmbește, face cu ochiul, menține contact vizual și își adaptează expresia în funcție de interlocutor. (Foto:  DroidUp)

Piele caldă și mers măsurat „92%” ca pasul uman

Potrivit Corriere della Sera, pe lângă expresii, Moya mizează pe detalii fizice menite să întărească iluzia: are proporții apropiate de cele ale unui adult (aproximativ 1,65 metri înălțime și 32 de kilograme) și o temperatură a „pielii” menținută între 32 și 36°C, pentru a crea senzația unei prezențe vii. Nu e un detaliu de marketing minor: în interacțiunea umană, temperatura și textura sunt indicii puternice, iar DroidUp pare să fi pariat exact pe asta.

Mersul este alt punct sensibil. Compania spune că a urmărit nu doar funcționalitatea, ci și naturalul: o „andură” fluidă și stabilă, cu un grad de imitare estimat la 92% față de pasul uman (fără să fie clar public criteriul exact al măsurării). Se vorbește și despre o viteză de mers de până la 3 m/s și despre depășirea obstacolelor de circa 15 cm, semn că robotul e gândit să se descurce în spații reale, nu doar pe o scenă de prezentare.

Miza lui Moya este „inteligența artificială întruchipată” nu doar software, ci un sistem care percepe mediul, citește expresiile umane și reacționează în timp real. (Foto:  DroidUp)

De ce nu e un robot de fabrică, ci un „asistent” care vrea să intre în viețile noastre

Marea miză a lui Moya este ideea de „inteligență artificială întruchipată”: nu doar software care calculează, ci un sistem care percepe mediul, interpretează expresii umane și reacționează în timp real. DroidUp îl poziționează mai degrabă ca asistent interactiv decât ca robot industrial, cu aplicații posibile în sănătate, educație și servicii comerciale, adică zone în care răbdarea și comunicarea contează la fel de mult ca eficiența.

Robotul are și o structură modulară, ceea ce ar permite personalizarea aspectului exterior (de exemplu, diferite „înfățișări” fără schimbarea componentelor interne). Aici apare și întrebarea pe care mulți o vor pune inevitabil: cât de departe e prea departe cu realismul? Un asistent empatic poate fi util, dar când un robot ajunge să fie „prea convingător”, apare riscul de atașament, confuzie sau manipulare emoțională, chiar și involuntară.

Comercializarea este indicată pentru finalul lui 2026, iar prețul nu a fost comunicat. Până atunci, Moya rămâne un semnal clar că următoarea bătălie în robotică nu va fi doar despre sarcini și viteză, ci despre cât de bine poate o mașină să „semene” cu noi fără să ne dea fiori.