„Vrăjitoarele Nopții”, coșmarul naziștilor în cel de-Al Doilea Război Mondial. Femeile pilot s-au antrenat 14 ore pe zi timp de 6 luni pentru a lupta pentru Uniunea Sovietică
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/05/„Vrajitoarele-Noptii-cosmarul-nazistilor-in-cel-de-Al-Doilea-Razboi-Mondial.-Femeile-pilot-s-au-antrenat-14-ore-pe-zi-timp-de-6-luni-pentru-a-lupta-pentru-Uniunea-Sovietica-1.png)
În plin război mondial, când cerul Uniunii Sovietice era dominat de avioanele letale ale Luftwaffe-ului german, o inițiativă fără precedent avea să schimbe cursul istoriei aviației militare: formarea unor regimente aeriene alcătuite exclusiv din femei. Aceste femei curajoase, cunoscute mai târziu sub numele de „Vrăjitoarele nopții”, s-au transformat din tinere fără experiență în piloți temuti de inamic. În ciuda prejudecăților vremii, a lipsei de echipament modern și a condițiilor grele de pregătire, ele au devenit un simbol al rezistenței și al curajului.
Marina Raskova, cea care a deschis cerul sovietic pentru femeile pilot
Totul a început cu Marina Raskova, o aviatoare de renume și un model pentru multe tinere sovietice. În 1938, ea și alte două femei au zburat continuu 6.000 de kilometri de la Moscova până în sud-estul Siberiei, la bordul aeronavei Rodina.
Pe parcursul misiunii, avionul lor a început să piardă altitudine din cauza înghețului, iar Marina, conștientă de pericol, a sărit cu parașuta pentru a ușura greutatea aeronavei. Celelalte două membre ale echipajului au aterizat în siguranță, iar Marina a fost găsită câteva zile mai târziu de un vânător local.
Toate trei au fost decorate cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice, un moment definitoriu pentru recunoașterea femeilor în aviația militară sovietică.
Când Germania nazistă a invadat Uniunea Sovietică pe 22 iunie 1941, Marina Raskova era deja maior în cadrul Forțelor Aeriene Sovietice. Șocată de lipsa piloților și de refuzul inițial al autorităților militare de a accepta femei în luptă, ea a intervenit direct pe lângă Stalin, notează Historia.
Viziunea și prestigiul ei au fost decisive: liderul sovietic a aprobat formarea a trei regimente feminine. Regimentul de luptă 586, Regimentul bombardier de zi 587 și Regimentul bombardier de noapte 588. Ultimul avea să devină legendar sub numele de „Vrăjitoarele nopții”.
S-au antrenat șase luni de zile timp de 16 ore pe zi
Răspunsul la apelul Radio Moscova a fost impresionant: mii de femei din întreaga Uniune Sovietică, de la eleve la muncitoare, s-au oferit voluntare pentru a apăra patria.
Deși majoritatea visau să devină piloți, doar cele mai bine pregătite au fost alese. Restul au fost repartizate în funcții esențiale precum mecanici, meteorologi sau personal de întreținere.
Sub coordonarea Marinei Raskova, procesul de pregătire a început la baza aeriană Engels. Femeile s-au antrenat intens, câte 14 ore pe zi, timp de șase luni – o pregătire comprimată care, în mod normal, ar fi durat doi ani.
S-au familiarizat cu Polikarpov Po-2, un biplan ușor, cu structură de lemn și viteză redusă, proiectat inițial pentru uz agricol. Deși rudimentar, Po-2 avea un avantaj strategic: zbura la altitudine joasă și era greu de detectat pe radar. Acest avion avea să devină arma principală a „Vrăjitoarelor nopții”.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/05/Vrajitoarele-Noptii-femeile-pilot-din-URSS.-Foto-arhiva-Getty-Images.jpg)
Vrăjitoarele Nopții, femeile pilot din URSS. Foto arhivă Getty Images
Prima misiune și nașterea legendarelor Vrăjitoare ale Nopții
Pe 8 iunie 1942, Regimentul 588 a efectuat prima misiune oficială. Trei avioane au atacat un post german, iar misiunea a fost un succes – doar unul dintre avioane a fost avariat.
De aici înainte, raidurile nocturne au devenit o rutină terifiantă pentru armata germană. Piloții germani au început să numească aceste femei „Nachthexen” sau „Vrăjitoarele nopții”, deoarece zgomotul slab produs de motoarele Po-2 în timpul zborurilor nocturne semăna, în opinia lor, cu fâlfâitul unor mături magice.
Atacurile erau ingenioase: se zbura în formație de trei avioane. Două dintre ele distrăgeau atenția inamicului, atrăgând luminile proiectoarelor și tirul antiaerian, în timp ce al treilea avion, scăpat de sub observație, lansa bombele.
Apoi schimbau rolurile și reluau atacul. Această tactică nu doar că le-a asigurat eficiența, dar și o reputație terifiantă printre soldații Wehrmachtului.
Viața în aer și moartea pe front
Viața acestor femei era marcată de risc constant. Zburau fără parașute, nu din neglijență, ci din alegere: multe preferau să moară în aer decât să fie capturate de germani. Condițiile de zbor erau dure, iar avioanele lor – lente și fragile – ofereau puțină protecție în fața armelor inamice.
Una dintre cele mai curajoase piloate, Nadya Popova, a realizat într-o singură noapte 18 misiuni de bombardament alături de colega sa Katya Ryabova. Într-un raid, avionul lor a fost ciuruit de 42 de gloanțe, dar au supraviețuit miraculos.
Într-o altă misiune, s-au prăbușit în Munții Caucaz, dar au fost găsite în viață după câteva zile. „Draga mea Katya, se pare că vom trăi mult”, i-a spus Nadya cu umor după ce au fost salvate.
Tragediile nu au întârziat să apară. Marina Raskova, fondatoarea regimetelor, a murit într-un accident aviatic în timpul unei furtuni de zăpadă. Avea doar 31 de ani. Cenușa ei a fost depusă cu onoruri în Zidul Kremlinului, un simbol al sacrificiului și dedicării sale.
„Vrăjitoarele nopții” nu au luptat doar cu armele, ci și cu prejudecățile
Regimentul 588 a efectuat peste 23.000 de misiuni în timpul războiului. În ciuda faptului că aveau echipament inferior și nu beneficiau de suportul colegilor piloți bărbați, aceste femei au reușit să înfricoșeze o parte dintre cei mai bine antrenați piloți ai Luftwaffe, inclusiv pe temutul Erich Hartmann.
Datorită curajului lor, 23 dintre aceste femei au fost decorate cu Steaua de Aur, cea mai înaltă distincție militară sovietică. Naziștii ofereau Crucea de Fier celor care reușeau să doboare un avion al „Vrăjitoarelor nopții”, dovadă clară a impactului lor în luptă.
În istoria celui de-Al Doilea Război Mondial, „Vrăjitoarele nopții” au rămas o excepție glorioasă. Fără magie, fără mături și fără pisici negre, aceste femei au reușit să scrie una dintre cele mai spectaculoase pagini ale rezistenței umane, purtând cu ele nu doar bombele, ci și speranța, mândria și determinarea unui întreg popor.
Într-un timp al războiului și al disperării, când chiar și bărbații cei mai curajoși ezitau în fața morții, un grup de femei s-a ridicat la cer și a devenit coșmarul celui mai puternic regim militar al vremii.
„Vrăjitoarele nopții” nu au luptat doar cu armele, ci și cu prejudecățile. Ele nu au căutat gloria, ci dreptul de a-și apăra patria. Iar ceea ce au realizat, cu resurse minime și sacrificii uriașe, rămâne un exemplu viu de curaj, solidaritate și voință.