A transformat dragostea pentru animale într-o platformă care ar putea salva mii de câini și pisici din România. Narcis Cuturean, fondatorul PawMap, despre proiectul său: „Tehnologia poate reduce distanța dintre cei care au nevoie de ajutor și cei care îl pot oferi” INTERVIU

Platforma a fost creată de Narcis Cuturean, inginer militar care lucrează în domeniul dezvoltării software în cadrul Ministerului Apărării Naționale, după o experiență personală. Miți, pisica adoptată de el și de soția sa, Georgiana, a fugit într-o zi din curtea casei, în timpul unei furtuni. Au urmat ore de căutări prin ploaie, până când animalul a fost găsit. Întâmplarea l-a făcut să se întrebe de ce nu există un sistem prin care oamenii dintr-o anumită zonă să poată afla imediat că un animal este căutat.

Așa a luat naștere PawMap, o platformă complet gratuită, fără reclame, abonamente sau comisioane, care reunește pe o hartă interactivă anunțuri despre animale pierdute, găsite sau disponibile pentru adopție. Utilizatorii pot căuta animale în funcție de localitate, specie și tipul anunțului, dar pot descoperi și cabinete veterinare, adăposturi, asociații pentru protecția animalelor și locații pet-friendly. Anunțurile sunt verificate manual înainte de publicare, iar comunicarea dintre utilizatori se realizează printr-un sistem intern de mesagerie.

screenshot PawMap.ro

Una dintre cele mai interesante funcționalități este PawRadar, un sistem prin care utilizatorii pot primi notificări atunci când un animal este declarat pierdut într-o zonă aleasă de ei. Practic, cineva care locuiește într-un anumit cartier poate afla că un câine sau o pisică a dispărut în apropiere și poate contribui la găsirea animalului, chiar și prin simplul fapt că este mai atent la ceea ce vede pe stradă. Sistemul nu urmărește permanent locația utilizatorilor, ci funcționează pe baza unei zone de interes selectate de aceștia.

Ambițiile fondatorului nu se opresc aici. În viitor, PawMap ar putea include și servicii de pet-sitting, plimbarea câinilor, dresaj sau locuințe de închiriat care acceptă animale de companie. Scopul este ca platforma să devină un punct de întâlnire pentru comunitatea iubitorilor de animale din România, unde informațiile și ajutorul să fie mai ușor de găsit.

Am discutat cu Narcis Cuturean, fondatorul PawMap, într-un interviu exclusiv pentru Playtech.ro, despre povestea emoționantă care a inspirat proiectul, despre cum a reușit să construiască singur platforma cu ajutorul inteligenței artificiale și despre felul în care tehnologia poate contribui la salvarea animalelor. Am vorbit și despre problema abandonului în România, despre dificultățile adopțiilor, despre siguranța utilizatorilor și despre planurile sale de viitor. Narcis ne-a explicat de ce a ales ca PawMap să rămână gratuită, dar și ce ar însemna pentru el adevăratul succes al acestui proiect: nu neapărat milioane de utilizatori, ci cât mai multe animale întoarse acasă și cât mai multe adopții reușite.

INTERVIU Narcis Cuturean, fondator PawMap.ro

Ozana Mazilu (Playtech): În spatele multor proiecte care încearcă să schimbe ceva în societate există o experiență personală. Care este povestea din spatele PawMap? A existat un animal, o întâmplare sau un moment în care ați realizat că România are nevoie de o astfel de platformă?

Narcis Cuturean: PawMap a apărut dintr-o nevoie personală. Eu și soția mea, Georgiana, avem o pisică adoptată, pe nume Miți. La un moment dat, când a început o furtună, Miți a fugit din curtea casei. Au urmat ore de căutări prin ploaie, cu toată îngrijorarea și neputința pe care le simți atunci când nu știi unde este un membru al familiei tale.

Am găsit-o în cele din urmă, dar experiența m-a făcut să mă gândesc serios la cât de mult ar conta să existe un sistem prin care oamenii din apropiere să poată afla rapid că un animal s-a pierdut și să fie atenți la el.

În paralel, vedeam nenumărate grupuri de Facebook dedicate adopțiilor și animalelor pierdute. Era evident că oamenii încearcă să ajute, dar informația este fragmentată și nu ajunge întotdeauna la cei care ar putea face diferența.

Așa a început PawMap: dintr-o experiență personală și din convingerea că putem folosi tehnologia pentru a-i conecta mai eficient pe cei care au nevoie de ajutor cu cei care îl pot oferi.

Ozana Mazilu (Playtech): În România, Facebook este încă unul dintre principalele locuri în care oamenii publică anunțuri despre animale pierdute, abandonate sau oferite spre adopție. Ce anume nu funcționează în acest sistem și cum poate PawMap să transforme un simplu anunț într-o șansă reală de salvare a unui animal?

Narcis Cuturean: Facebook-ul are un rol important și nu cred că problema este că oamenii nu vor să ajute. Dimpotrivă, numărul grupurilor și al anunțurilor arată că există o comunitate foarte activă și preocupată de soarta animalelor.

Problema este modul în care circulă informația. Un om poate să nu aibă cont de Facebook, să nu fie membru al grupului în care a apărut anunțul sau pur și simplu să nu vadă postarea la timp. Între timp, poate trece pe lângă animalul respectiv pe stradă și nici măcar să nu știe că cineva îl caută.

Și-ar dori să ajute, dar informația nu a ajuns la el.

PawMap încearcă să rezolve tocmai această problemă. În loc să ne bazăm exclusiv pe faptul că oamenii caută activ anunțuri sau că distribuie o postare, putem trimite informația către cei care se află în zona relevantă. Nu este nevoie ca fiecare persoană să caute permanent animale pierdute. Uneori este suficient să știe că există unul în apropiere și să fie puțin mai atentă în drum spre serviciu, magazin sau în plimbarea obișnuită.

Pentru mine, aceasta este diferența esențială: să transformăm informația din ceva ce trebuie căutat într-un lucru care ajunge la oamenii potriviți.

Ozana Mazilu (Playtech): PawMap folosește o hartă interactivă pentru a conecta oamenii cu animalele care au nevoie de ajutor. Cât de complicat a fost să construiți această platformă din punct de vedere tehnologic? Ați avut o echipă de programatori, ați dezvoltat-o singur sau ați apelat și la instrumente de inteligență artificială?

Narcis Cuturean: Background-ul meu profesional m-a ajutat foarte mult. Lucrez ca inginer militar în funcția de șef birou în cadrul Serviciului Dezvoltare Software al MApN, iar experiența acumulată acolo mi-a oferit o perspectivă utilă asupra arhitecturii sistemelor software și a modului în care trebuie gândit un produs de la început.

Am avut o preocupare constantă pentru system design și pentru o experiență a utilizatorului cât mai curată. Mi-am dorit ca PawMap să fie suficient de simplu încât să poată fi folosit fără explicații complicate, inclusiv de cineva care nu are foarte multă experiență cu astfel de platforme.

Nu am avut nevoie de o echipă de programatori. Am pornit de la un plan al arhitecturii sistemului și am investit peste o sută de ore în dezvoltare iterativă, testând și îmbunătățind produsul pe măsură ce prindea contur.

Inteligența artificială generativă a fost un partener extrem de util în acest proces. M-a ajutat să lucrez mai eficient și să mă concentrez pe ceea ce contează cu adevărat pentru mine: arhitectură, funcționalitate, experiența utilizatorului și rezolvarea problemei. În loc să consum foarte mult timp pe detalii de sintaxă, am putut să mă concentrez asupra modului în care trebuie să funcționeze produsul.

Cred că exemplul PawMap arată că, atunci când ai experiența necesară pentru a înțelege problema, un plan solid și instrumentele potrivite, poți construi chiar și singur un produs software. AI-ul nu a înlocuit gândirea și deciziile mele, ci mi-a amplificat capacitatea de a le pune în practică.

Ozana Mazilu (Playtech): Una dintre funcțiile interesante ale platformei este PawRadar, care poate alerta utilizatorii atunci când un animal este pierdut în apropierea lor. Cum funcționează concret acest sistem și cât de mult ar putea conta primele ore după dispariția unui animal? Vă imaginați un viitor în care mii de români devin, practic, o rețea de căutare și salvare?

Narcis Cuturean: PawRadar este una dintre funcționalitățile în care cred foarte mult tocmai pentru că nu încearcă să complice lucrurile.

Utilizatorul își alege o zonă în care dorește să primească notificări. Este important de precizat că vorbim despre o zonă de interes aleasă de utilizator, nu despre urmărirea locației sale în timp real. Nu ne propunem să monitorizăm permanent unde se află oamenii.

Atunci când cineva publică un anunț despre un animal pierdut într-o zonă relevantă, utilizatorii care au activat PawRadar pentru acea zonă primesc o notificare, momentan pe email, împreună cu fotografia animalului și un link către conversația cu proprietarul.

Nu îmi imaginez PawRadar ca pe o rețea organizată de căutare și salvare, în care mii de oameni pleacă simultan pe teren. Mi se pare mult mai realist și mai util să construim o comunitate de oameni care sunt puțin mai atenți la ceea ce se întâmplă în jurul lor.

Dacă primești o notificare despre o pisică pierdută în cartierul tău, poate că data viitoare când mergi la magazin vei observa mai atent o pisică ascunsă sub o mașină. Poate că nu o vei găsi tu, dar vei ști că merită să verifici fotografia, să anunți proprietarul sau să transmiți informația mai departe.

Primele ore după dispariție pot conta enorm. Tehnologia nu garantează că un animal va fi găsit, dar poate crește șansele ca oamenii aflați în apropiere să afle la timp și să poată interveni.

Ozana Mazilu (Playtech): Dincolo de tehnologie și statistici, există poveștile animalelor. Aveți deja un caz de adopție sau de reunire a unui animal pierdut cu familia sa care v-a impresionat în mod deosebit și care v-a făcut să simțiți că toate orele investite în PawMap au meritat?

Narcis Cuturean: Sincer, nu am încă o poveste de adopție sau de reunire realizată prin PawMap pe care să o pot prezenta drept un caz de succes. Nu aș vrea să inventez o poveste sau să atribui platformei un rezultat pe care încă nu l-am obținut.

Experiența cu Miți este povestea care a declanșat proiectul, dar nu este un caz rezolvat prin intermediul PawMap.

Tocmai acesta este unul dintre motivele pentru care îmi doresc ca platforma să ajungă la cât mai mulți oameni. Momentan, există produsul și motivația din spatele lui. Următorul pas este să existe suficient de mulți utilizatori încât să putem vorbi despre animale găsite, familii reunite și adopții facilitate concret de platformă.

Ozana Mazilu (Playtech): Platforma este gratuită, fără reclame, abonamente sau comisioane, iar costurile de funcționare sunt suportate de cei din spatele proiectului. Într-o perioadă în care aproape orice serviciu digital încearcă să monetizeze utilizatorii, de ce ați ales acest model și cum intenționați să îl susțineți financiar pe termen lung?

Narcis Cuturean: Pentru mine, gratuitatea platformei este o decizie clară. Nu mi-am propus să construiesc un serviciu care să monetizeze oamenii aflați într-un moment dificil, fie că încearcă să își găsească animalul pierdut, fie că încearcă să ofere un cămin unui animal care are nevoie de unul.

PawMap va rămâne gratuită pentru utilizatori. Nu vreau să existe abonamente, comisioane la adopție sau funcționalități esențiale rezervate celor care plătesc.

În acest moment, costurile de funcționare nu sunt o problemă care să necesite găsirea unei surse suplimentare de finanțare. Pe viitor, dacă platforma va crește suficient de mult încât să apară costuri importante de întreținere, voi căuta sprijinul altor oameni sau al unor asociații care cred în proiect și în impactul lui.

Cred că există și un avantaj atunci când ai cunoștințele tehnice necesare pentru a construi și administra un produs: poți lua decizii mai bune, poți evita anumite costuri și poți alege servicii proporționale cu nevoile reale ale platformei. Mi-aș dori ca valoarea PawMap să fie măsurată în ceea ce reușește să faciliteze pentru animale și pentru oamenii care le iubesc.

Ozana Mazilu (Playtech): Adopțiile de animale vin uneori și cu riscuri: persoane care nu sunt pregătite să aibă grijă de un animal, anunțuri false sau oameni care încearcă să profite financiar de pe urma lor. Cum verificați anunțurile publicate pe PawMap și ce mecanisme ați gândit pentru a proteja atât animalele, cât și persoanele care vor să adopte?

Narcis Cuturean: Siguranța este un aspect pe care am încercat să îl integrez în modul în care funcționează platforma, nu să îl tratez ca pe o funcționalitate opțională.

Fiecare anunț și fiecare locație sunt verificate manual de echipă înainte de publicare. Avem reguli clare privind conținutul permis, iar anunțurile care încalcă regulile, conțin informații de contact personale sau au caracter comercial sunt respinse. În cazul adopțiilor, nu permitem vânzarea animalelor și nici solicitarea unor compensații financiare sub forma unor taxe de adopție sau a altor costuri similare.

Am ales și un mecanism de comunicare care să protejeze datele personale: discuțiile dintre utilizatori se desfășoară prin mesageria internă, fără să fie nevoie ca aceștia să își publice numerele de telefon sau adresele de email.

Autentificarea se face fără parolă, prin cont Google sau printr-un link de autentificare trimis pe email. Utilizatorii pot bloca persoanele cu care nu doresc să mai comunice și pot raporta comportamentele suspecte. În urma sesizărilor, echipa poate marca utilizatorii problematici și, în cazurile grave, poate suspenda conturile temporar sau permanent.

În același timp, PawRadar respectă confidențialitatea zonei alese de utilizator. Aceasta nu este vizibilă celorlalți membri ai platformei.

Este important să spun că verificarea manuală a unui anunț nu înseamnă că putem garanta în mod absolut identitatea, intențiile sau buna-credință a fiecărei persoane. Nicio platformă nu poate elimina complet acest risc. De aceea, pe lângă moderare și mecanismele tehnice de protecție, consider esențial să existe transparență, posibilitatea de raportare și reguli clare.

În final, obiectivul meu este ca PawMap să fie un spațiu în care oamenii pot interacționa cu mai multă încredere, fără a pierde din vedere faptul că orice adopție presupune responsabilitate și discernământ.

Ozana Mazilu (Playtech): PawMap nu se limitează la adopții, ci include și veterinari, adăposturi, asociații și locații pet-friendly, iar în viitor ar putea integra chirii care acceptă animale și servicii de pet sitting. Vă doriți ca PawMap să devină un fel de Google Maps al iubitorilor de animale din România? Care este cea mai ambițioasă funcționalitate pe care visați să o adăugați?

Narcis Cuturean: Într-un anumit sens, da. Mi-ar plăcea ca PawMap să devină locul în care un proprietar de animal sau cineva care dorește să ajute să poată găsi rapid informațiile de care are nevoie.

Nu doar anunțuri de adopție sau animale pierdute, ci și veterinari, adăposturi, asociații, locații pet-friendly și, în timp, servicii utile pentru viața de zi cu zi alături de un animal.

De altfel, lucrez în prezent la un modul pe care îl consider esențial pentru următoarea etapă a proiectului: serviciile pentru animale, precum pet-sitting, plimbarea câinilor și alte forme de ajutor de care proprietarii au nevoie.

Aici există și o motivație personală. Atunci când vrem să plecăm în concediu, mi-ar plăcea să putem găsi ușor o persoană potrivită care să aibă grijă de Miți. Cred că mulți proprietari de animale se lovesc de aceeași problemă.

Pe termen lung, mi-ar plăcea ca PawMap să conecteze toate aceste nevoi într-un mod firesc, astfel încât oamenii să nu fie nevoiți să caute în zeci de grupuri, pagini și site-uri diferite.

Nu cred că succesul înseamnă neapărat să devenim cea mai mare platformă. Mai important mi se pare ca oamenii să știe că pot găsi aici informații utile, centralizate și ușor de folosit. Ambiția mea este să construiesc un instrument cu adevărat folositor comunității iubitorilor de animale din România.

Ozana Mazilu (Playtech): România continuă să se confrunte cu problema abandonului animalelor, în ciuda campaniilor de sterilizare și adopție. Din ceea ce ați observat construind această platformă, care credeți că este cea mai mare problemă: lipsa educației, indiferența, legislația sau faptul că oamenii care vor să ajute nu reușesc să se găsească unii pe ceilalți? Și ce poate schimba, în mod realist, tehnologia?

Narcis Cuturean: Nu cred că există un singur răspuns. Lipsa educației, abandonul, sterilizarea insuficientă, responsabilitatea proprietarilor și aplicarea legislației sunt probleme importante, iar tehnologia nu poate înlocui munca necesară în aceste domenii.

Totuși, cred că există o problemă mai puțin vizibilă, dar foarte concretă: oamenii care au nevoie unii de ceilalți nu reușesc întotdeauna să se găsească.

Există oameni care vor să adopte, dar nu știu unde să caute. Există persoane care găsesc un animal și nu știu cui să se adreseze. Există proprietari care își caută cu disperare animalul și oameni care ar putea să îl observe, dar nu au aflat că este pierdut. Există asociații care fac eforturi extraordinare, dar care au nevoie de mai multă vizibilitate și de sprijin.

De multe ori, nu lipsa intenției bune este problema, ci lipsa unei legături între informație și persoana care ar putea acționa.

Tehnologia poate reduce această distanță. Poate face informația mai ușor de găsit, poate pune oamenii potriviți în legătură și poate transforma gesturile de ajutor din reacții întâmplătoare în acțiuni mai simple și mai accesibile.

Cred că nici o aplicație nu va rezolva abandonul animalelor din România. Cred, însă, că o platformă bine gândită poate contribui la rezolvarea unor probleme concrete, una câte una. Iar atunci când vorbim despre animale pierdute, despre adopții reușite sau despre oameni care găsesc sprijin la timp, aceste îmbunătățiri chiar contează.

Ozana Mazilu (Playtech): Dacă ne-am reîntâlni peste cinci ani și PawMap ar fi devenit exact ceea ce vă doriți astăzi, cum ar arăta acel succes? L-ați măsura în numărul utilizatorilor, în animalele adoptate, în familiile reunite cu animalele pierdute sau în faptul că românii ar începe să privească altfel responsabilitatea față de animale?

Narcis Cuturean: Peste cinci ani, mi-aș dori să mă uit în urmă și să pot spune că am construit ceva util pentru societate.

Sigur că numărul utilizatorilor contează. Pentru ca PawMap să fie eficientă, trebuie să ajungă la cât mai mulți oameni și să existe suficientă activitate în fiecare zonă. Dar nu aș vrea să măsor succesul doar în trafic, conturi înregistrate sau statistici de utilizare.

Mi-ar plăcea să putem vorbi despre animale pierdute care s-au întors acasă datorită unei notificări, despre adopții care au dus la găsirea unui cămin responsabil, despre oameni care au găsit mai ușor un serviciu de care aveau nevoie și despre asociații care au primit sprijin prin intermediul platformei.

Mi-aș dori, de asemenea, ca PawMap să rămână gratuită și să fie suficient de bine construită încât să poată continua să funcționeze fără să depindă de taxarea oamenilor pe care îi ajută. Dar, dincolo de cifre, cel mai mult m-ar bucura ca PawMap să devină un instrument firesc pentru românii care au animale și pentru cei care vor să le ajute. Să fie o platformă românească, reală, pe care oamenii o folosesc pentru că le este utilă și în care au încredere.

Dacă peste cinci ani voi putea spune că am contribuit, chiar și într-o mică măsură, la găsirea unor animale pierdute, la adopții reușite și la o comunitate mai atentă și mai responsabilă, voi considera că am realizat ceva care merită.