Înainte de Romeo și Julieta au fost Pyramus și Thisbe. Legenda primilor amorezi din literatură care și-au pus capăt zilelor din iubire

Iubirea tragică dintre Romeo și Julieta a devenit un simbol al pasiunii și al destinului implacabil, iar povestea celor doi tineri îndrăgostiți a fost prezentată în diverse forme de-a lungul secolelor, de la piesele de teatru și filmele contemporane până la interpretările moderne. Însă, înainte ca William Shakespeare să își scrie celebra tragedie în 1597, existau alte povești de iubire care ilustrează aceeași temă a iubirii imposibile și a sacrificiului suprem din cauza destinului crud.

Idila dintre Pyramus și Thisbe, o legendă din mitologia romană

Una dintre cele mai vechi și influente astfel de povești este legenda Pyramus și Thisbe, care provine din mitologia romană, fiind detaliată de poetul latin Ovidius în lucrarea sa Metamorfoze (aproximativ 1 î.Hr.).

Aceste două povești – una mitologică și alta literară – au jucat un rol esențial în formarea miturilor și a simbolismului iubirii tragice care a fost preluat ulterior de autori ca Arthur Brooke și Luigi da Porto, influențând direct celebra tragedie shakespeariană.

Povestea lui Pyramus și a lui Thisbe este considerată unul dintre cele mai vechi exemple de iubire tragică din literatura europeană, datând din perioada antichității romane.

Când trebuie tăiați trandafirii ca să se umple de flori la vară. Secretul grădinarilor ca să înflorească spectaculos

Zodiile care au noroc uriaș până la Paște. Au mari șanse de câștiguri sau promovări. Prosperitate pe toate planurile

Aceasta este povestea a doi tineri, Pyramus și Thisbe, care trăiau în două case adiacente din Babilon și erau îndrăgostiți unul de celălalt. În ciuda iubirii lor, părinții lor nu erau de acord cu relația lor și nu le permiteau să se căsătorească sau să-și exprime liber sentimentele.

Astfel, cei doi tineri se vedeau în secret și comunicau printr-o crăpătură în zidul care le separa casele. Această crăpătură simboliza nu doar separarea fizică dintre ei, dar și bariera impusă de familie și de tradițiile sociale.

Vezi și: ”Demonii” unei prințese tulburate. Măruca Cantacuzino și-a turnat acid pe față pentru a-l pedepsi pe amantul său, Nae Ionescu

Și-au curmat zilele pentru că nu puteau trăi unul fără celălalt

Într-o zi, cei doi amorezi își dau întâlnire într-un loc mai izolat, lângă un dud care crește pe malul unei ape. Conform legendei, Thisbe ajunge prima la locul întâlnirii, iar în timp ce așteaptă, este speriată de un leu care iese din pădure.

Fiara are botul însângerat, vine de la vânat și o țintește cu privirea pe frumoasa Thisbe care, într-o secundă, o ia la fugă, lăsând în urmă vălul pe care-l purta pe umeri.

Când iubitul ei Pyramus ajunge la locul întâlnirii și găsește valul ușor sfâșiat în colții leului, își imaginează cel mai sumbru scenariu, presupunând că femeia vieții sale a fost ucisă de animalul sălbatic.

Devastat de durerea pierderii, el comite cel mai înalt sacrificiu în numele iubirii și decide să-și pună capăt zilelor, străpungându-și pieptul cu o sabie. Cade la pământ, muribund, cu numele iubitei sale pe buze.

Când Thisbe se întoarce și îl găsește pe Pyramus fără suflare, înțelege greșeala tragică și, copleșită de durere, se sinucide și ea, folosind aceeași sabie.

Legenda se încheie cu o notă simbolică: din sângele celor doi tineri îndrăgostiți care și-au pierdut viața din cauza unei înțelegeri greșite, arborele de dud își schimbă culoarea fructelor, devenind roșii, pentru a aminti de sacrificiul lor.

Această poveste a fost inclusă în Metamorfoze de Ovidius, unde poetul o folosește pentru a explora tema iubirii nemărginite, dar și a destinului crud și inevitabil care guvernează viața umană.

The Tragicall Historye of Romeus and Juliet, influența asupra lui Shakespeare

Într-o perioadă mult mai recentă, în Anglia se naște o variantă literară a acestei teme de iubire tragică, care va deveni cunoscută sub numele de Romeo și Julieta.

Autorul acestei versiuni timpurii, Arthur Brooke, a scris în 1562 un poem epic intitulat The Tragicall Historye of Romeus and Juliet.

Brooke a fost influențat de legenda clasică a lui Pyramus și Thisbe, iar în lucrarea sa a introdus o poveste de iubire similară, dar adaptată contextului italian, pe care Shakespeare o va prelua mai târziu.

În această operă, povestea de iubire dintre Romeus și Juliet este marcată de o serie de conflicte familiale, cum ar fi rivalitatea între familiile Montague și Capulet. La fel ca și în cazul lui Pyramus și Thisbe, cei doi tineri iubitori se confruntă cu obiecțiile părinților lor și se întâlnesc în secret.

De asemenea, tot ca în cazul legendei antice, frauda, greșelile de înțelegere și evenimentele nefericite duc la moartea lor prematură. Deși tema iubirii și a sacrificiului este similară cu cea a legendei din Metamorfoze, Brooke adaugă o complexitate mai mare poveștii, iar relațiile interpersonale și dinamica familiilor joacă un rol central în evoluția tragediei.

Desigur, Brooke nu este autorul primei versiuni literare a poveștii. Este, însă, important să menționăm și că Luigi da Porto a scris și el o versiune similară în anul 1535, intitulat ”Giulietta e Romeus”.

Această operă a fost un alt precursor direct al piesei de teatru a lui Shakespeare, iar similitudinile cu legenda lui Pyramus și Thisbe sunt evidente. Deși stilul și structura poveștilor sunt diferite, tema centrală, iubirea imposibilă și sacrificiul suprem pentru a înfrunta obstacolele sociale și familiale, rămâne constantă.

Vezi și: Pantazi Ghica, scriitorul blestemat în amor. ”Craiul de Curte Veche” și-a pus capăt zilelor din cauza iubirilor neîmplinite

Giulietta e Romeus – varianta italiană a poveștii

În 1535, autorul italian Luigi da Porto a scris ”Giulietta e Romeus”, o lucrare care a fost mult mai aproape de piesa shakespeariană decât alte versiuni anterioare.

Această lucrare italiană a fost prima care a prezentat numele Romeo și Giulietta și a stabilit multe dintre elementele cheie ale poveștii: familiile rivale, întâlnirile secrete și finalul tragic al iubirii lor.

În ”Giulietta e Romeus”, iubirea celor doi tineri este blestemată de circumstanțele externe și de neînțelegerile care le survin.

Deși nu este la fel de faimosă ca versiunea shakespeariană, această lucrare italiană a fost o sursă de inspirație pentru piesele de teatru ulterioare și pentru adâncirea tematicii iubirii tragice.

Legătura dintre Pyramus și Thisbe și Romeo și Julieta

Povestea lui Pyramus și Thisbe poate fi considerată o veritabilă matriță pentru poveștile de iubire tragică care au urmat.

Atât în cazul Pyramus și Thisbe, cât și în cel al lui Romeo și Julieta, iubirea tinerelor perechi este marcată de obstacole imposibil de depășit: conflicte familiale, înțelegeri greșite, lipsa unui viitor împreună și, în final, sacrificiul suprem.

În ambele povești, finalul este marcat de un moment de confuzie tragică, în care moartea celor doi îndrăgostiți este declanșată de o serie de evenimente care scapă de sub control.

Moartea celor două perechi devine astfel nu doar un act de iubire, dar și o consecință a unui destin nemilos care nu poate fi evitat.

Shakespeare a preluat multe dintre temele esențiale din aceste povești mai vechi și le-a transformat într-o lucrare clasică ce va dăinui în timp, aducând în fața publicului întrebări despre iubire, destin și sacrificiu, într-o poveste universală care a inspirat nenumărate adaptări și interpretări.

Alegerea sa de a adăuga complexitate personajelor și un context cultural italian a fost inovatoare, dar nu a făcut decât să confirme influențele preexistente ale legendelor clasice și ale literaturii din Renaștere.

Povestea iubirii tragice dintre Pyramus și Thisbe este un fundament literar care a influențat profund dezvoltarea ulterioară a tematicii iubirii imposibile în literatură.

De la Arthur Brooke și Luigi da Porto, până la marele William Shakespeare, povestea celor doi îndrăgostiți care își pun capăt zilelor din iubire continuă să fie o sursă de inspirație și un simbol al pasiunii, al sacrificiului și al destinului implacabil.

Poate că moartea celor două perechi simbolizează mai mult decât iubirea: ea subliniază fragilitatea și efemeritatea vieții umane în fața unui destin inexorabil.

Vezi și: ”Goga, ia-mă la tine!” Aurelia Russu și Octavian Goga, o dragoste interzisă. Uniți de sentimente, separați de religie